Stimate domnule Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova,Doamnelor şi Domnilor parlamentari,Doamnelor şi Domnilor ambasadori,Doamnelor şi domnilor,Dragi prieteni,
Aş vrea mai întîî, domnule Preşedinte, stimate Marian LUPU, să vă mulţumesc pentru invitaţia de a efectua o vizită în Republica Moldova în care m-am deplasat pentru prima oară şi pe care am fericirea să o descopăr.Aş vrea, de asemenea, să vă spun cît de onorat sînt de posibilitatea de a lua cuvîntul în faţa dumneavoastră, în acest hemiciclu, în cadrul unei şedinţe plenare neordinare, organizate într-o zi de miercuri, cu ocazia acestei vizite oficiale. Eu ştiu că Preşedintele Grupului de prietenie Franţa-Moldova din Senat, colega mea, Josette DURRIEU, care mă însoţeşte astăzi, împărtăşeşte acest sentiment.Aş vrea, deci, să încep prin a vă mulţumi dumneavoastră, precum şi colegilor dumneavoastră prezenţi astăzi, pentru această onoare. Sînt profund mişcat şi vă exprim toată gratitudinea mea pentru aceasta.Să vin în Moldova este o deosebită plăcere.Simpatia reciprocă care caracterizează relaţiile dintre ţările noastre îşi au rădăcinile în trecut. În pofida anilor sumbri de după război, în pofida acestei cortine de fier care a separat pe nedrept continentul nostru, acoperindu-l în parte cu o penumbră asupritoare, o legătură puternică a prezervat proximitatea noastră.Eu cred, bineînţeles, în această legătură atît de puternică a francofonei, patria noastră comună al cărei, permiteţi-mi să spun acest lucru, cetăţean remarcabil sunteţi dumneavoastră, stimate domnule Preşedinte al Parlamentului.Moldova este membru cu drepturi depline al Francofoniei doar de la Summit-ul de la Hanoi din noiembrie 1997, dar cine ar contesta vechimea acestei tradiţii în ţara dumneavoastră ?Această moştenire, dumneavoastră aţi dorit sa o păstraţi şi chiar să o întreţineţi. Permiteţi-mi să mă bucur de acest fapt şi să vă felicit cu aceasta.Limba franceză este prima limbă vie predată în instituţiile de învăţămînt mediu din Moldova, cu circa 280 000 de elevi conduşi de 2 300 de profesori de limbă franceză cărora le adresez toate mulţumirile mele pentru rolul esenţial pe care ei îl îndeplinesc.
Doamnelor şi Domnilor parlamentari,
Francofonia nu este o luptă, ci o cale.Ea arată, dincolo de promovarea unei limbi împărtăşite de toţi francofonii, că dialogul între culturi este posibil şi că respectarea diversităţii permite de a evita o ameninţare foarte reală, cea a diluării identităţilor pe care ar putea-o impune mondializarea.Deci, este vorba de un demers de deschidere care răspunde şi unui alt pericol, simetric, cel al concentrării asupra sa, asupra «domeniilor» sale. Iar faptul de a avea o populaţie care posedă deseori mai multe limbi străine constituie o mare bogăţie pentru ţara dumneavoastră.Această alegere vă deschide spre lume.Francofonia nutreşte de asemenea speranţa pentru o lume de libertate, irigată de promovarea statului de drept. Această dimensiune a proiectului francofon este - sînt convins – deosebit de importantă pentru tineretul de astăzi, pentru tineretul vostru.Ţara dumneavoastră este într-adevăr o ţară tînără din punct de vedere al istoriei, însă ea a vrut, chiar de la lansarea procesului de tranziţie, să se angajeze rapid pe calea democraţiei.Colega mea Josette DURRIEU, care mă însoţeşte şi era raportor pentru Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în timpul aderării ţării dumneavoastră în 1995, ştie cît de mult este determinată ţara dumneavoastră să avanseze pe calea reformelor şi cît de mult doreşte să-şi continue apropierea de organizaţiile euro-atlantice.Dumneaei a fost de nenumărate ori în Republica Moldova pe care sînt fericit să o descopăr cu prilejul acestei vizite oficiale. Şi a subliniat cu mai multe ocazii transformările substanţiale pe care le-a cunoscut ţara dumneavoastră pe parcursul a cincisprezece ani. Desigur, multe rămîn de făcut şi în calitatea dumneavoastră de parlamentari trebuie să luaţi parte activă în realizarea acestor reforme.Aleşii s-ar plictisi dacă nu are avea ce face şi - aş vrea să vă fac o mărturisire – acelaşi lucru este şi în Franţa! Perioada actuală este deosebit de bogată în programe şi propuneri pe care parlamentarii urmează să le examineze.
Doamnelor şi Domnilor parlamentari,
Avansarea Moldovei nu se face întotdeauna în linişte.
La dificultăţile obişnuite ce ţin de tranziţia spre democraţie s-au adăugat crizele interne şi externe avînd drept efect ruperea cadrului tradiţional al schimburilor economice. Mai bine de 90 % din aceste schimburi într-adevăr de efectuau cu URSS.În acest context, unii ar fi renunţat.Dar nu dumneavoastră. Iar Parlamentul Republicii Moldova, în pofida lipsei de cultură democratică, a sensului compromisului sau a practicii de alternanţă, a fost rapid în centrul reformelor instituţionale.Cu imboldul, ce îl constituia perspectiva apartenenţei la Consiliul Europei, în iulie 1994 a fost adoptată o nouă Constituţie care a instituit indispensabila separare a puterilor între legislativ, executiv şi sistemul judiciar. Statutul şi protecţia parlamentarilor au fost consolidate în scopul instaurării cadrului juridic absolut indispensabil unei vieţi democratice în sensul pe care îl subînţelegem în Europa. Totuşi, dincolo de frazele frumoase cuprinse aproape întotdeauna în Constituţii, importă ca echilibrul puterilor să fie asigurat, ca Parlamentul să poată propune legi, să controleze Guvernul şi să dispună de informaţii utile.Eu aş adăuga – dar fiţi pe pace, sînt gata, cum se spune în Franţa, «să mătur în faţa uşii mele» - că femeile trebuie să fie reprezentate pe larg şi că opoziţia trebuie să poată să se facă auzită. Nu cred ca doamna Josette DURRIEU m-ar dezminţi…Sînt fericit să spun, domnule Preşedinte, stimate Marian LUPU, că noi salutăm această concepţie a vieţii parlamentare pe care o preconizaţi şi respectarea cărora impune, în fiecare zi, ştiu acest lucru, multe eforturi …Doamnelor şi Domnilor deputaţi,Lumea s-a complexificat. Ea devine din ce în ce mai instabilă şi pare uneori să se rătăcească. Speranţele unui sfîrşit al istoriei, incarnat de triumful generalizat al democraţiei, s-au revelat zadarnice. Constatăm acest lucru în fiecare zi. Ordinea veche nu mai existăm şi noi trebuie, împreună, să găsim cheile unei noi epoci şi noi echilibre.În aceste timpuri de ruptură, trebuie să putem strînge rîndurile. În această privinţă Europa rămîne o necesitate. Şi o aventură unică. În cîteva decenii, construcţia europeană a putut să pună capăt, pe continentul nostru, secolelor de războaie şi de masacre. Puterea a fost pusă în serviciul păcii, prosperităţii şi stabilităţii, fără a uita, totuşi, experienţa tragică a pacifismului cu orice preţ, simbolizat prin acordurile de la Munich du 1938.Europa a arătat că poate fi găsit un antidot la secolele de conflicte şi că divizările şi ranchiunele moştenite din trecut pot fi depăşite. Reconcilierea franco-germană este un exemplu elocvent în acest sens.Eu ştiu cîte ceva despre aceasta, eu care vin dintr-o regiune ocupată de mai multe ori într-un trecut, totuşi, recent, însă care le pare astăzi îndepărtat tinerilor noştri.Să fim, totuşi, optimişti, căci Europa este constituită din popoare care împărtăşesc în mod fundamental o cultură şi valori comune.Toţi noi, cetăţeni europeni ai secolului XXI, aspirăm la pace şi libertate, la prosperitate şi securitate, la toleranţă şi participare, la justiţie şi solidaritate.În 1849, Victor Hugo – care a fost, trebuie să reamintesc, senator - scria : «Va veni o zi cînd [...] toate naţiunile de pe continent, fără a pierde calităţile lor distincte şi individualitatea lor glorioasă, se vor contopi strîns într-o unitate superioară şi vor constitui fraternitatea europeană». Precum a profetizat Victor Hugo, Europa se construieşte şi se organizează treptat întru promovarea acestor valori.Astfel, articolul 3 din statutele Consiliului Europei stipulează că «orice membru al Consiliului Europei recunoaşte principiul supremaţiei dreptului». După prăbuşirea zidului, numeroase ţări s-au angajat să respecte acest principiu cu scopul de a deveni membru al acestei instituţii. Şi reamintesc că Republica Moldova a fost primul stat din Comunitatea Statelor Independente care a aderat la Consiliul Europei.Moldova şi-a continuat eforturile în această direcţie şi a semnat în februarie 2005, iarăşi prima, un «Plan de Acţiuni» cu Uniunea Europeană.În opinia dumneavoastră este vorba, am înţeles-o foarte bine, de a merge cît de repede şi de departe posibil.Uniunea Europeană, care a trăit extinderile cele mai mari din istoria sa caută astăzi, e adevărat, să echilibreze instituţiile sale. Însă ea respectă, desigur, aspiraţiile europene ale Republicii Moldova şi de demult este ataşată pentru fortificarea parteneriatului său în scopul favorizării securităţii, stabilităţii şi prosperităţii reciproce. Uniunea Europeană a acordat Moldovei, începînd cu 1991, un ajutor financiar substanţial prin intermediul programelor de acţiuni TACIS, axate pe susţinerea instituţională, juridică şi administrativă. De asemenea, Moldova a încheiat cu Uniunea Europeană un Acord de Parteneriat şi Cooperare, intrat în vigoare în 1998, şi care a acoperit deja un larg evantai de domenii, printre care dialogul politic, comerţul şi investiţiile, cooperarea economică, racordarea legislaţiilor, cultura şi ştiinţa. În 2003, Republica Moldova a prezentat «Viziunea Republicii Moldova în vederea integrării sale în Uniunea Europeană», de care Uniunea Europeană a luat act. Cele două părţi au convenit atunci că politica europeană de vecinătate oferă un cadru ambiţios şi realist pentru aprofundarea relaţiilor lor în anii viitori.«Planul de Acţiuni» din 2005 este un prim pas în acest proces de parteneriat. Acest document politic expune exact obiectivele strategice de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova şi este prevăzut pentru o durată de trei ani. El va permite apropierea treptată a legislaţiei moldoveneşti de standardele şi normele europene. El trebuie de asemenea să ajute dezvoltarea unui cadru legislativ adecvat pentru a încuraja creşterea, coeziunea socială, reducerea sărăciei şi protecţia mediului. În acest document accentul se pune şi pe ameliorarea infrastructurii în sectoarele transporturilor, mediului şi cel energetic; pe trecerea frontierelor; pe comunicaţiile electronice; pe investiţiile ce respectă coeziunea economică şi socială, cît şi pe stabilirea supremaţiei dreptului şi pe promovarea instituţiilor democratice.Căutarea unei reglementări politice a conflictului transnistrean la fel constituie o prioritate a Planului de Acţiuni. Implicarea Uniunii Europene în acest caz a cunoscut o creştere ascendentă semnificativă din 2005, odată cu crearea Misiunii de asistenţă la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM) şi numirea unui reprezentant special al Uniunii pentru a ajuta – sperăm cu toţii la aceasta – la soluţionarea acestui diferend. În ceea ce priveşte Franţa, ea este şi va fi, ştiţi acest lucru, alături de voi pe această cale ambiţioasă pentru a vă ajuta de a face să sporească această moştenire francofonă care îi oferă Republicii Moldova un loc special, dar şi pentru a susţine consolidarea instituţiilor publice din Moldova.Dialogul nostru politic bilateral la fel s-a intensificat în ultimele luni şi îmi amintesc, în special, vizitele recente la Paris, în octombrie 2006 şi în februarie curent ale Ministrului Afacerilor Externe, dlui STRATAN. Îmi reamintesc, de asemenea, vizita la Chişinău a Ministrului delegat pentru Cooperare, Dezvoltare şi Francofonie, dna Brigitte GIRARDIN, în martie 2006.Bineînţeles, nu uit, domnule Preşedinte, vizita dumneavoastră la Paris în octombrie 2006, deoarece dialogul între parlamentari şi diplomaţia parlamentară constituie – sînt convins - un instrument din ce în ce mai util pentru apropierea între popoare şi o sursă preţioasă de învăţăminte şi de meditare.Doamnelor şi Domnilor deputaţi, sînt deosebit de fericit să mă aflu astăzi printre dumneavoastră şi, astfel, să pot continua dialogul nostru amical. Senatul francez este – dumneavoastră o ştiţi bine – dispus intru totul să vă însoţească în consolidarea instituţiilor, Parlamentului dumneavoastră, inclusiv într-un cadru european.Legăturile dintre ţările noastre sînt de asemenea economice şi eu mă bucur să constat că Franţa este unul din toţi primii investitori străini în Republica Moldova după achiziţionarea, acum cîteva săptămîni, de către Société Générale a celei de-a 5-a bănci din Moldova. Franţa are menirea de a-şi consolida şi mai mult prezenţa economică, cu întreprinderile sale mici şi mijlocii sau marele sale întreprinderi ca Lafarge, Voxtel –care astăzi îşi schimbă denumirea chiar în Moldova pentru a deveni Orange -, sau încă Lactalis.Sînt şi alţi actori care alimentează şi îmbogăţesc relaţiile noastre bilaterale. În calitate de ales local, sînt foarte ataşat pentru rolul cooperării descentralizate. Deoarece colectivităţile teritoriale aduc un mesaj puternic şi lizibil, cel al democraţiei de proximitate, cel al ascultării cetăţeanului, cel al libertăţii.Şi toate iniţiativele concrete, precum cea a Comunităţii urbane din Grand Lyon cu municipiul Bălţi în domeniul apei în parteneriat cu un industrial francez, Veolia, sau cea a oraşului Auch în favoarea elevilor din oraşul Nisporeni, merită a fi subliniate.Înrădăcinate în cernoziomul local, ele vor consolida capitalul de prietenie şi simpatie ce uneşte popoarele noastre şi prelungesc la nivel local cooperarea între state.În timp ce globalizarea lărgeşte orizontul, dar limitează planeta, este important ca popoarele să se cunoască mai bine. Cîte conflicte ar fi putut fi evitate în istorie dacă popoarele, deseori vecine, s-ar fi cunoscut mai bine …Puteţi conta pe Franţa, pe Europa, pe familia francofonă. Ştiu că noi putem conta pe dumneavoastră.
Doamnelor şi Domnilor deputaţi,
În încheiere, aş vrea să vă mulţumesc încă o dată pentru invitaţia dumneavoastră, să vă exprim gratitudinea mea pentru primirea călduroasă şi ataşamentul dumneavoastră pentru Franţa, şi să vă spun tare şi puternic:
Trăiască Moldova! Trăiască Franţa!Trăiască prietenia franco-moldavă!
Chişinău, 25 aprilie 2007
