Dincolo de straiele monahale Patriarhul României a fost promotorul unei adevărate "geopolitici a ortodoxiei" româneşti. Foarte puţină lume a cunoscut activitatea tainică, lupta dusă de Patriarh pentru România, pe un teren dintre cele mai primejdioase. Terenul de confruntare geopolitică cu Rusia. Statul român, captat după 1989 de personaje aflate în subordinea Moscovei, în frunte cu Ion Iliescu şi-a trădat atribuţiile. Diplomaţia Bisericii a dus un război lung şi dificil pe aliniamente vaste. Întâlnirea Patriarhului Teoctist cu Papa Ioan Paul al II lea, cel mai antisovietic luptător al lumii occidentale nu a fost întâmplătoare. După cum nici vizita Papei în România nu a fost întâmplătoare. Din dealul Patriarhiei s-a dus o luptă îndârjită de neatârnare faţă de Marele Frate de la Răsărit.
Unul dintre miturile fondatoare ale Marii Rusii încă din vremea Imperiul ţarist acredita ideea primatului Moscovei, promovându-se conceptul "Moscova - a treia Romă" şi "Rusia - continuatoarea Imperiului Bizantin". Pentru ţarul Petru I dar şi pentru următorii ţari ai Rusiei Constantinopolul era un obiectiv suprem, un simbol al puterii laice şi un obiectiv pur politic. Statul Rus şi Biserica Ortodoxă Rusă (care după Reforma lui Petru I devenise subordonată statului) şi-au unit eforturile şi interesele fel astfel că, Basarabia a devenit o jertfă "firească" în calea expansiunii ruse.
Smulsă cu forţa din trupul Principatului Moldova, Basarabia a devenit, după 1812, o colonie şi sub aspect spiritual regimul ţarist urmărind în principal distrugerea culturii naţionale româneşti concentrată în jurul bisericilor iar Biserica Ortodoxă Rusă a aplicat în beneficiul Imperiului Rus strategii bine gândite de deznaţionalizare şi rusificare a băştinaşilor români.
Paradoxal, politica antireligioasă a regimului sovietic şi folosirea acestei politici cu scopul deznaţionalizării românilor din Basarabia s-a acordat perfect cu politica Patriarhiei Ruse în perioada sovietică care a rămas fidelă autocraţiei statale, rămânând o unealtă eficientă în promovarea imperialismului sovietic (rus).
După destrămarea Blocului sovietic, în 1989 Patriarhiei Moscovei a făcut eforturi serioase de prevenire a apropierii fostelor Mitropolii ale Chişinăului şi Cernăuţilor de Patriarhia Română. Mişcarea de renaştere naţională din Basarabia a izvorât din bisericile şi mănăstirile din Basarabia, adevărate centre naţionale de cultură. În cazul Mitropoliei Basarabiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desfiinţarea ei.
Începând cu primăvara anului 1992 este lansată şi vehiculată paradigma "românizării" şi "unificării cu România" se declanşează Războiul pe Nistru, iar în plan bisericesc, incidentele sângeroase de pe Nistru îşi găsesc un corespondent ecleziastic. Moscova ripostează pe toate planurile.
"Drumul Crucii"
În martie 1992 Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti iniţiază împreună cu tinerii din Basarabia o acţiune de amploare intitulată "Drumul Crucii" care are drept scop resuscitarea unei mişcări naţionale pentru România, în vechile hotare. Sute de mii de oameni întâmpină tinerii care au dus în spate, de la Chişinău la Bucureşti, o cruce binecuvântată de Patriarhul Teoctist, pe treptele Patriarhiei.
Patriarhul Teoctist a iniţiat imediat după această acţiune de răsunet dialogul cu Biserica Ortodoxă Rusă pentru repararea nedreptăţii cauzate, pe plan bisericesc şi canonic, de pactul Ribbentrop - Molotov în urma căruia Basarabia în mod forţat a trecut sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei. Iniţiativa Patriarhului, lansată pe data de 9 aprilie 1992 a fost interpretată de către partea rusă, ca un amestec în jurisdicţia sa, Patriarhia Moscovei, coordonând acţiunile violente ale reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei împotriva "trădătorilor" şi "schismaticilor" români.
La 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială de reconstituire a Mitropoliei Autonome a Basarabiei adoptă hotărârea de a reactiva Mitropolia de până la ocupaţia sovietică şi alege pe P.S. Petru ca Locţiitor de Mitropolit, iar la 19 decembrie acelaşi an, Patriarhia Română a recunoscut oficial printr-un Act Patriarhal şi Sinodal reactivarea acestei formaţiuni bisericeşti sub jurisdicţia sa.
Conflictul direct cu Moscova
Patriarhul Moscovei a calificat actul de reactivare ca "... ingerinţă anticanonică în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei Moscovei şi care se bucură de independenţă în administraţia sa internă...", acuză Patriarhia Română de încălcarea unor canoane bisericeşti şi în final adresează un ultimatum lui Teoctist: "Dacă apelul nostru nu va produce nici un fel de reacţie, vom înţelege acest lucru ca pe începutul unei noi schisme care va distruge relaţiile dintre cele două Biserici şi care va afecta serios unitatea Ortodoxiei, precum şi relaţiile dintre cele două naţiuni." Această ameninţare a fost urmată de ruperea relaţiilor dintre cele două Biserici Ortodoxe.
Paralel cu implicarea forţelor de ordine în probleme religioase, membrii mitropoliei pro-moscovite au organizat în mai multe rânduri atacurile directe împotriva preoţilor şi a mirenilor din cadrul mitropoliei Basarabiei. La 19 iulie 1993, o dispoziţie adresată comisarilor secţiilor de poliţie îi obliga pe aceştia să ia măsuri împotriva celor care au trecut de sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei sub ascultarea canonică a Patriarhiei Române
R. Moldova Mitropolia Basarabiei nu este recunoscută de stat şi de aceea toate acţiunile ei sunt ilegale şi cad sub urmărire penală. În viziunea Sinodului Bisericii Ortodoxe din R. Moldova, desfăşurat în 1997, recunoaşterea Mitropoliei Basarabiei de către stat va contribui la "încurajarea unor tendinţe cu efect distrugător; agravarea conflictului de identitate etnică "români - neromâni"; etc. în data de 17 octombrie 2001, problema patrimoniului bisericesc a fost serios examinată la Marea Adunare a Clericilor Ortodocşi din R. Moldova, la care au participat cca. o mie de preoţi ai Mitropoliei subordonate Moscovei şi preşedintele statului V. Voronin. La această Adunare s-a ridicat problema Mitropoliei Basarabiei. Pentru a calma spiritele, V. Voronin a promis că în timpul mandatului său preşedinţial nu va permite înregistrarea acestei structuri bisericeşti "schismatice".
Mitropolia Basarabiei s-a judecat 14 ani cu statul moldovenesc şi şi-a câştigat dreptul la existenţă cu ajutorul CEDO. Acţiunile ostile ale Mitropoliei Moldovei coordonată de Moscova, nu au putut împiedica dezvoltarea Mitropoliei Basarabiei, care în 1999 avea în componenţa sa peste 100 de comunităţi. Contrar eforturilor şi aşteptărilor mitropoliei pro-moscovite, Mitropolia Basarabiei este astăzi a doua Biserică ca număr în Republica Moldova.
Jertfa Patriarhului
Toate acestea s-au datorat Patriarhului Teoctist iar pentru orice cunoscător al dedesubturilor acestui război tainic purtat cu molohul rus este o evidenţă la nivelul riscurilor asumate de Teoctist. De altfel, Moscova nu a stat degeaba şi a orchestrat pe parcursul întregii bătălii cu Patriarhul României o campanie profesionistă de anihilare publică a lui Teoctist. Toate atacurile şi alegaţiile mincinoase, vituperarea la adresa Patriarhului au avut suport şi coordonare de la Kremlin. Războiul nu se va opri însă moartea Patriarhului va lăsa fără comandant frontul de est. Dumnezeu să ajute România!
Sursa: Curentul
