La 15 ani de la declanşarea războiului dintre Republica Moldova şi forţele separatiste rusofone din stânga Nistrului, susţinute de armata a 14-a a Federaţiei Ruse, preşedintele comunist, Vladimir Voronin, va semna un acord politic cu Moscova prin care este legitimizată prezenţa militară rusă la Nistru. Pe fondul izolării internaţionale tot mai accentuate, regimul comunist de la Chişinău urmăreşte prin federalizarea Republicii Moldova consolidarea propriei dominaţii politice în fostul stat sovietic.
Intensificarea negocierilor secrete dintre Chişinău şi Kremlin pentru încheierea unui acord bilateral, prin care Federaţia Rusă îşi va putea menţine o importantă prezenţă politică militară în regiunea de est a Republicii Moldova, a fost criticată în termeni duri de către înalţi oficiali europeni şi americani, care au solicitat administraţiei prezidenţiale de la Chişinău explicaţii detaliate privind stadiul tratativelor moldo-ruse. Dualitatea politicii externe promovate de regimul Voronin a fost reiterată de neparticiparea ostentativă a preşedintelui moldovean la recentul summit la nivel înalt de la Baku al ţărilor membre GUAM, surse din cadrul administraţiei prezidenţiale de la Chişinău subliniind că Vladimir Voronin (foto 1) este nemulţ umit de presiunile exercitate de instituţiile europene pentru intensificarea procesului de reformă din Republica Moldova. Conform mass-media rusă, proiectul de tratat prevede o serie de drepturi speciale pentru forţele militare ruse ce vor fi dislocate în Republica Moldova, asemănă- toare cu cele de care se bucură contingentele americane ce vor fi defăşurate în Bulgaria şi România. Aceleaşi surse au subliniat că partea rusă va avea dreptul de a menţine unele baze pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv aeroportul militar din Tiraspol care va fi modernizat pentru a permite un trafic aerian crescut necesar contingentului militar rus din regiune. O comisie de experţi militari ruşi, moldoveni şi ucraineni va stabilii detaliile necesare finalizării acestei reorganizări a dispozitivului militar rus din Republica Moldova, partea rusă dorind să obţină dreptul de a deţine o bază militară în dreapta Nistrului, în afara teritoriului controlat în acest moment de regimul separatist rusofon de la Tiraspol. Cotidianul rus „Kommersant“, cunoscut ca apropiat Kremlinului, aprecia recent că relaţiile moldo-ruse au cunoscut o relansare în august 2006, când Vladimir Voronin a propus preşedintelui rus, Vladimir Putin, un plan de normalizare a relaţiilor dintre cele două ţări, care prevedea angajamentul ferm al conducerii Republicii Moldova de a renunţa la politica de apropiere de Alianţa Nord Atlantică.
Separatismul, o strategie a Kremlinului Strategia Federaţiei Ruse în problema separatismului transnistrean este coordonată de către Iuri Zubakov, actualul secretar adjunct al Consiliului de Securitate de la Moscova şi fost ambasador rus la Chişinău. Un apropiat al preşedintelui Vladimir Putin, Iuri Zubakov, care deţine rangul de general în cadrul comunităţii de informaţii a statului rus, urmăreşte crearea unei noi entităţi statale în estul Republicii Moldova, entitate care să fie recunoscută de către comunitatea internaţională şi care poate servi ca un precedent pentru reglementarea definitivă a diferendelor separatiste din Abhazia, Oseţia de Sud şi Nagorno- Karabach.
În urma ofensivei diplomatice coordonate de către înaltul oficial rus, surse din cadrul ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău au subliniat că autorităţile Republicii Moldova vor accepta fără rezerve condiţiile impuse de Moscova, în ciuda opoziţiei Uniunii Europene sau a Statelor Unite ale Americii. Diplomaţii ruşi au mai precizat că eventuala semnare a tratatului în timpul vizitei oficiale, pe care Vladimir Voronin o va efectua pe 22 iunie la Moscova, nu va face decât să ofere un statut legal autorităţilor de la Tiraspol, care va trata în mod direct cu Chişinăul detaliile noilor relaţii constituţionale dintre cele două maluri ale Nistrului, tratative ce vor beneficia de patronajul Moscovei. Aceleaşi surse au declinat să comenteze speculaţiile privind forma finală de organizare statală a Republicii Moldova.
La peste un deceniu de la aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente (CSI), mediile politice proeuropene de la Chişinău apreciază că miza pusă de autorităţile din fostul stat sovietic pe capacitatea şi voinţa politică reală a CSI de a soluţiona o serie de probleme fundamentale cu care se confruntă Republica Moldova, cum ar fi conflictul transnistrean, dependenţa energetică tot mai pronunţată sau criza economică prelungită, a fost una greşită. Concepută ca o formulă de „divorţ civilizat“ dintre fostele republici sovietice, CSI a oferit mai multe motive de conflict, decât beneficii palpabile sau spectaculoase, CSI eşuând în identificarea unor soluţii pentru problemele severe din ţările membre, unde aproximativ o sută de milioane de cetăţeni trăiesc sub limita sărăciei. Aderarea Republicii Moldova la CSI a fost expresia unei identităţi etnice şi politice confuze la nivelul elitelor, care luptau pentru o nişă în regiunea şi mediul internaţional familiar, eşuând lamentabil în demersul de a angaja statul de la este de Prut pe o cale europeană ireversibilă.
Un dialog „sporadic, incoerent şi inadecvat“ Dialogul dintre Chişinău şi Uniunea Europeană este caracterizat de mediile de specialitate drept „sporadic, incoerent şi inadecvat“ fiind dublat de lipsa unei orientări clare proeuropene în politica externă promovată de regimul comunist rusofon de la Chişinău. Cel mai serios obstacol în procesul de democratizare al Republicii Moldova este strategia administraţiei comuniste de la Chişinău de a limita implementarea reformelor europene, cum sunt liberalizarea economiei, asigurarea independenţei reale a justiţiei, supremaţia legii, respectarea libertăţii presei, a drepturilor omului, precum şi îmbunătăţirea climatului investiţional.
În pofida numeroaselor demersuri ale comunităţii internaţionale de a sprijini autorităţile de la Chişinău în faţa presiunile Federaţiei Ruse, regimul Voronin urmăreşte consolidarea controlului politic exercitat asupra Republicii Moldova prin promovarea unui antiromânism sălbatic, punctat de frecventele declaraţii agresive la adresa României ale oficialilor comunişti.
Sursa: Atac Online
