Ungaria se vrea purtatorul de cuvant al Republicii Moldova pe langa Uniunea Europeana In ultimii ani, Budapesta si-a asumat rolul de emisar al Bruxelles-ului in Basarabia, speculand ineficienta diplomatiei romanesti si repulsia liderilor comunisti de la Chisinau fata de orice initiativa a Bucurestiului. Aceasta adevarata ofensiva a influentei maghiare se inscrie, insa, intr-un proiect mai amplu, urmarit cu abilitate si consecventa inca de la inceputul anilor '90.
Budapesta, aparatoarea minoritatilor
In prestatia diplomatica a Ungariei in spatiul rasaritean, inclusiv in Republica Moldova, doua directii au fost evidente din 1990 incoace, alaturi de proiectul euroatlantic. Prima directie este legata de interesul maghiarimii de pretutindeni, a doua este rolul de "militie imperiala" pe care Ungaria si l-a asumat din nou, dupa 1989. Rol pe care l-a mai avut, istoric vorbind, in acest spatiu. Cele doua linii diplomatice sunt complementare, in nici un caz divergente.
Prima directie a fost enuntata la 13 august 1990, cand agentia de stiri MTI transmitea declaratia celui dintai prim-ministru al Ungariei democrate, Jozsef Antall, prin care acesta se considera premierul a peste 15 milioane de unguri (cifra mult exagerata, oricum). Tot in aceeasi legislatura, ministrul Apararii, Lajos F¸r, sustinea ca Guvernul si Parlamentul maghiar trebuie sa utilizeze toate mijloacele legale si diplomatice pentru a-i proteja pe maghiarii din afara granitelor. Iar scriitorul si politicianul Istvan Csurka declara, la 26 februarie 1993, publicatiei de la Zagreb, Globus, ca maghiarii au pretentii teritoriale fata de Baranja si Vojvodina, dar ca slabiciunile economica si militara a Ungariei fac aceste cerinte legitime nerealizabile, deocamdata.
La acest proiect se ataseaza si insistenta Ungariei pe problematica garantiilor si a drepturilor colective pentru a asigura prezervarea minoritatii maghiare si, respectiv, germane, in Estul si Centrul Europei. Astfel, la Conferinta din 1990 a OSCE de la Copenhaga, Ungaria, flancata de Germania (sau, mai degraba, invers), a fost sustinatorul unui cod relativ la drepturile minoritatilor care recunostea, deopotriva, drepturile minoritatilor nationale in ansamblu si al persoanelor apartinatoare acestora. Aceasta propunere particulara incepea cu declaratia ca minoritatile nationale au dreptul sa fie recunoscute ca atare de catre statele in care acestea traiesc si sa existe ca si comunitati. La aceeasi intalnire, Germania propunea un amendament care ar fi garantat comunitatilor minoritare nationale drepturi la administrare autonoma in anumite circumstante. Era in 1990...
Ungaria ca "vector imperial"
A doua linie de politica externa este legata de rolul Ungariei ca vector "imperial", sau aparator al intereselor "imperiale" de sorginte occidentala in spatiul estic. Doua au fost centrele la care Budapesta s-a conectat dupa 1989 si ale caror purtator de interese s-a declarat: Vaticanul si Bruxelles-ul (in traducere maghiara, Berlinul). De buna seama, aceasta asumare nu a ignorat niciodata interesele nationale mereu evidente ale Budapestei, ci s-a facut, firesc, in numele acestora. Ca "militie a Uniunii Europene", Budapesta a devenit (sau a pretins asta) arbitrul drepturilor minoritatilor in regiune. Istoria e demult stiuta, mai ales la Bucuresti. Ca "militie catolica", a incercat, de fiecare data - nu doar in Romania, dar si in spatiul fostei Iugoslavii - sa fie prezenta si activa. Suficient sa amintim aici, pe langa problema proprietatilor catolice din Transilvania, gestul Vaticanului de la inceputul anilor '90 de a autonomiza ungurii catolici din Ardeal prin crearea unei mitropolii distincte si pe picior de egalitate cu mitropolia romano-catolica de Bucuresti, care pana atunci detinea autoritatea canonica in toata Romania. Important pentru noi este insa altceva. Anume ca aceste doua directii diplomatice s-au repercutat, de fiecare data, si pe flancuri, respectiv in zonele in care interesele Budapestei nu erau directe sau explicite. Trebuie invocata aici, pe langa Republica Moldova, si Ucraina.
In ceea ce priveste Republica Moldova, poate ca prima influenta a politicilor "drepturilor colective" a Ungariei - al doilea stat, dupa Romania, care a recunoscut R. Moldova, si cel care a deschis a patra ambasada la Chisinau (1 iulie 1992) dupa Romania, Rusia si SUA - ar putea fi legata de interventiile pe teren ale unor reprezentanti ai comunitatii maghiare din Romania in... regiunea gagauza, taman pe timpul initierii si implementarii autonomiei teritoriale. Dar aceasta afirmatie ramane, deocamdata, la nivelul speculatiei. Cu siguranta insa ca in ceea ce priveste cea de-a doua directie enuntata aici, respectiv rolul Budapestei ca "militie imperiala", nivelul speculatiilor a fost demult depasit. Ofensiva, chiar daca discreta la vremea respectiva, s-a declansat, in 1994, pe directia Vaticanului si, in special dupa 2005, pe directia Bruxellesului.
"Budapesta si interesele catolice in Basarabia"
La 4 aprilie 1994, monseniorul Angelo Acerbi s-a prezentat la Chisinau si a inmanat presedintelui Snegur scrisoarea de acreditare. Ambasadorul papal nu era nimeni altul decat cel numit de Papa Ioan Paul al II-lea in calitate de Nuntiu Apostolic pentru Republica Moldova. Pana atunci indeplinise functia de Arhiepiscop titular de Zello si Nuntiu Apostolic in Ungaria! Resedinta monseniorului Acerbi urma sa fie in continuare la Budapesta.
Evenimentul a trecut atunci aproape neobservat, cu exceptia unui articol premonitoriu tiparit in ziarul "Tara" (09 august 1994): "Budapesta si interesele catolice in Basarabia".
Dincolo de numirea in sine, surprinzatoare a fost maniera in care s-a procedat. Ministrul Afacerilor Externe al Vaticanului, monseniorul Jean Luous Tauran, a tratat chestiunea numirii - atentie! - cu ierarhii catolici maghiari si cu Nuntiul Apostolic de la Moscova, recomandandu-i Papei numirea oficiala a nuntiului budapestan si pentru R. Moldova. Ceea ce Papa a facut. Cu toate ca Ungaria si R. Moldova, cum remarca articolul invocat, "nu au frontiere comune, nu sunt state de aceeasi limba si se inscriu in zone cultural-spirituale... diferite". Mai mult, remarca cu bun simt textul citat: "este simptomatic si faptul ca nu a fost numit ca Nuntiu Apostolic pentru Chisinau, cum ar fi fost cel mai firesc si de inteles, monseniorul Bukovsky de la Bucuresti, sau unul din ierarhii catolici de peste Prut". Articolul mai sesiza un fapt elocvent, respectiv ca "Vaticanul si-a stabilit legaturile cu Republica Moldova prin Budapesta" si, mai mult, ca acest lucru nu deranja la acea vreme deloc autoritatile, desi, in contrast, orice relatie cu Bucurestiul starnea iritare si reactii de respingere: "Intelegem ca regimul de la Chisinau nu este deloc deranjat sa intretina legatura cu Vaticanul prin nuntiatura din Ungaria. Probabil, papalitatea a contat intai de toate pe acest acord tacit al Chisinaului si pe politica acestuia de indepartare de Romania. Altminteri, cum s-ar explica faptul ca, in timp ce diriguitorii statului fac mare caz de existenta Mitropoliei Basarabiei si o prigonesc pe fata, trec foarte usor cu vederea detaliul ca intreg clericul catolic de la noi este reprezentat de cetateni de peste hotare".
Ofensiva diplomatica maghiara in Republica Moldova
Initiativele Budapestei ca emisar european in Republica Moldova au intrat in acceleratie, deloc paradoxal, odata cu venirea la putere a comunistilor. Mai pregnant, dupa 2005, cand declaratiile proeuropene ale Chisinaului au deschis un canal diplomatic extrem de util. Si pe care Budapesta a pasit cu capacitatea sa recunoscuta de a fructifica pe termen scurt oportunitatile.
Ungaria si-a asumat, urgent si eficace, rolul de emisar al Bruxelles-ului, mai ales ca potentialul contracandidat, Romania, era, pe de-o parte, lent si nepregatit, pe de alta, era sistematic respins la Chisinau. "Orice, fara Romania!" - acesta era si mai este sloganul autoritatilor moldovenesti. Asa ca Budapesta a ridicat, discret, mana, ca o eleva silitoare care simte oportunitatea - stie bine lectia si vrea sa fie ascultata. Iar Chisinaul a invitat-o, deloc discret, la tabla. Ungaria a raspuns perfect! A spus exact ceea ce Chisinaul oficial voia sa auda! Iar acesta, satisfacut, s-a felicitat pentru alegere. Mult mai buna chiar decat oricare dintre tarile baltice - excesive in obsesiile lor antirusesti! Caci Budapesta este, in viziunea oficialilor Chisinaului, tot ceea ce nu este Bucurestiul (va este cunoscut discursul?): nu trateaza de sus Republica Moldova, ci de la egal la egal; nu are "agenda ascunsa" fata de tanara republica; este pragmatica si eficienta; diplomatii ei sunt respectati la Bruxelles - spre deosebire de cei romani, desigur; Europa nu are suspiciuni fata de Ungaria - asa cum are fata de Romania, cum ne spun recent unii comentatori etc., etc. Si, in plus: nu invoca niciodata negativ Federatia Rusa si nu poate pronunta oricat s-ar stradui, cel putin acum, "Marea Neagra e lac rusesc!" Iar cireasa de pe tort: nu se poate da cu tifla mai bine Bucurestiului decat declarand, precum o inalta oficialitate de la Chisinau, ca "Ungaria este partenerul principal al Republicii Moldova in drumul spre integrarea europeana".
Initiativele maghiare s-au succedat metodic, dobandind rapid alura unui "proiect strategic", dupa cum a declarat chiar purtatorul de cuvant al Parlamentului moldovenesc. Primul Centru comun de eliberare a vizelor (CCEV) din Europa a fost inaugurat la 25 aprilie, in cadrul Ambasadei Ungariei de la Chisinau, in prezenta conducerii Republicii Moldova si a unor inalti oficiali europeni. Proiectul fusese pregatit, strategic, inca din 2006, de catre Budapesta si acceptat cu acelasi entuziasm cu care erau respinse orice initiative romanesti comparabile (cu certitudine, mult mai prost pregatite si livrate public). Reprezentantii de origine maghiara, in persoana reprezentantului special al UE pentru Moldova si al sefului Misiunii UE de Asistenta la Frontiera moldo-ucraineana (EUBAM) sunt exemple peremptorii si demne de admiratie ale unor succese diplomatice incontestabile.
La Chisinau, ungurii vorbesc ruseste
Nu lipsesc incidentele, desigur. Vizita delegatiei parlamentare din Ungaria la Chisinau din martie 2007, de pilda, a fost marcata de un episod care spune multe in legatura cu consistenta relatiei dintre cele doua tari. Gazduiti de colegii lor din Comisia de Politica Externa a Parlamentului Republicii Moldova - condusa de un tanar deputat comunist al carui tata a fost ofiter sovietic in... Ungaria! -, parlamentarii maghiari au vorbit, nici mai mult, nici mai putin, in... limba rusa! Cu exceptia unui singur deputat din Comisie care a ridicat problema public, nimeni de la Chisinau nu parea deranjat de aceasta situatie bizara, in care "limba de stat" era ignorata cu obstinatie si inlocuita cu limba rusa, in ciuda faptului ca asigurarea traducerii - asa cum era firesc - era la indemana tarii gazde. Sa mai spunem, in treacat, ca vizita delegatiei maghiare se petrecea cam atunci cand, incercand sa fenteze Europa si politica ei energetica comuna, premierul maghiar Ferenc Gyurcsany boicota asa-numitul Proiect Nabbuco in favoarea proiectului energetic Blue Stream, pe formula si pe interes rusesc. Sa te declari partener strategic european al Republicii Moldova, dar sa vorbesti ruseste in Parlamentul de la Chisinau, sugereaza perceptia reala a Republicii Moldova la Budapesta si cam cate parale dau in realitate parlamentarii unguri pe optiunea europeana a tarii vecine Romaniei...
Nu avem aici spatiul necesar pentru a trece in revista numeroasele vizite, la toate nivelele, care s-au derulat intre cele doua tari, mai ales dupa 2005 incoace. Totul a decurs festiv, pozitiv si plin de sperante. Concluzia acestora la nivel oficial a formulat-o cel mai bine, poate, Katalin Szili, presedintele Adunarii Nationale a Ungariei. Aflat intr-o vizita oficiala la Chisinau, el a declarat: "Consideram Republica Moldova vecinul nostru fara frontiera comuna si vrem sa fim purtatorul de cuvant al Moldovei in Uniunea Europeana".
Concluzie similara cu cea lansata de reprezentantul diplomatiei publice din Ungaria, influentul ambasador maghiar Peter Balazs, fost negociator-sef al Ungariei cu UE, primul comisar european maghiar, director al Centrului pentru Studii in domeniul Extinderii UE din cadrul Universitatii Central-Europene din Budapesta. Acesta declara recent la Chisinau in "Moldova Suverana": "Republica Moldova este apropiata de sufletele si inimile ungurilor. Moldova este foarte cunoscuta in Ungaria pentru ca avem multe lucruri in comun. De exemplu, multe nume de familie din tara dumneavoastra seamana cu nume de familie din Ungaria. Acest fapt se datoreaza trecutului istoric si legaturilor stranse pe care, atat Ungaria, cat si Moldova, le-au avut cu Romania... Din fostele state URSS, doua tari sunt cele mai apropiate Ungariei. Este vorba despre Republica Moldova si Ucraina".
Sursa: Ziua, Dan DUNGACIU
