Reprezentantul UE in Republica Moldova, maghiarul Kalman Mizsei, promoveaza la Bucuresti agenda comunistilor lui Voronin
Aflat in vizita la Bucuresti, Kalman Mizsei, reprezentantul Uniunii Europene pentru Republica Moldova, a indemnat Romania sa renunte la atitudinea de "frate mai mare" in relatiile cu Chisinaul - reluand cuvant cu cuvant o sintagma draga presedintelui Vladimir Voronin. Coincidenta nu s-a oprit aici. Diplomatul european a avertizat ca exista "probleme nerezolvate" intre cele doua tari, cum ar fi acordul asupra frontierelor si tratatul de baza, dar si acordarea cetateniei romane solicitantilor din Republica Moldova. Apoi a vorbit despre "societatea civila" si "pluralismul" din Transnistria. Discursul a fost primit cu entuziasm de liderii de la Tiraspol si Chisinau si cu stupoare la Bucuresti. Reprezinta el, insa, pozitia Uniunii Europene? Sau se inscrie mai degraba in linia consecventei strategii diplomatice a Ungariei in spatiul rasaritean, despre care am scris pe larg in numarul trecut?
Sa fim bine intelesi. Nu pretindem aici ca postul de reprezentat al UE pentru Republica Moldova, sefia EUBAM sau alte pozitii europene sunt structuri aferente diplomatiei maghiare. Constatam doar ca aceasta este implicata in ele mult mai mult decat pare rezonabil sa se petreaca.
Un diplomat acuza!
Recentele declaratii ale reprezentantului UE pentru Republica Moldova, maghiarul Kalman Mizsei, facute la 10 iulie, la Bucuresti, sunt cuplate, simpla coincidenta, desigur, cu doua evenimente. Pe de-o parte, rezultatul alegerilor locale din Republica Moldova, pe de alta (si nu fara legatura cu rezultatul de la locale) cu recentele eforturi de "solutionare" a conflictului transnistrean.
Ce a spus, in esenta, diplomatul european? Cam tot ceea ce eram obisnuiti pana acum sa auzim, dar nu de la un diplomat al Bruxellesului, ci de la unul al Chisinaului. A mustruluit public Bucurestiul pentru ca nu semneaza tratatul cu Chisinaul si nu joaca corect in chestiunea cetateniei, lasand-o prea libera, a vorbit despre "societatea civila" si "pluralismul" din Transnistria, despre emigrarea in masa spre Europa prin intermediul cetateniei etc.
Nu e vorba aici de a raspunde afirmatiilor diplomatului european, ci de a completa tabloul cu acele tuse pe care reprezentantul UE in Republica Moldova le-a ignorat cu obstinatie.
Kalman Mizsei este reprezentantul UE in Republica Moldova si are un mandat cu precadere politic. Dar unde, ce si cum spune diplomatul este si o chestiune de optiune personala. Mai ales intr-un caz precum Republica Moldova, fara anvergura decisiva la nivelul Uniunii Europene. Faptul ca Mizsei a preferat sa spuna public ceea ce ar fi putut - si s-ar fi cuvenit, poate! - sa spuna in discutii private cu oficialii romani este un semnal care nu arata in nici un caz simpatie pentru Bucuresti.
Mai mult. Diplomatul european a spus exact ceea ce dorea sa auda Chisinaul si nu a ezitat nici o clipa sa aduca in capitala Romaniei agenda liderilor politici de peste Prut. De unde nevoia acestei coordonari intre un functionar european si oficialii de la Chisinau, astazi? In conditiile in care PCM, partidul de guvernamant care a dat si presedintele, a pierdut masiv electorat si va pierde si mai mult in 2009? Altfel spus, de ce acest sprijin consistent pentru un "Chisinau" care are toate sansele sa arate altfel in 2009? Care este miza?
Cetatenia nu este o problema europeana
Ideea ca diplomatul Kalman Mizsei exprima pozitia UE in problematica cetateniei romane este naiva si falsa. Problematica cetateniei este strict de competenta statului national, Bruxellesul neavand nici o atributie in acest sens, cu exceptia unor eventuale recomandari. Nu exista o legislatie comuna, nu exista nici macar practici comune. A vorbi - cum s-a vorbit - din acest punct de vedere despre un posibil "act de sabotaj" al Romaniei fata de legislatia UE in chestiunea cetateniei pare cel putin deplasat.
Problema este, insa, alta. De ce diplomatul european de extractie maghiara ridica aceasta problema cand ea, de fapt, nu exista? In conditiile in care se proceseaza abia 500 de dosare pe an, din 2002 incoace, adica vorbim despre 2500 de cetatenii, este evident ca problema "cetateniilor in masa", pur si simplu nu se pune. A deschide aceasta problema astazi nu inseamna altceva decat a transmite la Chisinau mesajul pe care Chisinaul oficial il doreste transmis populatiei, dupa care "Europa nu vrea cetatenii romanesti, deci nu le veti obtine niciodata, degeaba insistati..." Mai mult, a asculta aceste ingrijorari din partea unui diplomat provenit din tara care a pus cele mai puternice presiuni pe UE in ceea ce priveste problematica cetateniei sau a conationalilor din afara frontierelor este cel putin ironic. Daca nu cinic. Dar dincolo de ironie sau cinism, conjunctura nu face decat sa arate, odata in plus, ca, in acest caz, vocea domnului Kalman Mizsei nu a fost in nici un caz vocea Europei.
Unii sustinatori ai pozitiei lui Kalman Mizsei pretind si ca cetatenia romana ar periclita, chipurile, solutionarea problemei transnistrene. Acesta e un sofism! Daca dam inapoi filmul evolutiilor acestui conflict vom vedea ca problematica cetateniei romane nu a jucat, practic, nici un rol. Altfel cum se face ca, desi pozitia prorusa de dupa 2001 a presedintelui Voronin si a Partidului Comunistilor a coincis, practic, cu perioada in care acordarea cetateniei romane a fost blocata, nu s-a sesizat nici un progres in solutionarea conflictului trasnistrean? Pentru ca ar fi fost indeplinite toate conditiile, in aceasta perspectiva: prorusism si antioccidentalism din punct de vedere politic la Chisinau si, concomitent, decuplarea de Romania, inclusiv prin stoparea procesului de acordare a cetateniei. Si rezultatul a fost nul.
Solutionarea conflictului nu are nici o legatura cu cetatenia romana si a continua discutia pe aceasta tema inseamna a bloca discutia reala si, implicit, solutia.
"Europenizarea" Republicii Moldova
Problematica acordarii cetateniei romane pentru cetatenii Republicii Moldova trebuie pusa - la Bucuresti, la Chisinau sau la Bruxelles - in contextul europenizarii Republicii Moldova, ca solutie eficienta pentru obtinerea acestui obiectiv.
Fara sa fie singura solutie pentru europenizarea Basarabiei, cetatenia romana este indiscutabil parte a solutiei. Exista argumente sa credem ca acordarea cetateniei romane, implicit europene, va induce o dinamica in interiorul societatii din Republica Moldova care, din pacate, acum nu exista. Si nu se vad, deocamdata, semne ca ar putea sa apara de altundeva. E vorba despre acel factor dinamizator care misca societatea sau genereaza o tensiune pozitiva in interiorul ei. Acel factor lipseste acum.
Cineva cu pasaportul romanesc in buzunar este mult mai relaxat, psihologic, in primul rand, pentru viitorul lui si al copiilor lui. O parte din timorarea pe care o poate resimti cineva in raport cu autoritatile, diverse institutii, birocratia de aici - fie ca este om de afaceri, intelectual, mic intreprinzator etc. - dispare. Sau se diminueaza semnificativ. Orice s-ar intampla, el stie ca exista o protectie, care functioneaza extrem de bine, intr-o prima instanta la nivel psihologic.
Cu siguranta ca micul business ar avea cel mai mult de castigat. Cineva cu pasaport romanesc deschide mai usor o afacere in Republica Moldova, mai ales cu parteneri romani, fluidizand semnificativ cooperarea transfrontaliera dintre cele doua tari, adica cooperarea R. Moldova cu Europa. Acel sentiment de neputinta, de inutilitate a demersului public, a senzatiei ca nimic nu este posibil, ar putea fi diminuat de acest aflux de dinamism pe care cetatenia romana l-ar induce in societatea basarabeana.
In plus, nu trebuie uitat nici un alt argument esential: spre deosebire de posesorul de viza, posesorul de cetatenie europeana nu pleaca atat de lesne din Republica Moldova, caci e liber sa circule si sa se intoarca atunci cand doreste. Nu cetatenia romana, ci regimul de vize este cel mai periculos pentru "golirea" Moldovei de peste Prut.
Nelinistile "Chisinaului" si nelinistile Bruxellesului
Kalman Mizsei si sustinatorii sai au revenit la retorica demodata a tratatului de baza, incercand sa-l justifice prin prisma nevoii de a raspunde "nelinistilor" si "cererilor" Chisinaului. In plus, s-a adaugat, semnarea tratatului ar fi menita sa raspunda "nelinistilor" Uniunii Europene fata de comportamentul Romaniei. Ambiguitati peste ambiguitati. Sa le luam pe rand.
In primul rand, care Chisinau este cel caruia ii trebuie satisfacute "nelinistile". Cel actual? De ce el? Ce se va intampla, de pilda, daca "Chisinaul" din 2009, adica puterea politica de atunci, va exprima alte nelinisti? Va fi pregatita "Europa" sa sprijine un Chisinau care ar sustine ceea ce crede Kalman Mizsei ca ar sustine astazi Bucurestiul?... Vom trai si vom vedea.
O alta ambiguitate se refera la "nelinistile" Uniunii Europene. Se invoca abundent discutii din birourile bruxelleze in care "nelinistile" fata de comportamentul Romaniei s-ar exprima obsesiv si lugubru.
Trebuie sa reamintim ca problema tratatului de baza intre Romania si Republica Moldova nu este si nu a fost niciodata nici macar o chestiune de dezbatere publica la Bruxelles. In plus, nimeni nu a cerut Bucurestiului asa ceva si nici nu poate sa o ceara, desi Chisinaul a incercat sa sugereze asta cu ocazia aderarii Romaniei la UE.
UE nu poate cere asta din doua motive. Primul este ca nu putini dintre - putinii totusi! - oficiali de la Bruxelles preocupati de Republica Moldova gandesc altfel decat sugereaza cei care s-au exprimat pe marginea interventiilor lui Kalman Mizsei. Daca ar fi sa fie, pentru UE este mult mai avantajos sa existe intre Bucuresti si Chisinau un tratat de parteneriat pentru integrarea in UE, ca o garantie in plus ca Republica Moldova merge cu adevarat in directia in care afirma ca merge. La ce bun pentru UE un tratat de baza care, odata semnat, nu va avea nici o influenta asupra vectorului ulterior de politica externa a Republicii Moldova? Altminteri spus, ce castiga Bruxelles-ul daca Republica Moldova are semnat un tratat cu Romania, dar o ia vijelios spre Est, chiar daca semnalizeaza un viraj spre Occident?
Al doilea motiv. Este complet nerealist sa crezi ca oficialii europeni, cel putin unii dintre ei, nu realizeaza astazi esecul masiv al comunistilor. Care e ratiunea pentru a "forta" Romania - presupunand ca s-ar putea - sa semneze astazi un tratat cu un guvern care va disparea in 2009, iar partidul care l-a generat nu va fi in nici un caz in pozitie de putere atunci? Nu e nici o ratiune. Iar unele voci de la Bruxelles vad asta foarte bine. Paradoxale devin acum tocmai acele voci care vor tratat aici si acum si in conditiile in care doreste acest "Chisinau" cu bagajele pregatite de plecare.
In plus, presiunea aberanta pe care Chisinaul o pune si a pus-o pe Bucuresti in aceasta chestiune, cuplata cu obsesia de a macula simbolistica esentiala a patrimoniului spiritual romanesc, a generat o situatie in care un ministrul de Externe roman care ar accepta conditiile Chisinaului si-ar rupe gatul definitiv, politic vorbind. In aceste conditii, probabil ca pozitia cea mai corecta a tuturor partilor implicate este rabdare pana in 2009.
"Democratizarea" Transnistriei
Nu intamplator, elogiile la adresa prestatiilor lui Kalman Mizsei au curs la Tiraspol, a carui cea mai autorizata voce pentru export titra cu satisfactie in articolul de fond de limba engleza: "purtatorul de cuvant al UE vede deschidere si transparenta in societatea civila din Transnistria", iar sub fotografia diplomatului scrie ca acesta "are mari sperante in ceea ce priveste societatea civila din Transnistria".
Sa recunoastem ca are dreptate Tiraspolul sa speculeze aceste declaratii, primele de asemenea anvergura si facute de la o asemenea inaltime politica. Privit din cealalta parte, insa, afirmatiile dupa care pluralismul sau "societatea civila" din Transnistria exista sunt cel putin riscante.
Declaratia lui Kalman Mizsei vine aproape concomitent cu o Rezolutie a Parlamentului European (din 12 iulie a.c.) in care se condamna incalcarea "severa si frecventa" a drepturilor omului de catre autoritatile separatiste. Cine are dreptate, pana la urma? Si daca Parlamentul vede jumatatea goala a paharului in Transnistria pe cand reprezentantul special al UE o vede pe cea plina, devine si mai clara lipsa de consens existenta la nivelul institutiilor europene in raport cu problematica nistreana.
In concluzie, lipsa de claritate a diplomatului european este surprinzatoare si periculoasa. Mai periculoasa este, insa, tacerea Chisinaului la aceste "argumente" si, mai mult, tacerea sustinatorilor pozitiei reprezentantului european in conditiile in care, nu cu multa vreme in urma, unii dintre ei sanctionau public acest tip de argumentare...
Exercitii de luciditate
In acest context, in primul rand, ne intereseaza declaratiile diplomatului european de origine maghiara. Exista riscul, si prestatia lui Kalman Mizsei de la Bucuresti l-a developat deja, ca inadecvarea dintre proiecte si realitati, caracteristica, nu de putine ori, diplomatiei ungare in spatiul rasaritean, sa fie transferata la nivelul politicilor UE fata de Republica Moldova. Iesirea la rampa a diplomatului de origine maghiara nu pare sa fie decat varful unui iceberg politic si ideologic care pare ca promoveaza un anumit tip de atitudine fata de R. Moldova pentru ca nu vrea sau nu poate sa vada si altceva. Si aceasta politica se va dovedi perdanta, in primul rand, pentru cetatenii ei.
Prima inadecvare majora este faptul ca se discuta si astazi despre Republica Moldova ca si cum alegerile locale din iunie 2007 nu ar fi avut loc! Ca si cand optiunea electoratului moldovenesc nu ar fi existat sau ar fi fost alta. Ca si cum Partidul Comunistilor si presedintele Voronin ar fi vesnici si vor guverna si dupa 2009. Ca si cum sondajele de opinie care plaseaza Romania pe primul loc ca tara care poate ajuta integrarea Republicii Moldova in UE nu au nici o semnificatie. Ca si cum presiunea pe cetatenia romana va disparea pentru ca asa vrea cineva de la Bruxelles si studentii din Romania, de pilda, se vor reintoarce disciplinati si fara cetatenie in R. Moldova pentru a-si lua in primire ne-locurile de munca.
Si asta e o greseala. Cine nu vede anvergura schimbarilor din iunie 2007 si crede ca "solutia" pentru alegerile parlamentare din 2009 este doar "reformarea" unui partid sau altul nu da dovada de realism. Cine mai echivaleaza conducerea de astazi din Republica Moldova, sanctionata drastic de electorat, cu "Chisinaul" si suspina contemplandu-i acestuia nelinistile private face iarasi un exercitiu de inadecvare. Cine repeta aceleasi sofisme despre nesolutionarea problematicii transnistrene din cauza Romaniei - pentru ca aceasta ar da cetatenii sau nu vrea sa semneze imediat ce ii pune sub nas Chisinaul - nu a inteles nimic din conflictul de la Nistru.
In termeni concreti, aceasta inadecvare inseamna timp pierdut, in primul rand pentru Republica Moldova si cetatenii ei.
Alegerile din 2007 sunt o veritabila aruncare a manusii. In paranteza fie spus, este surprinzator cat de putine comentarii internationale despre Republica Moldova a generat aceasta schimbare masiva de mentalitate si vector politic din alegerile locale. De parca alegerile nici macar nu ar fi avut loc. Dar au avut si semnalul a fost tras. Bulgarele a inceput sa se rostogoleasca la vale. De aici incolo, destinul politic al Republicii Moldova trebuie gandit de cei insarcinati cu asta, oriunde ar fi ei, nu in orizontul unui "2007 minus alegerile locale", ci in orizontului lui "2009 minus guvernarea actuala".
A gandi altfel pe cazul R. Moldova, inseamna a nu gandi deloc. De aici reactia fata de declaratii si iesiri la rampa care nedumeresc, nu atat pentru ca apostrofeaza Romania, cat pentru faptul ca denota aceeasi confuzie si cecitate fata de evolutiile si viitorul republicii vecine Uniunii Europene.
Sursa: Ziua
