Colectivizată timp de 50 de ani prin colhozuri, agricultura Republicii Moldova se află în prezent în impas, din cauza eşecului privatizării. Deoarece nu puteau trăi din munca la ţară, locuitorii satelor basarabene au migrat spre Rusia şi Occident.
O plimbare prin satele basarabene te deprimă uneori. Localităţi pustii, pământuri nelucrate, clădiri ce au aparţinut colhozurilor părăsite. Mai exact devastate. Despre "transformările" agriculturii de tip sovietic la est de Prut după 1991 am vorbit cu domnul Viorel Chirviga, economist la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale "Viitorul" din Chişinău.
Jurnalul Naţional: Care este "moştenirea" lăsată de URSS agriculturii Republicii Moldova. A fost Basarabia sovietică o ţară preponderent agricolă sau este un mit?
Viorel Chirviga: După 1945-1946 s-au creat în Moldova sovietică colhozurile. Unele au fost eficiente. Dar majoritatea acestor unităţi, la finele anului, raportau pierderi. Au mai fost create unele întreprinderi care se deosebeau prin dimensiunile lor. Am avut nişte granzi enormi aici în agricultură – întreprinderi care erau specializate în pomicultură, în viticultură, care mai aveau pe lângă activităţile agricole şi unele mici industrii. Dar nu am avut practic niciodată succese remarcabile, dacă vorbim despre productivitate. Comparând productivitatea obţinută aici, în Republica Moldova, cu cea din ţările occidentale, observăm că este net inferioară. În principiu, s-a pus accent pe agricultură. Să spunem că n-am avut industrie, n-ar fi corect. Au fost create mai multe unităţi industriale, dar majoritatea au fost ridicate în partea estică a republicii, în Transnistria. 40% din capitalul nostru industrial era concentrat acolo.
IT: Privatizare
Cum s-a realizat desovietizarea agriculturii Republicii Moldova?În 1991, când am devenit independenţi, practic majoritatea întreprinderilor agricole erau în ajun de faliment. În anii următori se preconiza că se va face o schimbare, dar am avut şi noi o nomenclatură foarte puternică comunistă în fostele colhozuri, care n-a dorit o schimbare. În primul Parlament în general erau foştii conducători de colhozuri şi de întreprinderi agricole. Ei aveau interese să se menţină vechile structuri, aşadar procesul de privatizare a pământului a început prin 1996-1997.
De ce îl numiţi privatizare? Nu au fost retrocedări ca în România?
Nu! Aici sovietizarea agriculturii a fost mult mai intensă decât în România. A fost un tranzit de populaţie, satele au fost conentrate pentru a face loc colhozurilor etc. Au existat mai multe proiecte, partea proastă este că Republica Moldova nu a avut un concept propriu de privatizare. Au venit americanii, care ne-au sugerat un model – privatizarea pământului. Un grup de experţi veniţi aici ca la distracţie... Încă o parte proastă specifică Republicii Moldova – nici o reformă nu are nume, un resposabil. Ţara nu a avut o viziune de dezvoltare, ţara nu a avut un concept de reformare, ţara nu a avut nimic...
În mare, privatizarea s-a făcut astfel: indiferent de anii care au fost munciţi în agricultură, indiferent de indicator, fiecare om primea o anumită cotă valorică din terenuri. S-a împărţit în felul următor: terenurile agricole separat, plantaţiile multianuale separat şi proprietăţile care le deţineau gospodăriile separat. În felul acesta, oamenii au primit trei-patru tipuri de proprietăţi dispersate. Spre exemplu, puteai să ai 20 de ari de teren arabil într-o parte a localităţii şi 10 ari de vie în partea opusă. Au existat probleme imense când s-au repartizat loturile de pământ – cele mai bune pământuri au nimerit în mâinile foştilor nomenclaturişti, preşedinţi de colhozuri, directori de sovhozuri, specialişti de rang superior în fostele întreprinderi agricole. Aceştia erau cei care aveau date despre bonitatea solului. Erau analize vechi, de prin anii ’60-’70, n-au fost bani pentru noi cercetări.
IT: Devastare
Ce s-a întâmplat cu activele, dotările, investiţiile din colhozuri?Proprietăţile colhozurilor s-au împărţit separat. Aveai dreptul şi la teren, şi la plantaţiile multianuale, şi la proprietatea aceasta în investiţii. În unele sate, unde oamenii erau mai nerăbdători, au făcut "utilizarea naturală". Adică au distrus tot şi au luat fiecare pe acasă. Statul, când a făcut legea, nu s-a gândit că nu se poate împărţi o fermă de animale. Acestea au fost demontate de ţărani şi luate acasă. La fel s-a întâmplat şi cu utilajele. Trebuie spus însă că nu mai erau competitive, de fapt se împărţea mortul.
Care sunt caracteristicile economiei Republicii Moldova după privatizare?
Nu putem vorbi despre o caracteristică generală. În sud şi în nord s-au păstrat practic gospodăriile colective. Eu am fost în mai multe localităţi din sud, unde pământul a fost împărţit la oameni, dar ei nu l-au deţinut nici o zi. Proprietatea fost întoarsă foştilor conducători de colhoz. În majoritatea localităţilor, aceştia şi-au deschis SRL-uri. Directorul de SRL lua tot terenul, având contracte încheiate cu gospodăriile ţărăneşti. Înţelegerile de arendă sunt astfel întocmite, încât există localităţi unde oamenii spun că n-au primit de ani buni nimic de pe pământul lor. Însă nu se întâmplă peste tot aşa. Există şi proprietate ţărănească, dar pe suprafeţe foarte mici. Nu se poate face performanţă astfel... Noi avem în jur de 1,6 milioane de hectare de terenuri arabile şi avem în acelaşi timp peste 1 milion de proprietari. E o parcelare mare şi nu se poate ca fiecare proprietar să trăiască bine din agricultură. A devenit vizibil fenomenul abandonului de terenuri. Proprietarii pleacă la lucru peste hotare – în Italia, Spania, Rusia. În majoritata cazurilor nu doresc să vândă terenurile agricole. Le lasă nelucrate şi pleacă la muncă. În acelaşi timp, productivitatea în agricultura Republicii Moldova este foarte, foarte mică. La cereale, recolta medie pe ţară oscilează între 23 şi 25 chintale la hectar. În Olanda, recolta medie pe cinci ani, pe ţară, ajunge până la 80 de chintale.
Prognoză optimistă
Analistul economic de la Chişinău Veaceslav Ioniţă priveşte cu optimism viitorul agriculturii Republicii Moldova, punându-şi speranţele în micii întreprinzători: "Toată lumea mă întreabă ce poate să facă guvernul. Prostii, ce poate să facă! Să nu facă nimic. La noi a fost nenorocită agricultura pentru că s-au cultivat ani în şir porumb şi grâu, pentru că acestea necesită cel mai mic efort tehnologic şi financiar. Grâul îţi dă maximum 6.000 lei pe hectar şi ai cheltuieli de 4.000 de lei. Deci 2.000 de lei – asta ar fi sub 150 de dolari pe an. Ce faci cu banii aştia, că trebuie să mai plăteşti şi impozite... Eficiente sunt culturile tehnice: sfecla de zahăr, pepeni, ceapă. Orice cultură tehnică care necesită tehnologie şi investiţii de capital aduce o valoare adăugată ridicată. Pentru asta trebuie să ai capital şi tehnologie. În viitorul apropiat cred că vor apărea investitori dintre moldovenii plecaţi peste hotare, care se întorc să facă afaceri aici. Statistic, în orice societate 3%-5% au abilităţi antreprenoriale. Din cei 500.000 câţi sunt plecaţi la muncă, sunt 3%-5% cu abilităţi antreprenoriale foarte dezvoltate. După cinci-şase ani vor avea un capital, au anumite abilităţi şi au învăţat anumite meşteşuguri. În sensul nu că pot lucra ceva, dar ştiu să-l ducă până la capăt. Să producă şi să vândă. Vreo 20.000 din aceşti oameni sunt în etapa de coacere – au trecut cinci-şase ani. Şi cred că în 2007-2008-2009, vreo 20.000 de oameni care au plecat peste hotare se vor întoarce în Republica Moldova şi vor crea mici întreprinderi, de cinci-şapte angajaţi. Au capital, au abilităţi şi au o cultură economică diferită – nu ştiu ce e aia mită, nu ştiu ce e să nu plăteşti impozit. La noi, din 1991, era foarte răspândită mita primitivă. Acum mita şi relaţiile statului cu bussines-ul sunt la etajele de sus. Dacă ai o afacere micuţă, deja cu statul poţi să-ţi faci o relaţie normală. În trei ani avem oportunitatea ca Moldova să dezvolte microbussines-uri.
"Moştenirea" URSS
"În 1991, când am devenit independenţi, majoritatea întreprinderilor agricole erau în ajun de faliment. În anii următori se preconiza că se va face o schimbare, dar am avut şi noi o nomenclatură foarte puternică comunistă în fostele colhozuri, care n-a dorit o schimbare"
Sursa: Jurnalul National
Viorel Chirviga economist
