Romania pierde, anual, în favoarea Republicii Moldova şi a Ucrainei, 10.000 mp de teren din cauza erodării malurilor râului
Graniţă naturală cu Republica Moldova şi Ucraina, râul Prut sileşte România să cedeze anual teritorii importante celor două state vecine. De 20 de ani, Prutul erodează malul românesc, lăţindu-se şi, implicit, mutând spre interiorul ţării graniţa dintre state, stabilită prin tratate la jumătatea râului. Erodarea malului drept al Prutului a început acum două decenii, după ce moldovenii şi-au consolidat malurile prin ridicarea unor console de beton. Pe malul românesc nu s-a făcut însă nicio consolidare. În primii ani, Prutul ,,rupea" câte puţin din malul românesc, fenomenul fiind aproape insesizabil. Acum, suprafeţe întregi din Lunca Prutului tind să devină insule. ,,Acum vreo 20 de ani, ruşii (moldovenii –n.r.) au fost băieţi deştepţi şi şi-au consolidat malurile. Curenţii şi valurile care se izbesc în malurile lor de beton împing apa cu forţă spre noi. Nu ne putem opune", spune primarul din Păltiniş, Costel Romanescu, supărat că terenurile primăriei sunt ameninţate de ape. Statisticile specialiştilor de la Apele Române arată că până acum România a pierdut aproximativ 200.000 mp de teren.
Zeci de mii de metri pătraţi de teren, sub ape
Cinci localităţi din Lunca Prutului sunt în pericol să fie înghiţite de ape. Satul Păltiniş, de pildă, sau cătunul Ivancăuţi, cum îl numesc localnicii, este singura localitate din România care se învecinează cu două ţări: Republica Moldova şi Ucraina. Aici, fenomenul de erodare a făcut ravagii: deja şapte hectare de teren se află sub ape. Păşuni pe care păşteau cândva animalele şi culturi întregi sunt acum pe fundul apei. Terenuri care aparţineau localnicilor din Ivancăuţi sunt împărţite acum, involuntar, cu moldovenii şi ucrainenii tocmai pentru că graniţa este stabilită la jumătatea Prutului. Primăria i-a despăgubit pe ţărani, dându-le terenuri în cealaltă parte a satului, departe de ape. Oamenii sunt însă nemulţumiţi că nimeni nu reuşeşte să ,,ţină în frâu" Prutul. ,,Aici era terenul moştenit de la părinţii mei. Nu aveam mult: vreo două hectare. Aveam pomi şi îmi aduceam juninca la păscut. Vara era raiul pe pământ. Acum, cât vezi cu ochii e numai apă! Cu puterea lui Dumnezeu nu te pui, d-apoi cu Prutul, că o să ne înghită pe toţi. Nimeni nu ne ajută", spune nea Vasile Cârneală. Ajuns la 70 de ani, bătrânul priveşte neputincios cum Prutul îi ,,fură" pământul moştenit de la părinţi. În aceeaşi situaţie se află toate satele din Lunca Prutului. Strămutaţi cu avizul lui Ion Iliescu În localitatea Ripiceni, râul a inundat zeci de hectare de teren. Din fericire, terenurile din această zonă sunt în pantă, iar apele s-au retras. Zona este considerată însă una cu risc, iar primăria le-a interzis localnicilor să mai folosească terenurile sau să îşi ridice case în apropierea apei. Oamenii s-au conformat imediat, pentru că ,,au mai avut de a face" cu Prutul acum trei decenii, atunci când apele râului au înghiţit şapte sate în câteva zile, adică 470 hectare de teren. Printr-o singură hotărâre a Consiliului de Miniştri, semnată în prealabil de Ion Iliescu, director al apelor pe atunci, 823 de familii au fost atunci strămutate, ca pe aşezările lor să fie construit barajul Stânca-Costeşti. Mii de case, biserici, şcoli, primării sunt acum pe fundul apei. Prin gospodăriile de altădată se zbenguie acum şalăul şi crapul. ,,Noi ştim ce poate Prutul. Nimic nu-i stă în cale. Toată agoniseala de-o viaţă e pe fundul apei", spune moş Petrea Iacob, un bătrân din Ripiceni, care îşi aminteşte că acum 30 de ani avea ,,un mic colţ de rai" în localitatea Lehneşti, sat înghiţit de Prut.
Lupta cu eroziunea
Lucrări de consolidare a malului drept al Prutului au fost demarate doar în zona localităţii Horodiştea, unde se încearcă reîntoarcerea râului în vechea albie şi salvarea a mii de metri pătraţi de teren agricol. "Practic, realizăm un canal pionier de readucere a apei pe vechiul traseu şi recuperarea unei suprafeţe de 89 hectare de teren. Eroziunea înaintează cu 15 km pe an, ceea ce ne face să pierdem teritorii importante. În zona Româneşti, eroziunea e şi mai puternică, şi înaintează cu 20 km pe an", a declarat inginerul-şef Nicuşor Haras, de la Sistemul de Gospodărire al Apelor Botoşani.
Sursa: Adevarul
