Summit-ul organizat la sfârşitul săptămânii trecute, în oraşul Cracovia, de autorităţile poloneze, cu participarea preşedinţilor Ucrainei, Lituaniei, Georgiei, Poloniei şi Azerbaidjanului, a fost marcat de intensificarea presiunilor politice exercitate în vederea limitării rolului României în politica estică a Uniunii Europene.
În ciuda scopului declarat al summit- ului, acela de a identifica noi posibilităţi de diversificare a surselor de aprovozionare cu hidrocarburi a ţărilor participante, prezenţa preşedinţ ilor ucrainean, Viktor Iuşcenko, georgian, Mihail Saakashvili, şi azer, Heydar Aliev a subliniat importanţa acordată de Uniunea Europeană organizaţiei regionale GUUAM (Georgia - Ucraina - Uzbekistan - Armenia - Moldova).
Într-o declaraţia comună, semnată la sfârşitul lucrărilor oficiale, cei cinci şefi de stat, precum şi trimisul personal al preşedintelui Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev, şi-au reiterat angajamentele anterioare de a susţine, din punct de vedere politic, realizarea unui nou coridor de transport al resurselor energetice din spaţiul Mării Caspice către ţările Uniunii Europene şi alte pieţe. Proiectul se bazează pe existenţ a unei infrastructuri construite, parţial, în timpul Uniunii Sovietice, şi care face legătura dintre portul ucrainean Odessa de la Marea Neagră şi terminalul polonez de la Gdansk, situat pe ţărmul Mării Baltice.
Conform declaraţiilor unor înalţi oficiali ucraineni, citaţi de mass-media din ţara vecină sub protecţia anonimatului, aşa-zisa „iniţiativă de la Cracovia“ va avea prioritate în faţa proiectului „Nabucco“, care presupune construcţia unei conducte ce va trece pe teritoriul românesc, ocolind teritoriul Federaţiei Ruse. Autorităţile de la Kiev şi-au exprimat, în mod repetat, opoziţia faţă de finalizarea proiectului „Nabucco“, ce ocoleşte teritoriul ucrainean. Kievul profită în acest fel de faptul că problema securităţii energetice reprezintă un element central al politicii UE, accentuată de sistarea, în luna ianuarie 2007, de către autorităţile ruse a livră rilor de petrol către Europa prin intermediul conductei Drujba, care tranzitează Republica Belarus. Oprirea livrărilor, pe fondul unei dispute cu autorităţile de la Minsk, este similară cu o acţiune întreprinsă în 2006 în cadrul unui conflict asemănător cu Ucraina, afectând mai multe state comunitare, printre care Germania, Polonia, Ungaria, Slovacia, Italia şi Republica Cehă.
Federaţia Rusă este cel mai mare furnizor de energie al UE, acoperind 25% din necesarul total, procentul fiind mult mai mare în cazul Poloniei sau Lituaniei. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, dependenţa UE faţă de resursele energetice externe va creşte, urmând ca, în 2030, Uniunea să importe 70% din necesar, infrastructura actuală fiind necorespunzătoare din punct de vedere tehnic şi economic.
Ucraina vrea să preia conducerea GUUAM Discuţiile bilaterale dintre preşedintele ucrainean Viktor Iuşcenko şi omologii săi azer, Heydar Aliyev, şi georgian, Mihail Saakashvili au fost dominate de presiunile Kievului pentru transformarea radicală a GUUAM întro organizaţie condusă de către Ucraina. Iuşcenko a criticat voalat relaţiile bilaterale cu ţări ale Uniunii Europene, inclusiv România, întreţinute de Baku, respectiv Tbilisi, cerându-le înalţilor oficiali din cele două ţări să-şi coordoneze eforturile diplomatice prin intermediul secretariatului GUUAM ce va funcţiona la Kiev. În ciuda demersurilor preşedenţiei ucrainene de a îşi aroga rolul de lider regional al GUUAM, mass-media georgiană a condamnat în termeni extrem de duri prestaţia lui Iuşcenko, cerând o reevaluare a oportunităţii participării Republicii Georgia la formatul actual restrâns al GUUAM.
Participarea preşedinţilor ţărilor GUUAM la summit-ul de la Cracovia a fost marcată de lipsa preşedintelui comunist al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, sau a unui reprezentant special al acestuia, accentuând distanţarea politică dintre Chişinău şi ceilalţi membri ai organizaţiei. Prin strategia de politică externă implementată, regimul Voronin pare a pregăti părăsirea organizaţiei de către ţara sa, ca preambul al unui acord final pentru rezolvarea diferendului separatist transnistrean, acord care va conduce la federalizarea Republicii Moldova. Preşedintele Voronin a condamnat rolul pe care îl joacă România în cadrul relaţiilor externe ale Uniunii Europene, acuzând Bucureştiul de promovarea unei politici „imperialiste“ la adresa Republicii Moldova şi a Ucrainei.
„România are tendinţe imperialiste“ Aceste acuzaţii se regăsesc şi în discursul public al majorităţii oficialilor ucraineni, pentru care eventuala prezenţă a României în formatul de negocieri pentru rezolvarea diferendului transnistrean reprezintă „o gravă imixtiune în afacerile interne ale Republicii Moldova“. Ofensiva anti-românească declanşată de Kiev are susţinerea tacită a unor cancelarii europene, Polonia şi Lituania taxând periodic interesul exprimat de Bucureşti pentru etnicii români de la est de Prut.
Iuşcenko a precizat că „organizaţia regională GUUAM trebuie să aprobe o poziţie comună în privinţa mecanismelor de reglementare a conflictelor îngheţate din fostele state sovietice“, subliniind necesitatea formă rii unor contingente comune de menţinere a păcii, aflate sub comandament general ucrainean. Înaltul oficial de la Kiev a făcut această declaraţie după întrevederile private avute cu preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, şi cu cel al Georgiei, Mihail Saakaşvili, aceştia exprimându- şi reţinerea faţă de unele proiecte politice înaintate de către diplomaţia ucraineană.
Reacţia autorităţilor de la Chişinău a fost ezitantă, influentul săptămânal „The Economist“ concluzionând într-un articol că „oscilând între Est şi Vest, Republica Moldova ar putea fi prima ţară pe care Kremlinul o recâştigă total după anii 1970“. Diplomaţii europeni susţin că singura utilitate a Transnistriei pentru Moscova este staţionarea trupelor ruseşti în eventualitatea unui conflict între Est şi Vest, precum şi afacerile ilegale desfăşurate în regiune de către elitele politice ale Federaţiei Ruse şi Ucrainei. Autoproclamata republică are însă o valoare „iritantă la adresa Statelor Unite şi Uniunii Europene“, susţine un oficial occidental. „Ea aminteşte tuturor că Rusia încă are influenţă în propria sa grădină“, au adăugat aceleaşi surse. Recent, un oficial din cadrul Departamentului american de Stat a identificat această zonă drept una dintre cele mai acute probleme de securitate ale UE şi NATO.
Sursa: Atac
