Reglementarea conflictului transnistrean şi federalizarea Republicii Moldova au revenit în atenţia mass-media şi a cancelariilor diplomatice, în acest sfârşit de august, datorită unei declaraţii care continuă să facă valuri şi care nu a fost nici confirmată, nici infirmată de către cercurile puterii de la Moscova şi Chişinău, precum şi din marile capitale ale lumii. Această suspectă tăcere politicodiplomatică poate să releve faptul că nu este vorba de nimic serios sau, dimpotrivă, avem de-a face cu una din acele surprinzătoare mutări pe tabla de şah a geopoliticii mondiale, atât de specifică diplomaţiei ruseşti.Serghei Karaganov, preşedintele Consiliului pentru Politică Externă şi Securitatea Statului, o structură consultativă de pe lângă pre- şedinţia rusă, a susţinut într-un interviu acordat cotidianului rus „Komsomolskaia Pravda“ că s-a ajuns la o înţelegere între Republica Moldova şi Federaţia Rusă în ceea ce priveşte reglementarea conflictului transnistrean. Subiectul unei posibile „înţelegeri secrete“ între preşedinţii Vladimir Putin şi Vladimir Voronin a ţinut atenţia opiniei publice, politicienilor şi mass-media încă din toamna anului 2006, când se vorbea prin culise despre o negociere ruso-moldoveană. La mijlocul lunii aprilie 2007, au început să fie vehiculate atât în presă, cât şi în mediul diplomatic, informaţii despre existenţa unui nou plan de reglementare al Federaţ iei Ruse în ceea ce priveşte problematica transnistreană, care nu ar fi fost negociat, ci doar prezentat autorităţilor de la Chişinău. Analistul Vladimir Socor a menţionat, într-un articol din revista electronică „Eurasia Daily Monitor“, apărut în 13 aprilie 2007, elementele noului scenariu de reglementare. Socor aprecia că acest nou plan reprezintă o încercare de modificare radicală, de către ruşi, a conţinutului pachetului de propuneri moldovenesc. Planul rusesc a fost prezentat de către preşedintele Vladimir Voronin pe 11 aprilie, în cadrul unor consultări cu lideri ai unor partide parlamentare apropiate, la care au luat parte şi Vasile Şova, ministrul Reintegrării, şi Mark Tkaciuc, consilier prezidenţial, implicaţi în consultă rile moldo-ruse desfăşurate în perioada august 2006-ianuarie 2007. Preşedintele Voronin a prezentat trei documente redactate în limba rusă, care prevăd: 1) semnarea unei declaraţii politice Voronin-Smirnov, privind autodizolvarea celor două foruri legislative de la Chişinău şi Tiraspol, şi anunţarea de alegeri anticipate, pentru toamna acestui an (noiembrie); 2) lansarea procesului de reglementare, pornind de la organizarea de alegeri simultan, dar separat, pe cele două maluri ale Nistrului, la care ar urma să participe şi locuitorii Transnistriei, acesteia revenindu-i vreo 18-19 locuri în Parlamentul de la Chişinău, în conformitate cu ponderea populaţiei; 3) aranjamentele postelectorale în urma cărora Transnistria ar urma să aibă în Guvernul de la Chişinău un viceprim-ministru şi viceminiştri în toate ministerele. Iurie Roşca, vicepreşedinte al Parlamentului Republicii Moldova şi preşedinte al PPCD, participant la discuţiile din 11 aprilie 2007, a confirmat, într-un interviu acordat ziarului „Flux“, veridicitatea informaţ iilor apărute în presă, cu menţiunea că ar fi vorba de schiţe de proiect, şi nu de un document final. Preşedintele Voronin a lăsat să se înţeleagă că pachetul de propuneri prezentat de partea moldoveană, în toamna anului 2006, a fost completat cu observaţii şi contrapropuneri ruseşti, ceea ce i-a făcut pe foarte mulţi observatori şi comentatori ai fenomenului să vorbească despre un nou „Plan Kozak 2“. Republica Moldova va trebui, drept compensare pentru pacificarea regiunii cu sprijinul Federaţiei Ruse, să garanteze Rusiei că va rămâne ţară neutră, nu va adera la NATO şi nu va accepta alte trupe pe teritoriul Moldovei, decât pe cele ruseşti, care ar urma să părăsească Republica Moldova peste un an şi jumătate. Totodată, Republica Moldova va trebui, printr-un alt document, să recunoască privatizările ruseşti din Transnistria. Reprezentanţii diplomatici ai UE, SUA şi OSCE aveau să declare că au fost surprinşi de noua turnură pe care o luau evenimentele de la Chişinău şi nu au recunoscut, în mod public, faptul că ştiau de conţinutul discuţiilor ruso-moldoveneş ti. Opoziţia politică de la Chi- şinău s-a inflamat la gândul existenţei unui nou „Plan Kozak 2“ şi a făcut apel la respectarea Constituţiei Republicii Moldova, Codului Electoral, Legii cetăţ eniei şi a „Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (regiunii transnistrene a Republicii Moldova)“, adoptată în unanimitate, la 22 iulie 2005, de către întregul spectru politic prezent în Parlamentul Republicii Moldova. Autorităţile de la Chişinău au negat permanent existenţa unui plan rusesc de ansamblu, dând asigurări că orice rezultat al convorbirilor cu Moscova va fi prezentat UE şi SUA, înainte de a fi discutat în formatul „5+2“. Adjunctul asistentului secretarului de stat, David Kramer, a făcut, în mai multe rânduri, apel la transparenţă şi a avertizat că Administraţia SUA ar putea reconsidera acordarea de asistenţă şi sprijin politic, în cazul în care au loc negocieri în afara cadrului consacrat de dialog. Îndemnuri sistematice la transparenţă au fost adresate autorităţilor moldovene şi de Reprezentantul Special al UE pentru Republica Moldova (RSUE), Kalman Mizsei. Oficialii de la Kremlin nu au negat, în discuţiile avute cu RSUE la Moscova în perioada 18-20 aprilie 2007, existenţa unor discuţii confidenţiale cu Chişinăul în perioada ianuarie-februarie 2007. Lipsa de documente scrise a fost motivată prin teama scurgerii de informaţ ii, iar autorităţile moldovene au afirmat că există doar pachetul lor de propuneri, care a fost retransmis părţii ruse în martie 2007, împreună cu o scrisoare a preşedintelui Voronin. Existenţ a unui plan rusesc scris nu a fost confirmată în nicio împrejurare, ci doar faptul că există o serie de obiecţii şi propuneri ale părţii ruse la propunerea de pachet moldovenească. Diplomaţii ruşi nu au agreat apariţia în presă a informaţiilor şi este greu de acceptat faptul că aceasta s-a petrecut împotriva voinţei autorităţilor de la Chişinău. „Misterul“ care există în jurul acestui nou „Plan Kozak 2“, precum şi suspecta tăcere a diplomaţilor Federaţiei Ruse, mă îndreptăţesc să apreciez că este posibil ca preşedintele Vladimir Voronin, nemulţumit sau speriat de posibilele evoluţii ale evenimentelor din zonă, să fi facilitat scurgerea informaţiilor în presă, în scopul dezamorsării intenţiilor ruse. La sfârşitul lunii mai 2007, în massmedia au apărut informaţii potrivit cărora la summitul informal CSI de la Sankt- Petersburg, din 10 iunie 2007, ar urma ca preşedinţii Vladimir Putin şi Vladimir Voronin să convină un plan de reglementare a situaţiei din regiunea transnistreană. Preşedintele Vladimir Voronin a negat în faţa diplomaţilor occidentali şi a mass-media că ar urma să discute soluţionarea dosarului transnistrean cu ocazia acestei întâlniri informale şi a dat asigurări ferme că nu va întreprinde demersuri în afara formatului „5+2“. În cursul zilei de 15 iunie 2007, au avut loc la Chişinău discuţii între preşedintele Vladimir Voronin şi Iuri Zubakov, adjunctul secretarului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, referitor la posibilitatea reglementării conflictului transnistrean, şi s-au făcut, foarte probabil, aranjamentele necesare pentru vizita de la Moscova, din 22 iunie, a lui Voronin. Detalii despre conţinutul discu- ţiilor de la Moscova, dintre Voronin şi Putin, cu privire la reglementarea problematicii transnistrene, nu au fost dezvăluite opiniei publice, în condiţiile în care se bănuieşte că partea moldovenească aştepta acceptul părţii ruse la propunerea sa de pachet. Pe 28 iunie 2007, preşedintele Republicii Moldova a convocat corpul diplomatic acreditat la Chişinău pentru a-i informa, totuşi, despre conţinutul discuţ iilor de la Moscova, din timpul întrevederii cu Vladimir Putin. Înaltul demnitar al Republicii Moldova i-a asigurat pe oaspeţi de faptul că soluţia de reglementare va trebui găsită în formatul „5+2“ şi că Moldova îşi păstrează cu fermitate poziţia sa constituţională de neutralitate permanentă şi nici nu discută referitor la vreo oarecare prezenţă militară permanentă a Federaţiei Ruse pe teritoriul ei naţional. În cazul găsirii unui compromis în formatul „5+2“, actuala putere va face tot posibilul pentru a realiza în practică unificarea ţării în cele mai restrânse termene. Într-un astfel de context suntem surprinşi şi uluiţi de declaraţiile lui Serghei Karaganov, privitoare la încheierea unui acord secret ruso-moldovean ce prevede federalizarea Republicii Moldova, în acord cu propunerile ruseşti, şi o prezenţă militară permanentă rusească pe teritoriul Republicii Moldova, la est de Nistru. Să fie oare un adevăr, neconfirmat încă, sau doar un nou joc operativ al serviciilor secrete ale Federaţiei Ruse, în deplin acord cu diplomaţii de la MAE rus? A păcălit Vladimir Voronin Occidentul, din nou, şi a complicat situaţia geopolitică de la frontiera de răsărit a UE şi NATO? Următoarele zile vor clarifica (sperăm!) dacă am fost minţiţi cu neruşinare de către Voronin sau dacă oficialii ruşi ne testează nervii şi capacitatea de reacţie.
Sursa: Atac Online
