Interlic.md

un  interviu cu politologul Oazu Nantoi, directorul Institutului de Politici Publice din Chişinău

Federaţia Rusă, prin semnătura preşedintelui ei, Vladimir Putin, a anunţat suspendarea participării sale la Tratatul privind Forţele Armate din Europa, iar după cîteva zile un director din Ministerul rus al Apărării, Evgheni Bujinski, a făcut cunoscută disponibilitatea ţării sale pentru negocierea unui nou tratat, de fapt înlocuirea celor parafate cu statele membre NATO privind pe lîngă suspendatul Tratat al Forţelor Convenţionale (CFE) şi cele de reducere a armelor strategice (START) şi cel privind rachetele cu rază intermediară (INF), ceea ce anunţă o reevaluare a proiectelor geostrategice şi o nouă cursă a înarmărilor.

În acest context, aşa-numitul status quo păstrat în zonele cu "conflicte îngheţate" va putea fi oricînd tulburat. De aceea, am realizat un nou interviu cu cunoscutul politolog de dincolo de Prut, dl Oazu Nantoi, discuţie purtată la Chişinău, înaintea anunţului făcut de preşedintele rus.

Schimbări politice apărute în Transnistria- Domnule Nantoi, în calitate de conducător al Institutului de politici publice, monitorizaţi îndeaproape evoluţiile din ceea ce numim Transnistria sau teritoriul din estul Republicii Moldova, unde există un regim separatist, ilegitim?

Mai ales în privinţa atitudinii celor două mari puteri direct interesate, adică Federaţia Rusă şi SUA.- Situaţia este suficient de dinamică, avînd în vedere cele întîmplate după aşa-zisele alegeri prezidenţiale din 10 decembrie 2006, mai precis concurenţa dintre grupul Şerif şi cea a preşedintelui Igor Smirnov. Contradicţiile dinte ele nu au dispărut, ci pur şi simplu au căpătat alte forme. Am în vedere că gruparea Şerif, care controlează majoritatea din Sovietul - Parlamentul - de la Tiraspol, încearcă, modificînd legislaţia existentă şi promovînd oameni fideli în diverse funcţii, să acumuleze cît mai multe frîie ale puterii spre a şi promova propriile interese. Iar aceste interese ale lor nu prea au tangenţe cu cele geopolitice ale Federaţiei Ruse, pentru că pentru ei bussines ul e bussines şi caută profit.

- Puteţi şi exemplifica?- În primul rînd, ei încearcă să scoată de sub monopolul grupului Smirnov aşa-zisele organe ale mass media de stat. Este vorba de televiziune, radio, agenţia de presă "Olbia". Totodată, ei caută să aducă sub controlul lor şi funcţionarea structurilor de forţă, adică, în primul rînd, funcţionarea Ministerului Securităţii de Stat. Astfel, pot aminti faptul ca Evgheni Şevciuc, preşedintele Sovietului Suprem de la Tiraspol, om al Şerifului, a mers deschis la confruntare cu feciorul şi nora lui Igor Smirnov (ambii controlînd "Gazpron bank"), acuzîndu i că au sustras circa 24 de milioane de dolari, strînşi de la populaţia din Transnistria drept plată pentru gazul rusesc consumat acolo. Situaţia a devenit mai fluidă şi datorită faptului că a început să funcţioneze Misiunea Uniunii Europene la frontiera moldo ucraineană. În pofida nemulţumirii, a obstrucţiilor făcute de regimul separatist de la Tiraspol şi a nemulţumirilor exprimate de Federaţia Rusă, agenţii economici din stînga Nistrului, în număr de circa 330, acceptă să acţioneze în cadrul juridic al R. Moldova. Trebuie amintit că misiunea UE acţionează împreună cu Ucraina pentru un control strict la frontieră, astfel ca agenţii economici din Transnistria să facă tranzacţii doar avînd documente cu însemnele organelor vamale ale autorităţilor legale de la Chişinău.

- Aceasta înseamnă o schimbare şi în atitudinea principalilor protagonişti în jocul geopolitic din zonă?- În ultimul an se observă şi o schimbare în ceea ce l priveşte pe Igor Smirnov. El se află la putere de la 2 septembrie 1990, cînd a fost proclamată "Republica Separatistă", rămînînd neîntrerupt la conducere. Or, populaţia a obosit, s a săturat de el şi feciorii lui. Ca urmare, acum, în faţa Kremlinului se ridică problema de a i găsi un succesor, care să fie fidel Kremlinului, dar să fie şi competitiv în alegeri parlamentare de genul celor care au avut loc pe 10 decembrie anul trecut. Atunci, grupul Şerif a renunţat la confruntarea directă, nu şi a mai înaintat propria candidatură, oferindu i astfel lui Smirnov un nou mandat. Dar, să nu uitam că în alt caz asemănător, cel al Abhaziei, în toamna anului trecut au avut loc alegeri prezidenţiale şi favoritul Rusiei, Raul Hafindka, a pierdut în faţa lui Serghei Bargavş. Pe cînd în ceea ce priveşte Transnistria nu s a produs schimbarea de "generaţii".

Schimbări şi în poziţia SUA?

- Domnule Nantoi, în luna aprilie aţi participat la Washington la o conferinţă internaţională care a dezbătut problemele "dosarului Transnistria". În ce măsură aţi constatat evoluţii în poziţia reprezentanţilor ţărilor participante, în special a gazdelor, adică a Casei Albe?

- În aprilie a avut loc la Washington o reuniune, graţie eforturilor depuse de domnul Vlad Spînu, care este preşedintele Fundaţiei "Moldova", ce activează acolo, în SUA, şi care, ca cetăţean al Republicii Moldova, vrea să contribuie la rezolvarea problemelor cu care se confruntă ţara, pe calea informării opiniei publice americane în ceea ce priveşte problema transnistreană. Reuniunea a avut loc pe 26 aprilie. La ea a avut grijă să fie prezent şi un reprezentant din stînga Nistrului, care este cetăţean al Republicii Moldova, dar în opoziţie cu regimul separatist de acolo. Este vorba de Catană Alexei, preşedinte al Asociaţiei părinţilor de pe lîngă Liceul din Rîbniţa, din Transnistria, dar care activează sub jurisdicţia Republicii Moldova. Mai vreau să subliniez încă un fapt în premieră: la reuniune a dat curs invitaţiei, pentru prima dată, un reprezentant al Ambasadei Federaţiei Ruse în SUA. Au mai vorbit şi ambasadorul Ucrainei, cel al Republicii Moldova, reprezentantul Germaniei, pentru că ea deţinea atunci preşedinţia Uniunii Europene. Astfel, altul a fost nivelul opiniilor exprimate de reprezentanţi la un nivel atît de ridicat. Am remarcat că reprezentantul Federaţiei Ruse a subliniat în cuvîntul său că ţara sa întotdeauna s a pronunţat pentru păstrarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Mă gîndesc că întrebările noastre ţin de modul în care Moscova concepe această integritate şi suveranitate?  Mai doresc să subliniez şi faptul că cei peste 70 de participanţi la reuniune au putut să l asculte pe domnul Alexei Catană, care a povestit în detaliu în ce situaţie se află acel liceu din Rîbniţa, la ce presiuni antidemocratice sînt supuşi acei elevi şi profesori, precum şi părinţii lor de către autorităţile separatiste. Evident că prin asemenea paşi mici se poate obţine o mai bună informare a opiniei publice dintr o ţară importantă cum este SUA privind situaţia reală din Republica noastră.

- Dar, partea americană cum a fost reprezentată şi la ce nivel?

- A fost reprezentată prin consilierul Departamentului de Stat care se ocupă de problemele Republicii Moldova. Desigur, el reprezintă un punct de vedere oficial, diplomatic. Din aceasta reiese că SUA este preocupată şi insistă pe retragerea necondiţionată a trupelor ruseşti din teritoriul de est al Republicii Moldova.            Personal, am căutat să atrag atenţia că Transnistria reprezintă veriga cea mai slabă în şirul acestor zone conflictuale. Şi iată de ce: în primul rînd, Federaţia Rusă. Apoi, acolo nu e un conflict intern şi nici interetnic. Circa 7.000 de tineri de acolo fac studii la Chişinău, iar în principalele centre din Transnistria există şcoli care activează sub conducerea Ministerului învăţămîntului de la Chişinău. Ceea ce e trist e că acolo există regim autodemocratic şi opinia populaţiei este ignorată, ceea ce permite marionetei ruseşti, Igor Smirnov, să mimeze că acolo ar fi unanimitate, să însceneze o parodie de referendumuri, cum a fost cel din 27 septembrie anul trecut.

Atitudinea Ucrainei şi a UE

- Dar, care a fost punctul de vedere al Ucrainei?

- Reprezentantul ucrainean a susţinut mot a mot prevederile "planului Iuşcenko". Eu, în calitate de expert, pot spune că acel plan este conform intereselor Ucrainei. El prevede democratizarea zonei în calitate de entitate aparte de Republica Moldova, cu alegerea unei administraţii locale sub control internaţional, care să poată apoi negocia, chiar pînă la infinit, problema separării competenţelor dintre Chişinău şi Tiraspol. Eu consider că aceasta este o abordare greşită.

- Dar, din punctul de vedere al Uniunii Europene, expus acolo de reprezentantul Germaniei, care deţinea atunci Preşedinţia Uniunii?

- Punctul de vedere prezentat atunci de Germania a fost următorul: Uniunea Europeană nu se implică în procesul de negociere ca parte, dar aici pot spune că de fapt diplomaţia puţin trişează. Aceasta pentru că e punctul de vedere oficial, dar la 27 februarie 2003 UE şi SUA au introdus restricţie de circulaţie pentru 17 reprezentanţi ai administraţiei separatiste de la Tiraspol; ei nu s au consultat cu nimeni cînd au făcut acest pas. Dar, trebuie să subliniez că introducerea acestui control la frontiera moldo ucraineană este foarte eficientă. Desigur că Uniunea Europeană poate să declare că ea este interesată în securizarea graniţei sale de est, pe un segment de frontieră unde există o stare de conflict nesoluţionat. Eu cred că. în fapt, UE nu vrea să deranjeze prea mult Rusia, pentru că are nevoie de ea sub mai multe aspecte, în situaţia în care conducerea de la Chişinău nu se arată a fi una democratică, eficientă şi competentă, UE totuşi contribuie şi la soluţionarea acestui conflict.

Noi evoluţii

- Ce alte soluţii au avut loc în problema transnistreană?

- După conflictul armat din primăvara lui 1992 de la Nistru, la 20 iulie s a impus de către Federaţia Rusă instituirea unei forţe de pacificare, cu scopul vădit de a sprijini asemenea regimuri separatiste, ca cele din Osetia de Sud ori Abhazia. Acest format, din militari din Republica Moldova, Federaţia Rusă şi regimul separatist de la Tiraspol, a devenit un adevărat scut pentru acesta din urmă, legitimînd astfel şi existenţa trupelor sale paramilitare. În acest format tripartit, Federaţia Rusă deţine monopolul. Prin urmare, ea nu doreşte să se renunţe la acest format tripartit. Dar, ca un element nou, extrem de important, la 6 februarie acest an domnul Xavier Solana, comisarul european pe politici externe al UE, într un interviu acordat ziarului spaniol "El Pais", a relatat faptul că se negociază cu Federaţia Rusă schimbarea formatului echipelor de pacificatori. Din ea să facă parte în continuare reprezentanţii Moscovei, dar şi ai UE şi SUA. Situaţia este foarte fluidă. Astfel, încă din septembrie anul trecut s a venit cu propunerea reglementării la pachet a tuturor problemelor legate de situaţia de dincolo de Nistru, din partea de est a Republicii Moldova. Aceasta înseamnă renunţarea la actualul format tripartit al forţelor de pacificare de la Nistru şi înlocuirea lor cu observatori civili. Argumentul este următorul: dacă, cu adevărat, Moscova dovedeşte că Republica Moldova va rămîne un stat neutru, aceasta înseamnă că pe teritoriul ei nu trebuie să existe trupe străine, inclusiv pacificatoare.

- Domnule Nantoi, am constatat că se fac acum presiuni asupra Kremlinului pentru a şi retrage trupele existente acolo, circa 1.700 de oameni, plus tehnica militară rămasă acolo de la fosta Armată a XIV-a, mai ales avînd în vedere angajamentele pe care şi le a asumat la reuniunea de la Istambul din 1999, cînd s au discutat angajamentele legate de participarea la Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa, semnat la Viena în noiembrie 1990, cînd mai exista Uniunea Sovietică.

- În jurul Tratatului amintit, privind Armele Convenţionale din Europa, avem o dispută. Recenta conferinţă de la Viena dedicată acestui subiect a fost un eşec. Rusia consideră că ea este defavorizată prin el. Eu, ca specialist, pot afirma că la mijloc e o anumită ambiguitate. Şi anume, tratatul reglementează cinci categorii de armament greu. Or, acele trupe ruse existente în stînga Nistrului nu cad sub incidenţa prevederilor sale, pentru că nu au în dotare nici tancuri, nici artilerie, dar Rusia a acceptat în 1999 retragerea trupelor, ei fiind prinşi cu luptele lor din Cecenia. Acum, actuala administraţie de la Kremlin vede lucrurile cu alţi ochi. În prezent, toată lumea e bulversată, încă nu ştim ce fel de prevederi "la pachet" vrea să obţină preşedintele Voronin de la omologul său rus, Putin, mai ales că pe parcursul lunii iunie ei s au întîlnit de trei ori, dar se pare că încă n au ajuns la nici un rezultat concret.

- Domnule Nantoi, în presa care apare la Chişinău am găsit informaţia potrivit căreia preşedintele Voronin ar fi direct interesat în reglementarea rapidă "la pachet" a "dosarului Transnistria", care i ar permite apoi organizarea de alegeri parlamentare anticipate şi i ar mai putea asigura rămînerea la putere a comuniştilor săi. Ce părere aveţi despre această idee?

- Mai întîi, ţin să precizez că nu ar fi vorba de alegeri anticipate în sensul propriu zis al termenului, ci de altceva. Ideea anticipatelor este inclusă în acel plan "la pachet" în discuţia între cei doi preşedinţi. Se are în vedere că, în urma semnării documentelor de înţelegere, se va trece la dizolvarea Parlamentului de la Chişinău şi a Sovietului Suprem de la Tiraspol, după care pe întreg teritoriul Republicii Moldova să aibă loc alegeri la aceeaşi dată, ţara fiind împărţită în două circumscripţii electorale, cei de dincolo de Nistru urmînd să aibă o cotă parte din locuri. Deocamdată s a anunţat doar un număr de locuri, 18-19, or eu vreau să spun că dacă va rămîne această cifră, ea va însemna o discriminare în raport cu numărul alegătorilor, lor revenindu le doar vreo 14 mandate. Ideea anticipatelor se vehiculează, dar încă nu ştim dacă cei doi preşedinţi vor reuşi să ajungă la o înţelegere şi să semneze documentele. În plus, vor fi şi probleme legate de posibilităţile constituţionale de dizolvare a actualului Parlament de la Chişinău, ţinînd cont de interesele deputaţilor de a şi duce mandatele pînă la capăt, cu privilegiile pe care le au acum. Ar trebui provocată o criză artificială şi nu cred că partidele ar fi acum interesate.

- Ar fi posibilă şi o întîlnire Voronin - Bush?

- Nu cred. Eu cred că, dacă vor ajunge la o înţelegere cei doi, atunci Putin va putea să i ceară lui Bush garanţii că acest tratat va fi ratificat, adică prin garanţia că ruşii îşi vor retrage trupele de acolo, fapt ce i interesează, desigur, pe americani.

- Deci, în concluzie, sînteţi mai optimist în ceea ce priveşte perspectivele soluţionării "dosarului Transnistria"?

- Vreau să spun de la început că în opinia mea administraţia de la Chişinău merge pe o pistă greşită. Caută soluţii de negociere cu Kremlinul, dar ignoră acele oportunităţi care au apărut în mod obiectiv pe malul sting al Nistrului, pentru a le atrage în acest proces de reglementare.

- Aveţi în vedere amintita grupare din jurul grupului de companii "Şerif"?

- Cred că da. Aceasta grupare reprezintă în fond o parte a bussinesului local. Nu spun aici nimic despre opinia sa, pe cît el este de corect, dar acesta investeşte acum mult în valori imobiliare şi, de aceea, are nevoie de garanţii pentru continuitate şi nu e interesat de ceea ce sînt interesate serviciile speciale ruse implicate, care întreţin acest regim. Aceasta cred că ar fi o cale eficientă pentru atragerea în discuţii şi a altor forţe, care nu mai sînt direct subordonate lui Voronin ori serviciilor secrete de la Moscova.

PS. Discuţia purtată cu politologul Oazu Nantoi a avut loc la Chişinău exact în urmă cu o lună. Au urmat întîlnirile Voronin - Putin de la Rostok, precum şi vizita lui Putin în SUA şi discuţiile sale cu omologul său american George W. Bush, dar ele n au adus nimic nou în problematica situaţiei din Transnistria. Probabil că interlocutorii încă n au găsit soluţii pentru problemele rămase în suspensie. În schimb, a venit suspendarea participării Federaţiei Ruse la Tratatul privind Forţele Convenţionale din Europa, prin care ea nu mai e legată de retragerea trupelor sale de acolo, iar o înţelegere directă cu Voronin nu ar mai trebui raportată la echilibrul de forţe stabilit prin tratatul amintit.

A consemnat Corneliu Filip,doctor în istorie