Racheta model RS-24, testată cu succes de forţele strategice ruse, poate fi lansată din echipamente mobile, submarine nucleare, precum şi alte platforme de arme strategice. Aceleaşi surse, citate de mass-media rusă, precizează că noul model de rachetă are o rază de peste 6.000 de km, putând lovi în mai puţin de o oră, depinzând de locul de lansare, toate capitalele şi instalaţiile militare ale ţărilor membre ale Uniunii Europene şi NATO, inclusiv Londra, Paris, Madrid, Bucureşti, Roma.
Confruntat cu decizia politică irevocabilă a Poloniei şi Republicii Cehe de a permite Statelor Unite desfăşurarea elementelor scutului antirachetă pe teritoriul lor naţional, preşedintele Putin a hotărât recent ca forţele armate ruseşti să limiteze treptat participarea la implementarea prevederilor Tratatului Forţelor Convenţionale din Europa (CFE), acuzâ nd NATO de nerespectarea acestora. Poziţia publică exprimată de Putin a fost confirmată de recentele teste militare cu rachete balistice intercontinentale, capabile să transporte focoase multiple. Conform declaraţiilor primvicepremierului rus Serghei Ivanov, „noile complexuri tactice şi strategice sunt capabile să distrugă orice sistem de apărare actual sau viitor“, aluzie directă la decizia conducerii NATO de a lua în considerare construcţia unui nou sistem de apărare antirachetă în sud-estul Europei.
Testele de marţi cu noile rachete balistice ruseşti au demonstrat că forţele NATO şi chiar cele americane ar putea face faţă cu greu unui atac nuclear. Arma Moscovei atinge o altitudine maximă de peste 500 km, astfel încåt este cel puţin dificil de interceptat de către actualele sisteme antirachetă.
Reprezentanţi ai Comandamentului Forţelor Strategice ruseşti au precizat că testele vor continua, deoarece „racheta balistică intercontinentală RS-24 va consolida potenţialul militar al forţelor strategice ale Rusiei de a învinge sistemele de apărare antirachetă şi, prin urmare, va consolida potenţialul de disuasiune nucleară al forţelor nucleare strategice ruseşti“.
Importanta ofensivă diplomatică şi mediatică rusă, declanşată împotriva planurilor militare americane, ignoră cu desăvârşire avantajul strategic al Federaţiei Ruse, datorat existenţei unui scut antirachetă funcţional propriu, desfăşurat în ţările din fostul spaţiu sovietic. Bazat în principal pe infrastructura moştenită de la Uniunea Sovietică, scutul antirachetă controlat de Moscova este caracterizat de mediile de specialitate occidentale drept un sistem performant, ce asigură un avantaj strategic decisiv Federaţiei Ruse, într-un eventual conflict cu alte puteri nucleare regionale.
URSS a murit, Armata Roşie a rămas
Profitând de relaţiile speciale dintre Rusia şi fostele republici sovietice, Moscova a impus ratificarea în cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI) a unor acorduri care permiteau, sub diferite pretexte, staţionarea for- ţelor militare strategice ale Federaţiei Ruse pe teritoriile noilor state. Independenţ a fostelor republici sovietice a fost, în majoritatea cazurilor, condiţionată de păstrarea unor mecanisme militare comune, coordonate de maşina de război rusă, inclusiv în cazul sistemelor de armament strategic. Treptat, Ucraina, Belarus sau Kazahstan au renunţat la armamentul nuclear ofensiv pe care îl deţineau, conform tratatelor încheiate după destrămarea URSS, forţele militare ruse continuând să folosească instalaţiile radar sau de altă natură de pe noile teritorii naţionale. În urma presiunilor internaţionale, Moscova a fost nevoită să dezafecteze performantele instalaţii radar din statele baltice, precum şi să retragă o serie de sisteme ofensive, integrate în propriul scut antirachetă. Secretomania specifică aparatului militar rus a împiedicat, până în acest moment, organizaţiile internaţ ionale cu atribuţii în controlul capacităţ ilor militare să facă publice evaluă ri corecte ale potenţialului real, defensiv şi ofensiv, al scutului antirachetă rus. Forţele ruse controlează importantele instalaţii radar din baza militară de la Gantsevici (Republica Belarus) şi Balkhash (Republica Kazahstan), aceasta deservind şi programul spaţial al Federaţiei Ruse, având capacitatea de a identifica orice lansare nucleară ce poate ameninţa teritoriul rus. Presiunile politice şi militare asupra autorităţilor de la Minsk şi Astana sunt favorizate de natura dictatorială a regimurilor, folosite de Moscova pentru menţinerea intactă a influenţei, precum şi de tratatele dezavantajoase pentru ţările vizate, încheiate în anii 1990. Opoziţia Moscovei faţă de presiunile autorităţilor georgiene în vederea retragerii trupelor ruseşti din bazele militare din Batumi şi Akhalkalaki este explicată şi de existenţa în aceste baze a infrastructurii pentru instalarea unor lansatoare ce deservesc scutul antirachetă rusesc.
Un sistem defensiv deplin operaţional
O altă bază militară importantă pentru sistemul rus este cea din Republica Armenia, din localitatea Gyumri, unde sunt desfăşuraţi câteva mii de soldaţi ruşi, precum şi importante instalaţ ii cu destinaţie strategică. Pe parcursul ultimelor întâlniri bilaterale rusoarmene, partea rusă a solicitat extinderea bazei pentru a permite o modernizare rapidă a elementelor scutului, deservite de trupele ruse din Gyumri. Sistemul de apărare împotriva rachetelor desfăşurat de Moscova în afara grani- ţelor este integrat infrastructurii de pe teritoriul Rusiei, concepţia militară strategică rusă tratând fostul spaţiu sovietic ca un tot unitar. Prin înfiinţarea Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă, precum şi revitalizarea structurilor militare ale CSI, Federaţia Rusă a reuşit să îşi asigure cadrul necesar pentru extinderea actualului sistem. Pe marginea întrunirii la nivel înalt a Consiliului conducătorilor organelor de securitate şi serviciilor speciale din statele-membre CSI (CCOS), desfăşurată la Sankt Petersburg între 21 şi 24 mai, Kremlinul a obţinut acordul final al autorităţilor din Belarus, Armenia, Kazahstan şi Tadjikistan pentru extinderea actualei infrastructuri a scutului antirachetă rus. În urma acestor întruniri, noul dictator turkmen, Gurbanguly Berdimuhammedow, a fost de acord să permită construcţia unor instalaţii militare, inclusiv radar, ce vor fi deservite de că- tre specialişti ruşi şi turkmeni, Moscova având controlul operaţional absolut.
Noul context politic, premergător conferinţei internaţionale solicitate de Federaţia Rusă în problema Tratatului privind Forţele Convenţionale din Europa, este folosit de regimurile separatiste din Abhazia, Osetia de Sud şi Transnistria pentru intensificarea situaţiilor de conflict. Surse din cadrul autorităţilor separatiste abhaze şi osetine, citate de cotidianul „Khurzarin“, editat la Tskhinvali, cer Federa- ţiei Ruse instalarea pe teritoriul lor a elementelor scutului antirachetă rus, oferind cu titlu gratuit infrastructura locală. Acelaşi cotidian consideră că, prin construirea unor instalaţii de lansatoare cu destinaţie strategică în Transnistria şi Abhazia, precum şi modernizarea instalaţiilor radar ce deservesc aeroportul militar rus de la Tiraspol, Federaţia Rusă poate opri orice rachetă americană ce ameninţă teritoriul său. „Khurzarin“ mai subliniază că, în acest mod, relaţiile dintre Moscova şi cele trei ţări vor fi consolidate, ducând la independenţa inevitabilă a regiunilor.
Sursa: Atac-online
