26-27 Martie 2007
Stimaţi participanţi,
Doamnelor şi domnilor,
Excelenţe,
Constat cu o deosebită plăcere că în ultimul timp pe agenda dezbaterilor care au loc în cadrul societăţii civile, precum şi a cercurilor de experţi naţionali şi internaţionali în materie de democratizare şi securitate, se impun tot mai consecvent noi modalităţi de abordare ale conflictului transnistrean. Iniţiativa Asociaţiei pentru Politică Externă, de a pune în discuţie problema soluţionării conflictului transnistrean prin prisma europenizării Republicii Moldova, vine să confirme odată în plus necesitatea unei angajări energice în identificarea unor alternative viabile abordărilor tradiţionale.
Ultimul val de extindere a Uniunii Europene a generat importante schimbări în contextul geopolitic al spaţiului sud-est european, ceea ce inevitabil, în viziunea mea, plasează Republica Moldova într-o nouă ipostază regională. În acelaşi timp, vecinătatea imediată a Uniunii Europene plasează regiunea transnistreană în contextul unei permanente surse de instabilitate nu doar pentru Republica Moldova sau ţările vecine, ci şi pentru întregul sistem de securitate european. Modificarea formatului de negocieri, prin includerea în calitate de observatori a Uniunii Europene şi a Statelor Unite ale Americii, atestă existenţa incontestabilă a acestei noi conjuncturi de interese regionale care alimentează tot mai intens demersurile de democratizare şi securizare efectivă a întregii regiunii sud-est europene. În acest sens, Planul de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană constituie o expresie clară a unei voinţe ferme pentru stabilirea unui parteneriat viabil şi durabil, precum şi un răspuns comun în faţa acestor noi sfidări, întrucît acest document oferă un cadru real de asumare a unor obligaţii concrete, orientate inclusiv spre soluţionarea diferendului transnistrean. Realizarea cu succes a angajamentelor asumate în baza Planului de Acţiuni, precum şi negocierea unui nou acord politico-juridic între Uniunea Europeană – Republica Moldova, se impun drept deziderate primordiale în direcţia securizării regiunii şi aprofundării procesului de integrare a ţării noastre în sistemul de valori europene.
Noul context al realităţilor regionale ne oferă oportunitatea obţinerii unui sprijin mai substanţial din partea Uniunii Europene în promovarea unui proces calitativ nou de europenizare a ţării. Cu siguranţă, acest proces va putea influenţa pozitiv şi anumite poziţii şi mentalităţi care stagnează reintegrarea regiunii transnistrene în cadrul legal al Republicii Moldova. De fapt, reformele structurale, iniţiate în lumina eforturilor de integrare europeană, sunt menite să contribuie nu numai la bunăstarea locuitorilor de pe malul drept, dar şi la crearea unei imagini atractive faţă de Republica Moldova pentru populaţia din stînga Nistrului. Continuarea şi aprofundarea acestor reforme sunt cu atît mai actuală, cu cît soluţionarea conflictului transnistrean depinde în mare parte şi de succesul acestora.
Ţin să reamintesc că Republica Moldova a adoptat o poziţie fermă faţă de reglementarea diferendului transnistrean, axată pe un set de norme juridice ce declară principii universal recunoscute, cum ar fi integritatea teritorială şi inviolabilitatea frontierelor. Totodată, democratizarea şi demilitarizarea regiunii rămîn a fi priorităţile noastre declarate ca metode de abordare a soluţionării problemei transnistrene. La această etapă, consider că realizarea efectivă a proceselor de democratizare şi demilitarizare a regiunii ar putea fi întreprinsă printr-o serie de acţiuni energice îndreptate spre atingerea următoarelor obiective:
· lansarea unei Misiunii OSCE cu mandat de evaluare a situaţiei instituţiilor democratice şi inspectarea întreprinderilor militare amplasate în regiunea transnistreană a Republicii Moldova,
· onorarea angajamentelor Federaţiei Ruse asumate în documentul final al Summit-ului OSCE de la Istambul,
· transformarea actualului mecanism de menţinere a păcii, care în prezent nu corespundere exigenţelor actuale, în misiune multinaţională de observatori militari şi civili cu mandat internaţional,
· deschiderea în municipiul Bender a unui Centru de informare UE după modelul celor din Chişinău, Bălţi şi Cahul,
· consolidarea sectorului asociativ şi susţinerea iniţiativelor civice îndreptate spre democratizarea regiunii.
Onorată asistenţă,
Am toată certitudinea că în identificarea căilor de soluţionare a diferendului transnistrean trebuie să se facă abstracţie de orice scenariu de forţă, ceea ce impune ca unic remediu în acest sens promovarea unui dialog politic între factorii de decizie. Totodată, sunt sigur că o condiţie sine qua non pentru realizarea unui dialog politic eficient trebuie să constituie susţinerea iniţiativelor civice comune ale organizaţiilor neguvernamentale de pe ambele maluri ale Nistrului în vederea edificării unei societăţi civile democratice şi reîntregite.
În concluzie, permiteţi-mi cu prilejul acestei întruniri să exprim speranţa şi deplina încredere că pe parcursul acestor două zile va fi realizată o contribuţie vizibilă la sensibilizarea opiniei publice naţionale şi internaţionale despre importanţa unei soluţii durabile pentru problema transnistreană şi că ideile generate în cadrul acestui eveniment se vor bucura de receptivitate mai ales în rîndul factorilor de decizie implicaţi nemijlocit în desfăşurarea procesului de negocieri.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
