Despre “limba” şi “poporul” de la est de Prut am stat de vorbă cu Vasile Stati, unul dintre ideologii oficiali ai Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. În opinia sa, românii “terorizează” cultura “moldovenească”.
Limba moldovenească este o creaţie a Rusiei încă din secolul al XIX-lea, când Moldova de la est de Prut a devenit parte a Imperiului Ţarist. În timpul Uniunii Sovietice, “lingviştii” moldoveni au elaborat mai multe “tratate” privind “autenticitatea” acestei limbi. Nici după 1991, controversa nu s-a încheiat, deoarece în constituţie se specifică faptul că “limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească”.
UN LINGVIST CONTROVERSAT. Cel mai “sonor” susţinător al “limbii” moldoveneşti de la Chişinău este Vasile Stati, fost membru al Comitetului Central local al comuniştilor moldoveni în perioada sovietică. În anii ’80 a fost şef al direcţiei de Propagandă din CC, elaborând mai multe lucrări “moldoveniste”. L-am găsit destul de greu pe Vasile Stati, fiind ocupat cu primirea “delegaţiilor din străinătate”. În cele din urmă a acceptat să ne întâlnească.
Discuţia cu domnia sa a fost destul de anevoioasă, deoarece era convins că doream să-i facem o “morală” privind teoriile sale. Departe de noi gândul acesta. Însă Stati se înarmase cu sintagme propagandistice, pentru a ocoli unele întrebări incomode. Neîntrebat încă de noi, a simţit nevoia să-şi justifice “moldovenismul” din primul minut al conversaţiei: “Ce te interesează pe dumneata cum îmi numesc eu limba? E treaba mea! Eu, dacă vă spun că sunteţi rromi... Dacă luăm substantivul, etnonimul, român – rrom. Limba ţigănească se numeşte rromani. Română, rromani, seamănă... După tenul feţei mi se pare că aveţi ceva cu rromanii... (râde)”.
DIFERENŢE? Depăşind impasul impus de Vasile Stati prin devierea discuţiei, l-am întrebat totuşi de ce consideră că românii şi moldovenii sunt popoare diferite. Cu abilitatea mijloacelor de propagandă sovietice, deviază din nou discuţia, utilizând doar argumentele care-i foloseau: “Păi să luăm termenul român _ acesta apare în secolul al XIX-lea. Limba moldovenească şi poporul moldovenesc apar în secolul al XIII-lea, prin balada Mioriţa. Acolo se vorbeşte de moldovan, de român nu...”. Degeaba am încercat să susţinem că termenul de popor român este unul modern, ca şi italian sau german: “Măi, voi nu înţelegeţi? Ce e scris e scris! Cuvântul moldovan apare şi în Mioriţa, şi la Grigore Ureche. România apare în 1859, când Moldova de la est de Prut era parte a Rusiei. Atunci de ce ne faceţi pe noi români?”.
În ciuda insistenţelor domnului Stati privind diferenţele lingvistice dintre români şi moldoveni, i-am amintit că stăm la aceeaşi masă şi purtăm conversaţia într-o limbă în care ne înţelegem 100%. Atunci, care sunt diferenţele, întrebăm noi. “åăă. Eu o numesc moldovenească. Aveţi ceva pretenţii? Limba literară are două denumiri care nu afecteză literalizarea ei şi corectitudinea. Este o limbă cu două denumiri – un fenomen arhicunoscut. Îmi pare rău că românii până acum nu ştiu. Foarte larg cunoscut, cu tipologii largi, nu numai în tipologia europeană, ci şi mondială. Când aceeaşi formă comună literară are o groază de denumiri. Şi pe nimeni nu deranjează. În afară de români. Singura populaţie din lume pe care-i deranjează lucrul acesta! O numesc moldovenească, fiindcă aşa vreau eu. Ce vă doare pe dvs.? Asta-i tot!”.
“AGRESIUNEA” ROMÂNIEI. Vasile Stati a ţinut să ne facă şi câteva reproşuri în calitatea noastră de cetăţeni români. În opinia domniei sale, guvernul de la Bucureşti promovează o “agresiune culturală” asupra Republicii Moldova. “Este o agresiune ideologică permanentă. Şi aceasta este evident. La noi, ideologia oficială este românizatoare. Pentru a vă convinge, intraţi în prima şcoală, sau treceţi prin parc, primele mămui de aici... (este vorba despre Aleea Scriitorilor din parcul central din Chişinău – n.n.). Să vedeţi – ideologia, acea sumă de idei, de valori spirituale, care formează cetăţenii pentru acest stat este românească la noi. Repet: intraţi în prima şcoală ca să vă convingeţi. Cine permite limba română? Întrebaţi-vă de ce se predă istoria românilor în şcolile din Moldova”. I-am amintit domnului Stati că, începând cu 2001, când la putere a venit Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, istoria şi limba română este scoasă din programele şcolare, prin înlocuirea cu istoria Moldovei şi limba moldovenească. Vasile Stati, care este unul din artizanii acestei politici a guvernului de la Chişinău, evită din nou întrebarea: “Dacă nu va fi mobilizată această populaţie... Astăzi, ea este umilită, naţiunea moldovenească, la dânsa acasă, este scuipată în suflet de către forţele românizatoare de la noi, plătite de la Bucureşti. România nu doreşte să semneze cu noi un tratat de bază, de bună vecinătate, cum se face în toate ţările lumii. Ea ne consideră provincie. Pe mine aceasta mă insultă! Tăriceanu a spus de curând că ar vrea să semneze un Tratat cu Republica Moldova. Dar nu poate fi vorba de limba moldovenească... Păi băi, ce te doare pe tine măselele, băi? Ce se întâmplă? Militez pentru dreptul de a mă respecta pe mine. Să nu vină fiecare parvenit – spălat sau nespălat – să mă înveţe pe mine cine-s eu şi cum îmi numesc limba”.
Ce zic cercetătorii despre obiectul muncii saleVasile Stati a devenit celebru după ce a scos pe piaţă “Dicţionarul moldovenesc-românesc”, în încercarea de a dovedi că în Republica Moldova nu se vorbeşte româna, ci o altă limbă distinctă, cea moldovenească. Apariţia dicţionarului a stârnit critici crunte din partea oamenilor de ştiinţă deopotrivă de la est şi vest de Prut, iar teoria acestuia, ce are ca instrument de lucru falsificarea istoriei şi a limbii, a fost demontată minuţios şi irevocabil. Prof. acad. Gheorghe Mihăilă din Bucureşti ne-a întărit ideea că cele “vreo 19.000 de cuvinte şi forme” consemnate de Stati nu pot dovedi decât că “graiul este grai – o subdiviziune a dialectului – nu limbă, deosebită de altă limbă. Acesta reprezintă un glosar dialectal, destul de inabil alcătuit, cuprinzând cuvinte populare – unele specifice Republicii Moldova (între care o serie de împrumuturi din rusă şi ucraineană), altele întregului subdialect moldovean, altele, în sfârşit, tuturor sau majorităţii graiurilor româneşti”. Iar dr. hab. în lingvistică generală de la Chişinău Anatol Ciobanu (foto) ne-a spus că “atâta timp cât noi acum vorbim aceeaşi limbă, mai are rost să neg teza dlui Stati?! Este o ruşine pentru noi asta!”. Una peste alta, dicţionarul cu pricina stârneşte râsul în rândul moldovenilor: “Aici, cartea este cumpărată numai de românii veniţi în vizită, pentru distracţie!”.
Mama Rusia“Cât timp acest pământ a fost sub ruşi, a avut singurele perioade de viaţă paşnică. Singurele două perioade înfloritoare pentru economie. În plan spiritual, al limbii naţionale, ruşii niciodată nu ne-au apucat de rever şi ne-au zis: «Eu am să spun cine eşti tu». Ruşii nu au avut detaşamente de rusificare, cum au avut românii din 1918 de romanizare”
Vasile Stati,lingvist moldovenist
Sursa: Jurnalul National
