Recentul scandal diplomatic dintre România şi Republica Moldova, privind o „presupusă“ acţiune de luare de mită a unor ofiţeri consulari români, de la Chişinău, pentru a elibera o viză de intrare în România, a readus în atenţie problema „moldovenească“. Afacerea este mai mult decât suspectă şi pare să fie un argument important pe care conducerea de partid şi de stat de la Chişinău îl utilizează cu brio împotriva imaginii României în lume, cu precă dere la Bruxelles. Ministrul Adrian Cioroianu a fost neconvingător din nou în explicaţii, în timp ce relaţiile publice din Aleea Alexandru nu au convins de contrariu în ceea ce priveşte faptele incriminate. Preşedintele a ameninţat cu un răspuns extrem de dur la adresa Republicii Moldova, dacă astfel de acţiuni de provocare vor continua. Evenimentele care se vor petrece în următoarele zile vor duce, foarte probabil, în uitare acest nou incident româno-român, însă va rămâne obsesivă întrebarea: ce a fost de fapt? A fost un act de corupţie nedovedit încă de autorităţile Republicii Moldova şi de cele de la Bucureşti, sau o provocare ordinară căreia i-au căzut victime nişte diplomaţi români, totuşi vulnerabili. Scandalul de la Chişinău a repus pe tapet problema fraţilor noştri basarabeni, mai mult sau mai puţin rusificaţi, şi faţă de care birocraţia românească încă are serioase îndoieli în ceea ce priveşte acordarea cetăţeniei române. Dincolo de ajutorul financiar oferit de către România în ultimii 18 ani, nu a existat o imensă disponibilitate sufletească pentru a înţelege, în profunzime, drama acestor români care au lipsit, dar nu din vina lor, în ultimii 100 de ani de lângă noi. Am impus o „cortină de fier“, cea a vizelor, şi am abandonat dincolo de Prut o populaţie de acelaşi neam şi sânge, în cea mai mare parte, lăsând-o să creadă că întradevă r ne pasă de soarta ei. Ne pasă, din păcate, numai în declaraţii. Analizâ nd declaraţiile şi faptele, din 2005 încoace, putem observa că avem „Planul pentru Transnistria“, care, în fapt, nu există, un sistem de vize flexibil, dar care, ne creează uriaşe probleme diplomatice şi de imagine, un preşedinte „prieten“ cu omologul său etc. Şi atunci, de unde vine acest scandal al vizelor şi această încrâncenare a birocraţiei româneşti împotriva fraţilor basarabeni în ceea ce ei socotesc a fi dreptul lor la liberă circulaţie, la naţionalitate şi la pa- şaport?! Dintr-o lipsă de strategie la nivel naţional, şi nu numai sectorial, dintr-o uriaşă disfuncţionalitate între instituţiile statului mandatate să gestioneze un astfel de proces, dintr-o evaluare greşită a sufletului şi a caracterului conaţionalilor noştri de dincolo de Prut, dintr-o judecată sumară a faptelor de istorie pe care le cunoaştem, din păcate, atât de superficial. Şi mai presus de toate, dintr-o lipsă de demnitate percepută ca atare de către cei care acuză existenţa unor fapte de corupţie, precum şi din cauza greşelilor strecurate în strategia faţă de fraţii noştri basarabeni. Strategie care, în fapt, nu există.
Sursa: Atac Online
