Trimite e-mail | Printeaza
Politic
05.05.2007The Economist: Gaura neagră, ce a înghiţit Moldova
În loc să fie adusă la nivel european, Moldova riscă să deraieze la nivelul transnistrean, scrie prestigioasa publicaţie britanică "The Economist", făcând o paralelă între modul în care NATO susţinea Berlinului de Vest în timpul războiului rece şi modul în care Rusia acordă î]n prezent sprijin regimului separatist de la Tiraspol."Deosebit de nesigur, scump şi incomod pentru apărare, însă e al nostru şi noi ne vom ţine de el. Aşa era Berlinul de Vest în timpul războiului rece, văzut în ochii NATO. Acest fapt ar putea, de asemenea, explica de ce Rusia susţine Transnistria, regiunea separatistă a Moldovei, cea mai săracă şi mai demoralizată ţară din Europa", scrie publicaţia. "Soldaţii occidentali susţineau Berlinul de Vest la fel cum astăzi Transnistria supravieţuieşte datorită prezenţei militarilor ruşi "pacificatori" (de fapt "făcători de separatism"), ce menţin controlul rus asupra teritoriului, care a fost bastionul puterii militare ruseşti pe parcursul a secole. Oficialii occidentali ăii dictau Berlinului de Veste ce să facă; ruşii ocupă posturi înalte în administraţia transnistreană.Berlinul de Vest era ca un gunoi în ochiul Uniunii Sovietice. O combinaţie dintre ocupatie militară şi putere politică nemiloasă a adus puterea sovietică în inima Europei, însa Berlinul de Vest a fost un simbol al libertăţii. Acolo puterea sovietică a fost oprită.Transnistria este un gunoi în ochiul Occidentului. Bruxelles-lul şi Washingtonul posibil că i-au scos pe ruşi (pentru moment) din Ţările Baltice, Europa Centrală şi Balcani. Însă, cel puţin în acest colţ a Europei de Sud-Est, influenţa NATO şi Uniunii Europene a fost oprită.Berlinul de Vest a demonstrat în forma concentrata slăbiciunile sponsorilor săi, inclusiv indulgenţa grotească pentru spioni şi afaceri cu bune legături politice.Transnistria, la râdnul său, este un microcosmos al slăbiciunilor Rusiei. Aceasta este o gaura neagră juridică şi financiară, în care politicienii şi oficialii transformă fărădelegea în oportunitate de afacere lucrativă. La fel ca şi ţara-mamă, aceasta are un pluralism fictiv, "mişcări de tineret" pseudo-democratice şi o prezenţă abundentp a serviciului de securitate.În vârful puterii în Transnistria se află un veteran a războiului rece, Vladimir Antufeev. El a părăsit Letonia în fugă după ce a orchestrat o înăbuşire eşuată a revoluţionarilor anti-sovietici în 1990. Acum el e ministrul a securităţii de stat în guvernul transnistrean. Clădirea unde se află biroul său are o uşa solidă de metal; În stânga se află o cameră de interogare anonimă; la etajul de sus se află biroul său propriu, protejat împotriva echiapamentului de spionaj şi plin de citate a şefului poliţiei secrete a lui Lenin, Felix Dzerzhinski, pe perete.Maniera de fier a generalului Antufeev s-ar fi potrivit bine în Berlinul din timpul războiului rece; el ar fi putut uşor fi unul din "consilierii" occidentali sau sovietici care supravegheau autorităţile docile, formal independente pe o parte şi de cealalta a zidului de la Berlin. El e şarmant, dur, cu sânge rece, concepţia sa fiind bazată pe o geopolitică informată, dar greşită: problemele sunt inevitabile; însă nu sunt motive de îngrijorare; istoria e de partea noastră.Aceiaşi motivaţie decisivă vine şi din partea prietenului său, Dmitri Soin, care conduce Şcoala pentru Liderism Politic "Che Guevara" — o mişcare de tineret, care are drept scop să implice tineretul transnistrean în activităţi constructive de tipul asmutăţii împotriva NATO. Cu părul lung strâns, amator de yoga, Soin seamanp cu unul dintre înalşii oficialii din mişcarea tineretului comunist din Germania de Est - FDJ: el e prietenos, superficial, şi un pic sinistru.Soin şi generalul Antufeev nu o arată, dar ei sunt îngrijoraţi. Kremlinul acum speră să câştige un premiu mai mare - să atragă întreaga Moldovă în sfera de influenţă rusă în domenii ca: securitatea, economia şi limba. Aceasta ar însemna un stat comun moldo-transnistrean, Transnistria pierzand din pseudo-statalitatea sa. Moldova insistă ca orice acord de pace să includă plecarea lui Antufeev şi a colegilor săi. Kremlinul, desigur, exercită presiuni asupra Transnistriei. Subvenţiile s-au epuizat, datoriile cresc, standardele de viaţă scad.UE va fi tentată să accepte orice soluţie, care ar scoate Moldova din sfera sa de preocupare. Păcat. În loc să fie adusă la nivel european, Moldova riscă să deraieze la nivelul transnistrean".
Comentarii (0)