Presedintele Vladimir Voronin a vorbit recent cu amaraciune despre deficitul de incredere cu care se confrunta Presedintia si alte institutii din Republica Moldova pe plan intern si extern. A aparut deci intrebarea: Cum poate fi reparat acest deficit politic, care se tot adanceste? Cum poate fi restabilita comunicarea eficienta cu partenerii occidentali si, ca urmare, increderea deplina in conducerea statului, pe plan extern, dar si intern? Unde sunt astazi aliatii si partenerii politici interni ai conducerii statului?
De doua-trei luni incoace, diplomati si analisti privesc ingrijorati la un proces de autoizolare a conducerii statului pe planul politic intern. Aceasta evolutie a capatat forme aproape dramatice in atacurile difuzate prin intermediul lui Konstantin Staris la emisiunea Rezonans a televiziunii, dar si in discursul presedintelui de la Condrita. Textele respective au atacat in toate directiile posibile; au criticat fara drept de apel - ba chiar fara drept la replica - toate partidele si tendintele politice din Republica Moldova; desigur cu exceptia Comunistilor.
Criticati de-a valma au fost Crestin-Democratii, Partidul Democrat, Liberalii, si alte partide si partidulete - de centru, de dreapta, de stanga. S-au pomenit ocarati si unii reprezentanti ai societatii civile, inclusiv cei mai respectati analisti chisinaueni, semnatari ai unui document care intinsese o mana de ajutor conducerii statului. Pe scurt, conducerea pare sa spuna: Noi nu avem nevoie de aliati, nu ne trebuie parteneri.
Aceasta ofensiva in toate directiile se produce tocmai in momentul in care Partidul Comunistilor a suferit pierderi destul de mari in alegerile locale. Acum, partidul se confrunta cu riscul unor noi pierderi in campania alegerilor parlamentare de anul viitor, daca acest partid nu se reformeaza in pas cu vremea.
Iata de ce se pune urgent intrebarea: Cum intentioneaza partidul si conducerea statului sa guverneze de-acum inainte, de pe o baza sociala si politica din ce in ce mai ingusta si
intr-o situatie economica foarte grea? Evident, presedintele si guvernarea au nevoie de aliati si parteneri, ca sa poata continua orientarea europeana a statului in mod eficient si credibil, nu numai declarativ. Dar, in loc sa recastige partenerii pe care-i pierde, conducerea statului risca sa-i indeparteze si mai mult prin atacurile mentionate.
Presedintia a intrat din ce in ce mai adanc in negocieri riscante,
unu-la-unu, cu Rusia. Mai ales in aceasta situatie, conducerea statului are nevoie de sustinere interna, bazata pe transparenta si obiective comune. Conducerea risca sa redevina
dependenta de Rusia, daca se prezinta in fata acesteia de pe pozitii politice interne subrede, practic izolandu-se de aliati si parteneri.
Sursa: Cronica Romana
