Dorin Chirtoacă, tânărul primar ales al Chişinăului, vede în victoria sa un prim pas pentru schimbarea clasei politice în Republica Moldova şi integrarea în Uniunea Europeană
Un altfel de discurs politic începe să se audă dinspre Chişinău, odată cu alegerea în funcţia de primar a tânărului Dorin Chirtoacă. Nu este exclus ca alegerile municipale din 3 şi 17 iunie să reprezinte semnalul unor schimbări fundamentale în viaţa politică de dincolo de Prut. Cu implicaţii şi pentru Romania.
Are doar 29 de ani (îi va împlini în august) şi a depăşit deja stadiul de speranţă a politicii de la Chişinău. A absolvit în anul 2001 Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi Colegiul juridic franco-român de studii europene, Universitatea Paris I Panthenon - Sorbona.
Începând cu anul 2001 a lucrat la postul de televiziune TVR 1 din Bucureşti ca redactor şi redactor-şef al emisiunii "Surprize, Surprize". Revine în Republica Moldova, unde lucrează coordonator de proiecte la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova (2003-2005).
La 27 noiembrie 2005 a participat la alegerile anticipate pentru postul de primar general al municipiului Chişinău din partea Partidului Liberal, obţinând 25,1% din sufragii - s-a plasat pe locul doi, dar alegerile nu au fost validate din cauza prezenţei foarte scăzute la urne.
Candidează din nou la alegerile locale din 3 iunie 2007, obţinând 24,37% din voturi (locul 2) după care, două săptămâni mai târziu, îl învinge în al doilea tur pe candidatul comunist, primarul interimar Veaceslav Iordan, cu 61,17% voturi.
- Domnule Chirtoacă, nu vă ascundem că alegerea dumneavoastră ca primar al Chişinăului ni s-a părut oarecum surprinzătoare. Ce semnificaţie daţi victoriei dumneavoastră în alegerile pentru primăria celui mai mare oraş al Republicii Moldova?
- Eu nu cred că este vorba de o surpriză, atâta vreme cât în 2005 am participat la alegeri şi am ieşit de asemenea în turul doi. Şi aceasta, chiar dacă alegerile nu au fost valabile. Atunci da, se vorbea cumva despre o surpriză. Realitatea este însă că, la fel ca şi la Bucureşti, la Chişinău oamenii aşteaptă schimbarea. - Vă referiţi, desigur, la o schimbare politică în întreaga ţară. Care ar fi argumentele?
- Da, Republica Moldova are nevoie de o schimbare politică generală la nivelul republicii, la nivelul conducerii centrale, pentru că din ‘90 încoace, la fel ca şi România, Republica Moldova a fost guvernată de sistemul sovietic totalitar comunist şi de tentaculele acestuia, sub diferite forme. Că s-a chemat Blocul Moldova Democratică şi Prosperă, că s-a chemat Partidul Comuniştilor, în realitate este vorba despre acelaşi Partid Comunist din URSS, care s-a manifestat şi după ‘89. Iar dacă vorbim despre schimbare, Chişinăul, ca şi capitală, dă tonul. Chişinăul este motorul Republicii Moldova, oricât de complicată ar fi situaţia. În Chişinău s-a dezvoltat economia, mai mult sau mai puţin, în măsura în care putem vorbi, în măsura în care putem păstra proporţiile atunci când îl comparăm cu Bucureştiul. Există totuşi o mişcare, o transformare. Chişinăul arată relativ bine, este un oraş care insuflă o perspectivă, care are şi un anumit grad de prosperitate. În măsura în care Chişinăul va continua să se dezvolte, asta va însemna crearea posibilităţilor ca şi celelalte localităţi ale Republicii Moldova să se dezvolte.
- Cum v-aţi defini, sunteţi mai mult un om politic sau mai mult un om de administraţie?
- Eu mi-am făcut intrarea în politică în 2005. Am optat pentru schimbarea clasei politice cu una nouă, care să nu aibă rădăcini în sistemul sovietic totalitar comunist, şi, ca oricare om implicat în aşa ceva, înţeleg că schimbarea trebuie să meargă de jos în sus. Din acest punct de vedere, Primăria Municipiului Chişinău şi administraţia publică locală reprezintă un obiectiv absolut legitim pentru oricare partid politic. Mi se pare absolut firesc. - Credeţi că Partidul Comunist, sub diferitele lui forme, poate fi dislocat? Privind lucrurile de aici, din România, Partidul Comuniştilor din Moldova pare greu de dislocat de la putere.
- Cu această problemă se confruntă toate statele din fostul bloc de Est şi din fosta URSS. Ţările Baltice au un avantaj din acest punct de vedere, au reuşit mai bine să rezolve această problemă. O înnoire a clasei politice a avut loc acolo chiar cu câţiva ani în urmă, şi din acest punct de vedere vorbim de o problemă comună, care se rezolvă. La unii se întâmplă mai repede, la alţii mai încet. Dar se întâmplă.
- Partidul Comunist nu se reînnoieşte la rândul lui? - Da, însă după cum se vede nu poate face faţă situaţiei, nu se poate adapta la noile realităţii. Rămâne aceeaşi atitudine rigidă, verticala puterii, lipsa investiţiilor în capitalul uman şi încercarea de a păstra situaţia exact aşa cum a fost înainte de ‘89.
- Dar i-am auzit pe liderii comunişti de la Chişinău vorbind chiar despre integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Nu este acesta un semn al modernizării? - Comuniştii întotdeauna au utilizat slogane care aduc beneficii din punct de vedere politic, care aduc dividende politice.
- Credeţi, aşadar, că nu sunt sinceri? - Aici trebuie analizate faptele şi dumneavoastră, ca jurnalişti, aveţi toată competenţa s-o faceţi. Faptele arată cel puţin o dualitate în discursul comuniştilor.
- Cum vedeţi Rebublica Moldova peste 10 ani? - Va urma aceeaşi traiectorie ca şi România, sunt convins de acest lucru. Este o întârziere faţă de România cu aproximativ 10 ani, pentru că acum 10 ani nici România nu ştia dacă se va integra sau nu în Uniunea Europeană. Noi am primit semnale din Uniunea Europeană că mai devreme sau mai târziu acest lucru se va întâmpla.
„O viză de România «costă» 50 de euro"
- Cum puteţi caracteriza prezenţa românească în Republica Moldova? Este cât ar trebui, ar trebui să fie mai mult? - România face parte din Uniunea Europeană şi Uniunea Europeană urmează să fie din ce în ce mai prezentă la Chişinău. Nu din cauza preşedintelui sau a guvernului, ci pentru că populaţia Republicii Moldova doreşte integrarea în Uniunea Europeană, doreşte să urmeze aceeaşi cale ca şi România şi ca celelalte state din fostul bloc de est. Astfel că şi din punctul de vedere al acquis-ului comunitar va avea loc un transfer firesc către Republica Moldova.
- Ne refeream la o prezenţă specială a României în Republica Moldova, nu neapărat la cea prin intermediul Uniunii Europene. - Despre prezenţa specială s-a tot vorbit în ultimii 17 ani. Cred că au obosit cam toţi. De aceea, poate nu este cazul să reiterăm acest subiect, să o luăm de la capăt. România este membră a Uniunii Europene şi rigorile Uniunii Europene se extind asupra României. România nu poate participa la relaţia cu Republica Moldova decât în cadrul Uniunii Europene. Şi lucrul acesta s-a făcut, din păcate, simţit prima dată prin vizele introduse la Prut. Dacă era vorba ca România să aibă o altfel de atitudine şi de prezenţă în Republica Moldova, atunci ar fi trebuit să vedem acest pas, în primul rând, în problema vizelor.
- Cum aţi resimţit introducerea vizelor? - Evident că nu este bine. Cetăţenii Republicii Moldova acum sunt, practic, izolaţi. Au ieşire liberă doar spre est, spre vest e blocat. Plus corupţia din sistem: 50 de euro viza. Nu ştiu dacă este implicată şi ambasada, dar cu 50 de euro poţi să-ţi iei viză pentru România în câteva zile. Nu te poţi programa pe internet.
- Consideraţi că este bine ca autorităţile române să le dea cetăţenilor moldoveni cât mai multe paşapoarte româneşti? - Nu cred că statul român are dreptul să-i deposedeze pe cetăţenii Republicii Moldova care au avut cetăţenia română sau pe urmaşii lor de un drept la care ei nu au renunţat. Este ca şi cum şi-ar fi pierdut actele, şi după ‘90 ar fi putut să le primească înapoi. Deci, a fost o perioadă de imposibilitate a exercitării drepturilor de cetăţean român ca urmare a ocupaţiei sovietice. Or, ce se întâmplă acum nu este corect, pentru că aceşti oameni au dreptul garantat de Constituţia României, nu de altceva.
- Dar, ducând lucrurile la limita superioară, în cazul că toţi cetăţenii de naţionalitate română din Republica Moldova primesc cetăţenia, practic, Republica Moldova rămâne într-un fel fără cetăţeni. Nu v-aţi pus această problemă? - Să ştiţi că oamenii care astăzi au paşapoarte româneşti, fiind cetăţeni ai Republicii Moldova, nu îşi bat joc de aceste documente. Merg trei luni de zile, se întorc, mai merg iar trei luni de zile, cu alte cuvinte, sunt în limita legalităţii. Or, dacă, dimpotrivă, se va construi o cortină de fier pe Prut, va fi exact cum a fost cu Zidul Berlinului în Germania, cu atât mai virulentă va fi reacţia. În cazul în care am avea paşapoarte româneşti în Republica Moldova, ar fi o situaţie de normalitate şi oamenii ar circula, s-ar întoarce. În cazul în care continuă să se pună piedici, viza nu ar mai costa 3.000 de euro pentru statele Uniunii Europene, s-ar putea să coste mai mult. Oamenii vor găsi bani, se vor împrumuta şi, pentru că nu vor exista suficiente perspective în Republica Moldova, tot vor căuta să plece peste hotare.
- Există o nemulţumire generală în Republica Moldova faţă de ritmul acordării de paşapoarte româneşti? - Există. Sunt mai multe categorii de cetăţeni care solicită cetăţenia română. Sunt oameni care gândesc şi simt româneşte. Sunt cetăţeni care poate doresc acest lucru din interes, pentru că ar putea pleca în Uniunea Europeană în mod liber. Dar atât primul, cât şi al doilea interes sunt legitime pentru că nici în România, astăzi, cetăţenii români nu conştientizează ce înseamnă a fi european. Au devenit cetăţeni europeni şi cu timpul vor conştientiza tot ceea ce înseamnă a fi european. La fel şi cu cetăţenii din Republica Moldova. S-ar putea ca nu toţi să conştientizeze acum ce înseamnă a fi român, dar, în timp, lucrurile vor evolua.
Ce îl frământă
„O îngrijorare deosebită este dată de această dualitate a guvernării. Se declară orientarea proeuropeană, dar, practic, acum, se discută cu Federaţia Rusă cumva netransparent. În ceea ce priveşte problema transnistreană, este păcat că avem acest regres faţă de perioada 2003-2005, iar asta ar putea crea probleme Republicii Moldova, inclusiv Chişinăului. Asta ar însemna instabilitate, lipsă de securitate, ezitare din partea investitorilor în deschiderea unor afaceri la Chişinău."
„Prin declinul comuniştilor, Chişinăul va fi mai atractiv pentru investitori"
- Veţi avea susţinerea necesară în Consiliul Local pentru a vă putea atinge obiectivele? - Consiliul are 51 de consilieri. Suntem 35 care putem forma o majoritate, iar 16 mandate sunt ale comuniştilor. Din aceştia 35, minimul necesar pentru majoritate este de 26, avem deci o marjă de eroare de nouă mandate. Decizia le va aparţine consilierilor, dar, din câte am văzut, interesul e să formăm această majoritate. Şi, pe fondul declinului comuniştilor, pare că din ce în ce mai multă lume va fi interesată să investească în proiectul nostru pentru Chişinău.
- Are municipalitatea Chişinăului un buget care să permită dezvoltarea unor proiecte de modernizare? - Bugetul local este deficitar, pentru că 70 la sută din acumulările care au loc în Municipiul Chişinău pleacă spre bugetul central. Bugetul actual reprezintă o sută şi ceva de milioane de dolari. Foarte puţin, pentru un oraş de circa 700-800 de mii de locuitori, aproape un milion cu cei care nu au reşedinţă oficială, dar locuiesc aici.
- Cum veţi atrage atunci banii necesari? - În măsura în care vom confirma intenţia de a gestiona corect banii publici, sunt convins că va apărea disponibilitatea organismelor europene de a participa la proiectele noastre. Aceste etape avem de gând să le urmăm: proiecte corecte, contacte cu Banca Europeană pentru Dezvoltare, cu investitorii străini.
- Ştiţi că Bucureştiul a avut probleme cu întârzierea unor proiecte pentru că primarul Traian Băsescu, actualul preşedinte, se afla în opoziţie faţă de guvernarea de atunci. Acum, şi dumneavoastră vă aflaţi în opoziţie cu guvernarea de la Chişinău. Cum vedeţi relaţia aceasta?
- Avem semnale că s-ar putea să se repete situaţia de la Bucureşti. Însă vom căuta să evităm confruntarea şi să găsim posibilitatea implementării unor proiecte asistate din exterior. Până în prezent, guvernanţii nu au dat niciun semn. Nici de bine, nici de rău. Nu au venit nici să discutăm, nu au participat nici la învestirea mea în funcţie. Au dispărut, pur şi simplu, pentru câteva săptămâni. Cine ştie, poate totuşi, în spiritul unei coeziuni sociale, se va depăşi această situaţie. Pentru că este firesc într-o democraţie ca, la un moment dat, partidul să fie în ascensiune, să se menţină la guvernare, după care pot să apară probleme şi are loc alternanţa. De unde rezultă că Partidul Comuniştilor ar trebui să se gândească la faptul că în 2009 nu mai are nicio şansă. Cum s-a confirmat, în 2007, la Chişinău. Şi atunci, din punctul de vedere al jocului democratic, este firesc să aibă loc o altfel de conlucrare.
„Moldova trebuie să devină atractivă pentru Transnistria"
Rezolvarea problemei transnistrene. Avem exemplul relaţiei România - Republica Moldova. În ciuda propagandei negative care i s-a făcut României timp de cel puţin 60 de ani, în momentul în care România a aderat la Uniunea Europeană s-a văzut o perspectivă, şi cetăţenii moldoveni au dorit şi ei, în număr de un milion de persoane, cetăţenia română. Cetăţenii din regiunea transnistreană vor putea spune şi ei la un moment dat că vor paşaportul Republicii Moldova cu care să circule liber în Europa, că vor şi ei noi perspective. Pentru că, acolo, cu paşaportul transnistrean nu se poate merge decât în Ucraina şi Rusia. În realitate, sunt şi ei complet nemulţumiţi de regimul ilegal al lui Smirnov, dar nu văd o alternativă. Pentru că în partea dreaptă a Nistrului întârzie reformele. Vă pot da un contraexemplu care arată că oamenii vor să meargă în direcţia mai avantajoasă. Astăzi, la Chişinău se pot vedea multe maşini înregistrate în regiunea transnistreană. De ce?
Pentru că este mai ieftin să înmatriculezi o maşină acolo. În plus, vârsta maximă admisibilă a maşinii este mai mare. Dacă ar fi fost invers, cu siguranţă, cetăţenii din regiunea transnistreană ar fi fost atraşi. Deci, trebuie să devenim atractivi. Şi asta va rezolva problema de la sine.
Miza politică a victoriei. Nu avem dreptul să ratăm oportunitatea de a putea construi un alt sistem administrativ, pe baze democratice, transparent, în aşa fel încât în 2009 să existe o alternativă clară la actuala guvernare. În cazul în care se va risipi încrederea acordată de cetăţeni la 3 şi 17 iunie, le oferim comuniştilor o cale deschisă pentru a guverna un mandat, cel puţin.
Colaborarea Bucureşti-Chişinău. Chişinăul şi Bucureştiul sunt înfrăţite şi va avea loc o relaţie permanentă. Bucureştiul a trecut deja de etapele prin care Chişinăul urmează să treacă. De asemenea, România este statul partener al Republicii Moldova în ceea ce priveşte integrarea europeană. Acum este nevoie mai mult de prezenţă economică, de pragmatism.
Stereotipuri despre moldoveni. De multe ori, în România se creează o percepţie greşită despre Republica Moldova şi, din păcate, un caz a fost comis chiar de ziarul dumneavoastră. Un reporter a fost la Chişinău şi a scris că, în anii ‘90, copiii de atunci doreau să devină hoţi, racheţi. Ceea ce nu reflectă realitatea. Pentru că tinerii de astăzi sunt copiii de atunci. Şi tinerii de la Chişinău au votat schimbarea, deci nici pe departe nu ar fi dorit să devină hoţi. Eu ştiu că avem o realitate sumbră în Transnistria. În partea dreaptă a Nistrului însă este anchilozare şi lipsa perspectivelor din cauza unei administraţii extrem de rigide şi interesate doar să controleze toate domeniile, să pună mâna pe toată economia. Asta este Partidul Comuniştilor. Dar, în rest, oamenii sunt deja cu câţiva paşi înaintea administraţiei şi ei duc Moldova spre Uniunea Europeană.de Laurenţiu Ciocăzanu, Ovidiu Nahoi
Sursa:Adevarul
