Că relaţiile dintre România şi Moldova de peste Prut nu sunt tocmai într-o stare amiabilă, ca să nu zic frăţească, este, din păcate, un fapt foarte bine-cunoscut. Că este de vină dorinţa noastră de a apropia cât mai mult posibil urmaşii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de glia străbună sau că politicienii de la Chişinău nu pot să gândească decât în limba rusă, cert este că situaţia dintre noi nu este una normală. Preşedintele Vladimir Voronin a acuzat, ieri, din nou România că atentează la statalitatea Republicii Moldova, acordând cu uşurinţă cetăţenie conaţionalilor săi.
România se foloseşte de faptul că moldovenii nu au posibilitatea să ajungă liberi în ţările Uniunii Europene şi propune acestora cetăţenia română - a declarat preşedintele Voronin. El a mai adăugat că, ţara noastră şi-a depăşit atribuţiile unui stat membru al UE, precizând că România visează de mult la posibilitatea de a-i face pe toţi moldovenii cetăţeni români.
Dar, domnule Voronin, nu este nevoie ca unui român să i se dea un document care să-i amintească de stră- moşii şi limba lui. Toţi cei care se simt români, indiferent unde s-ar afla în lumea asta largă, nu au nevoie ca cineva să le spună că sunt români. Istoria unui popor nu se uită la comandă. Românii nu-şi uită graiul, chiar dacă sunt obligaţi să pronunţe cuvintele în alte limbi.
Nu-i lasă sufletele celor care au căzut luptând alături de Ştefan, îi trezesc strigătele celor pieriţi sub cizma rusească şi, acum, îi conştientizează spiritul celor tineri care simt vântul schimbării şi nu mai vor să vorbească „limba moldovenească“.
Chiar şi pe această caniculă, rezultat tot al greşelilor umane, unii politicieni au raţiunea îngheţată. Blocaţi în gheţurile siberiene, figuri „emblematice“ ale „moldovenismului“ vor să transforme un pământ românesc întrunul... moldovenesc! Refuzând să asculte pământul moşilor lor, fac noi reguli şi o nouă istorie.
Sclavi ai intereselor mărunte sau subjugaţi puterii de la Est, „academicieni“ şcoliţi la porţile Moscovei forţează prezentul moldovean al ţării de dincolo de Prut, impunând conştiinţ ei populare istoria statului moldovean şi limba moldovenească. Este adevărat că dragoste cu sila nu se face.
Nu-i obligă nimeni pe cetăţenii din fosta republică sovietică să solicite apartenenţa la statul român. Cine nu vrea sau nu simte româneşte nu pleacă de la Chişinău. Ceilalţi însă vor altceva. Au ei motivele lor, pe care le intuim sau pe care ni le dorim (dragostea de ţară, sentimentul identităţ ii dat de limba română), dar oricum, nimeni şi nimic nu le poate interzice să gândească, să dorească şi să acţioneze după propria judecată. Poate nu vor decât să aibă acces la piaţa muncii europene. Este sigur că vor să trăiască mai bine. Cine nu vrea?
Asta nu înseamnă că cineva conduce o conspiraţie anume sau că atentează la statalitatea altui neam. Carta drepturilor omului garantează dreptul la libera circulaţie a persoanei. Instituţii internaţionale veghează la respectarea voinţei fiecărui popor. Lăsaţi-i pe cetăţenii Republicii Moldova să-şi hotărască singuri soarta.
Sursa: Atac
