În climatul politic de după decembrie 2004, „Raportul Cosma“ avea să devină un instrument de revanşă în mâna unor funcţionari guvernamentali.
O lectură a „Raportului Cosma“ relevă un lucru extrem de interesant: desfăşurarea unei investigaţii secrete, încă din octombrie 2004, a expertului Radu Cosma. Investigaţia s-a realizat din ordinul directorului Iustinian Focşa şi a avut drept obiect Centrul pentru Democraţie din Iaşi, deşi Radu Cosma efectua o sarcină de serviciu care, conform propriei sale mărturisiri din „Raport“, îi depăşea competenţele profesionale. „Deşi sarcinile mele de serviciu şi competenţele mele nu acoperă domeniile specifice muncii de investigaţie, audit contabil şi anchetă, am căutat să mă achit cât mai bine de sarcinile trasate de şefii mei. Am urmărit cu atenţie atât materialele apă- rute în presă, cât şi comentariile care au însoţit apariţia acestora în diferite medii“, scria Radu Cosma în raportul înaintat secretarului de stat coordonator de la DRP. În care medii?! Este ciudat faptul că nişte funcţionari guvernamentali se hotărăsc să efectueze ei înşişi o muncă de detectiv, când ar fi fost mai simplu să ceară autorităţilor competente să rezolve aşa-zisul „mister“ din jurul CpD Iaşi.
În ceea ce priveşte acuzaţia din „Raportul Cosma“, privind decizia de secretizare a documentaţiei şi a cadrului proiectelor derulate în Republica Moldova (ordinul intern nr. 336/15 martie 2004), consider că este nedreaptă şi tendenţioasă, deoarece era vorba de o activitate cu implicaţii deosebite în planul relaţiilor internaţionale care presupune, totuşi, un anumit grad de confidenţialitate a activităţii. Sigur că este vorba de bani publici, însă nu se poate ca oricine, în numele opiniei publice şi al interesului public, să afle mai mult decât îi permit calificările şi competenţele. Rămâne un mare semn de întrebare în legătură cu dorinţa domnului director Iustinian Focşa, cel care a ordonat investigaţia secretă, de a afla mai mult din activitatea DRPului pe spaţiul Republicii Moldova. Curiozitate omenească sau profesională?! Totodată, menţionăm că Radu Cosma îşi datorează angajarea la DRP, conform propriilor mărturisiri, directorului Eugen Popescu, persoana care a iniţiat inedita conferinţă de presă din 7 februarie 2005.
În climatul politic de după schimbarea rezultată în urma alegerilor generale din 2004, pare să fie de înţeles această dorinţă de revanşă a unor func- ţionari guvernamentali. Funcţionari ale căror opinii politice şi metode de acţiune, în ce priveşte sprijinul românilor de pretutindeni, nu se aflau într-o deplină concordanţă cu politica şi viziunea secretarului de stat de la DRP numit de către PSD. Prezentarea în faţa mass-media a unor informaţii extrem de sensibile pentru politica externă a statului român şi acuzaţ iile aşezate pe hârtie, cu antet oficial, în baza unor suspiciuni şi a unor investigaţ ii secrete, nu reprezintă un lucru demn de respect şi încredere.
Conferinţa de presă din 7 februarie 2005 a generat o serie de articole în cotidianele centrale şi locale care au reluat acuzaţiile formulate de către directorul Eugen Popescu din DRP. Cotidianul „Ziarul de Iaşi“ a acordat, în ediţia din 19 februarie 2005, un spaţiu larg pentru ceea ce părea să fie una dintre „marile fraude“ ale guvernării lui Adrian Năstase. Prof. univ. dr. Doru Tompea, FAPA şi CpD Iaşi au devenit subiectul atenţiei media ieşene şi al opiniei publice. Sumele vehiculate ca fiind dispărute erau impresionante şi ameţitoare: 32 de miliarde ROL. Degeaba explica Doru Tompea că banii au fost acordaţi de către CpD numai pe bază de facturi, aceasta fiind garanţia că proiectele au fost derulate cu adevărat. Mass-media preluase ideile care vor stat la baza „Raportului Cosma“ şi le difuza. Chestionat asupra celor petrecute, Valeriu Săhărneanu, şeful Grupului Media „Euronova“ din Chişinău avea să declare jurnaliş tilor de la cotidianul „Ziarul de Iaşi“ că „procedura de acordare a fondurilor a fost destul de dură, cu rapoarte periodice, pentru a se evita eventuale nereguli“, mai birocratică decât cea care se desfăşura în relaţia cu Ambasada SUA. Nu este singura opinie culeasă şi care relevă faptul că a existat o rigoare, care îi exaspera pe beneficiarii fondurilor, pusă sub semnul întrebării, totuşi, de către „Raportul Cosma“ şi consilierii Curţii de Conturi.
Beneficiarii din Republica Moldova recunosc că procedura de acordare a fondurilor a fost destul de dură, cu rapoarte periodice, pentru a se evita eventuale nereguli, şi mai birocratică decât cea care se desfăşura în relaţia cu Ambasada SUA După apariţia primelor articole de presă, „60 de funcţionari din Moldova care n-au «beneficiat» de proiectele tompeane“ au adresat o anonimă unei publicaţii centrale în speranţa că presa va lua locul justiţiei. Anonima nu făcea decât să interpreteze, într-o cheie proprie, cele relatate de către Eugen Popescu din DRP. Titlul anonimei („Fundaţiile lui Tompea = reţea a crimei organizate şi a corupţiei patronată de PSD?“) reflectă dorinţa de răfuială politică cu fostul director de campanie al primarului PSD de Iaşi şi, totodată, director de campanie al PSD pentru alegerile generale din noiembrie 2004 în judeţul Iaşi.
Menţionăm faptul că oficialii DRP au solicitat sprijinul Fundaţiei Academice „Petre Andrei“ din Iaşi (FAPA), unul dintre ONG-urile fondatoare ale Centrului pentru Democraţie (CpD) din Iaşi, în acest proiect ce urmărea pregătirea funcţionarilor publici din Republica Moldova, întrucît FAPA avea o bogată experienţă în astfel de cursuri de pregătire, încă din anul 1997. Cursurile de pregătire erau organizate de către FAPA atât pentru funcţionarii din România care trebuiau să-şi însuşească aceste cunoştinţe cât şi pentru cei din Republica Moldova, având finanţare atât din România cât şi din partea unor organisme europene. Spre exemplu, în cazul proiectelor pentru prezervarea şi conservarea identităţii religioase a românilor din Republica Moldova a fost selecţionat şi Centrul Diaconal „Casa Creştină“ de la Târgovişte. Propunerea a fost făcută iniţial Mitropolitului Moldovei, ÎPS Daniel, care şi-a exprimat regretul faţă de imposibilitatea preluării acestor proiecte, datorită lipsei logisticii adecvate specificului acestor activităţi. ONG-ul atât de incriminat, Centrul pentru Democraţie din Iaşi, constituit în anul 2003, prin unirea eforturilor mai multor organizaţii, a acţionat ca o umbrelă sub cupola căreia se puteau desfăşura atât activităţi proprii CpD, cât şi activităţi derulate de fiecare asociaţie în parte. Pentru o informare corectă, trebuie subliniat faptul că toate fondurile alocate CpD Iaşi pentru proiectele din Republica Moldova se regăsesc în totalitate în ordinele de plată prin care au fost finanţaţi partenerii de la Chişinău. CpD Iaşi nu a primit fonduri pentru funcţionare internă, aceasta fiind asigurată prin voluntariat de organizaţiile fondatoare.
Toate fondurile alocate de către CpD Iaşi pentru proiectele din Republica Moldova se regăsesc în totalitate în ordinele de plată prin care au fost finanţaţi partenerii de la Chişinău „Centrul pentru Prevenirea Conflictelor& Early Warning“ (CPC&EW) a fost implicat în procesul de monitorizare a situa- ţiei comunităţii româneşti din Republica Moldova deoarece s-a considerat, de către oficialii DRP, că întrunea acele condiţii necesare pentru expertiză prin personalul calificat care îl deservea, precum şi prin existenţa unei filiale deja creată la Chişinău, special pentru acest scop.
„Raportul Cosma“ şi articolele din mass-media, precum şi „Memorandumul“ înaintat primului-ministru Călin Popescu Tăriceanu de către secretarul de stat coordonator de la DRP, vor conduce, în final, şi la implicarea Curţii de Conturi (Secţia de Control Financiar Ulterior, Divizia V/Auditul performanţei şi al sistemelor informatice; combaterea fenomenelor de corupţie, fraudă, economie subterană, spălarea banilor) prin consilierul Ştefan Popa. Consilierul de la Curtea de Conturi a României, prof. univ. dr. Ştefan Popa, este o persoană extrem de interesantă şi ale cărei atitudini, în timpul desfăşurării acestui control, au fost şi mai interesante. Ştefan Popa a fost implicat, în calitate de membru al plenului Oficiului Naţional pentru Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), în dosarul „Dana“, care îngloba cercetările privind depunerea sumei de 400.000 de euro în contul Danei Năstase.
Consilierul Popa a votat împotriva clasării acestui dosar, într-o primă etapă, apoi a fost de acord cu clasarea şi a refuzat să explice gestul său, chestionat fiind de către mass-media în legătură cu acest dosar. Motivul oficial a fost respectarea regulamentului care impune tă- cerea vreme de cinci ani în jurul dosarelor analizate de către ONPCSB. În august 2001, Ştefan Popa a fost revocat din funcţia de la ONPCSB. Să fi contat toate aceste întâmplări în modul în care a judecat lucrurile în cazul de la DRP? Greu de ştiut, dar mai ales de dat un răspuns.
Reprezentantul Curţii de Conturi părea să aibă o poliţă de reglat cu oamenii guvernării Adrian Năstase Raportul Curţii de Conturi a reţinut ca fapte posibil de incriminat, următoarele: 1) lipsa unei strategii la nivelul DRP, elaborată pe principii de transparenţă (cunoscută tuturor potenţialilor solicitanţi) prin care să se precizeze criteriile de selectare a proiectelor; 2)aprobarea proiectelor destinate românilor de pretutindeni fără a se avea în vedere trebuinţele tuturor comunităţilor româneşti din străină tate, aspect demonstrate de faptul că 71% din totalul fondurilor bugetare alocate (165.000.000.000 ROL) şi, respectiv 34% din numărul total al proiectelor, au fost repartizate românilor din Republica Moldova (54 de proiecte în valoare de 105.000.000.000 ROL); 3) selectarea şi aprobarea proiectelor s-a făcut fără a se consulta comunităţile româneşti cărora le-au fost destinate; 4) activitatea DRP a constat numai în virarea sumelor către solicitanţi şi primirea de la aceştia a „documentelor justificative“ în baza cărora DRP întocmea „deconturile de cheltuieli“, ceea ce semnifica numai o verificare pur formală, pe baza unor documente prezentate de solicitanţi şi 5) rezultă că deşi s-au cheltuit sume semnificative de la bugetul de stat, nu există pentru unele proiecte nico dovadă a modului cum au fost utilizate şi nicio dovadă că cineva ar fi verificat faptic realizarea proiectelor şi, mai mult, nu au fost stabilite responsabilităţi în acest sens.
Referitor la acuzele Curţii de Conturi privind lipsa unei strategii la nivelul DRP, apreciez că, totuşi, strategia MAE/DRP a plecat si de la afirmaţiile preşedintelui Vladimir Voronin, care în platforma sa electorală a promis populaţiei din Republica Moldova că va acţiona în direcţia apropierii de UE. Aceste afirmaţii au fost reluate de nenumărate ori în perioada ce a urmat, chiar dacă unele dintre acţiunile sale puneau la îndoială credibilitatea acestor bune intenţii.
O analiză asupra celor întâmplate, dar mai cu seamă afirmate în scris, îmi dau dreptul să apreciez că: 1) strategia MAE/DRP a căutat să aibă în toate acţiunile sale un punct comun cu politica externă a Republicii Moldova astfel încât să creeze un climat de cooperare cu vecinul de la răsărit pe proiecte comune, eligibile pentru orice instanţă europeană; 2) finanţarea unor ONG-uri sau persoane fizice din Republica Moldova a urmărit să respecte, totodată, şi legislaţia internă a spaţiului moldav, motiv pentru care pretinsele falsuri făcute în contabilitate nu sunt altceva decăt diferenţele specifice care există între sistemele contabile din cele două state şi nicidecum „simple“ facturi contrafăcute sau chitanţe false;
În timpul controlului la FAPA, inspectorii Curţii de Conturi s-au comportat extrem de ofensator la adresa celor inspectaţi 3) România nu şi-a propus o scindare a populaţiei din Republica Moldova şi nici nu a urmărit prin aceste programe să pregătească un puci politic împotriva comuniştilor, aşa cum au afirmat înalţi funcţionari guvernamentali de la Chişinău; 4) oferta de colaborare a fost adresată tuturor persoanelor din Republica Moldova indiferent de origine socială, na- ţionalitate sau apartenţă politică; 5) comuniş tii au refuzat această ofertă, iar ONG-urile din România care şi-au asumat greaua misiune de a contribui la consolidarea relaţiilor cu Republica Moldova s-au văzut nevoite să colaboreze doar cu persoane şi ONG-uri prooccidentale; 6) FAPA a lansat invitaţia de a urma cursurile de pregătire a funcţionarilor publici tuturor categoriilor de funcţionari publici, indiferent de locul în care aceştia se plasau pe scena politică de la Chişină u (putere sau opoziţie); 7) România a dorit să vină în sprijinul întregului aparat administrativ din Republica Moldova, pentru a-l pregăti pentru integrarea europeană atât de mult susţinută de preşedintele Vladimir Voronin în declaraţiile sale de la Bruxelles sau din alte state occidentale în care a făcut vizite.
Discuţiile avute cu beneficiari ai acestor proiecte, precum şi cu cei responsabili de ele, au condus la concluzia că strategia MAE/DRP s-a înscris perfect în regulile comunitare impuse de UE şi Consiliul Europei. Toate proiectele româneşti vizau dreptul României de a sprijini eforturile comunităţilor româneşti din împrejurimi (deci inclusiv ale românilor din Republica Moldova) pentru prezervarea identităţii sale culturale, lingvistice şi religioase. În egală măsură, în conformitate cu angajamentele asumate la admiterea sa în Consiliul Europei, autorităţile de la Chişinău se obligau să respecte valorile europene şi principiile democratice, motiv pentru care aserţiunile puterii de la Chişinău privind „amestecul României în treburile interne“ erau contrare propriilor angajamente şi declaraţiilor publice ale preşedintelui Voronin însuşi. Reprezentanţii FAPA ne-au comunicat că în timpul controlului reprezentanţilor Curţii de Conturi au răspuns punctual la toate neclarităţile la care au fost solicitaţi să dea explicaţii, trecând peste nuanţele ofensatoare folosite la adresa lui Doru Tompea şi a colaboratorilor săi de către cele două persoane venite în control. Liderul celor două ONG-uri ieşene apreciază că reprezentanţii Curţii de Conturi l-au abordat ca pe un contrabandist sau traficant de lucruri ilegale, deşi el a argumentat de o manieră elegantă, civilizată, în baza unor dovezi concrete, atât prin acte şi documente justificative, cât şi prin prezentarea detaliată a mecanismului de lucru toate aspectele solicitate din procesul finanţă rii unor ONG-uri din Republica Moldova. Adresele înaintate FAPA, ulterior, de către Ştefan Popa, după o primă prezentare a rezultatelor acestui control, relevau faptul că prejudiciul adus bugetului statului era cu mult diminuat faţă de evaluarea oficială comunicată iniţial de reprezentanţii Curţii de Conturi, aspectele rămase în discuţie fiind contestabile şi contrare realităţii. Inspectorii Curţii de Conturi au redactat mai multe rapoarte privind activităţile FAPA şi în care suma imputată ca fiind cheltuită greşit sau însuş ită, în mod fraudulos, s-a diminuat progresiv cu fiecare raport. Să fie numai o dovadă de neseriozitate sau interes politic, având în vedere apartenenţa politică a lui Doru Tompea? Scandalul generat de „Raportul Cosma“ a fost preluat, amplificat şi folosit împotriva lui Doru Tompea, care se împotrivea însuşirii de către Nicolae Niculescu a calităţii de rector al Universităţii „Petre Andrei“. Prof. univ. dr. Nicolae Niculescu a fost conducă torul ştiinţific al lucrării de doctorat a deputatului PNL, Relu Fenechiu, protectorul actualului ministru al Educaţiei.
Acuzatorii au beneficiat din plin de ajutorul mass-media în a promova imaginea unor funcţionari corupţi ai MAE/DRP, în timp ce acuzaţii nu au beneficiat nicio clipă de prezumţia de nevinovăţieMenţionăm faptul că, în conformitate cu normele dreptului internaţional, niciun stat nu poate impune altui stat propriile reglementări financiare, ceea ce a determinat ca o serie de parteneri (ONG) din Republica Moldova să nu poată transmite la Bucureşti o serie de acte contabile. Un astfel de gest ar încălca legea internă din Republica Moldova, iar pe de altă parte, în legea română nu este prevă zută obligativitatea ca un partener extern să prezinte ordinul de plată, ca parte integrantă din setul de documente justificative pentru decontare. Raportul Curţii de Conturi, privind o serie de prejudicii aduse banului public de către CpD Iaşi, a fost înaintat organelor de cercetare penală.
Presupusul raport al Curţii de Conturi, rămas într-un mister absolut în ciuda insistenţelor media, nu ne poate convinge, totuşi, că el este dovada supremă a unei vinovăţii totale Această informaţie se regăseşte ca un preambul pe sinteza acestui presupus raport, care nu este încă public, şi care se află postată pe internet. Lipsa unei atitudini a organelor de cercetare penală mă îndreptăţeşte să afirm că acest presupus raport al Curţii de Conturi, invocat de către unii jurnalişti şi „analişti“ independenţi specializaţi în problematica spaţiului moldav, reprezintă fie un lung şir de neadevăruri, fie o serie de adevă- ruri pe care o forţă ocultă nu ne dă voie să le cunoaştem. „Frauda şi suspiciunea de fraudă“ invocată de către „Raportul Cosma“ nu a fost confirmată, până acum, de către organele de cercetare penală. Se exagerează în „Raportul Cosma“, sau în interpretările mediatice? Acuzatorii au beneficiat din plin de ajutorul massmedia în a promova imaginea unor funcţionari corupţi ai MAE/DRP, în timp ce acuzaţii nu au beneficiat nicio clipă de prezumţia de nevinovăţie.
„Raportul Cosma“ evidenţiază că toţi cei implicaţi în activităţile CpD Iaşi au lucrat cu reprezentanţii PPCD, principalul partid politic pro-românesc din Republica Moldova, şi, totuşi, în mod suspect, guvernarea de la Chişinău nu a speculat acest fapt pentru a ataca PPCD-ul, aflat pe atunci în opoziţie. Autorul „Raportului Cosma“ scria: „Faptul că administraţia de la Chişinău nu a utilizat propagandistic «prezenţa spionilor României din sediul PPCD», pentru a lovi în PPCD, deoarece dispuneau de numeroase mijloace de probă, care le-ar fi permis să califice activitatea Centrului drept activitate de spionaj şi interferenţă a autorităţilor Româ niei în problemele interne ale «statului suveran moldovenesc», spune multe“. Oare ce?! Că oamenii PPCD lucrau pentru România, prin CpD Iaşi, şi, totodată, pentru „statului suveran moldovenesc“? Bănuiesc că numai astfel puteau evita arestarea de către SIS, în cazul în care autorul/autorii „Raportului Cosma“ ar avea dreptate. Din păcate se uită un fapt extrem de important, şi anume că toate proiectele derulate prin CpD Iaşi au avut o tematică exclusiv culturală, nelegată prin nimic de ceea ce incriminează autorul/autorii „Raportului Cosma“.
Apariţia „Centrului pentru Prevenirea Conflictelor&Early Warning“ în peisajul analitic românesc, atât de sărac, a fost un lucru dătător de speranţă. În ce mă- sură Iulian Chifu a dezamăgit din punct de vedere al aşteptărilor unor „analişti“ independenţi, şi nu numai, rămâne un subiect în discuţie. Însă este doar o chestiune de ordin ştiinţific. Problemele financiare ale lui Iulian Chifu şi ale „Centrului pentru Prevenirea Conflictelor& Early Warning“ reprezintă un subiect aparte şi merită, în respectul faţă de statul de drept, să-i acordăm prezumţia de nevinovăţie, până la o probă contrarie. În afară de „Raportul Cosma“ şi acel presupus raport al Curţii de Conturi, rămas într-un mister absolut în ciuda insistenţelor media de a ne convinge că el este dovada supremă a unei vinovăţii totale, nu există altceva.
Care a fost rolul „Raportului Cosma“ în acest ciudat joc pentru putere şi influenţă în Republica Moldova, dar şi în România? Nu pot să nu remarc faptul că toate acuzaţiile aduse funcţionarilor MAE şi guvernului Adrian Năstase, de către unii jurnalişti specializaţi în problematica spaţiului ex-sovietic, pentru o posibilă sprijinire a coaliţiei politice „Blocul Moldova Democrată“, la alegerile parlamentare din primăvara anului 2005 din Republica Moldova, au ca punct de plecare „Cartea Neagră a Trădării“, editată de PPCD. Aceiaşi specialişti ai PPCD care au sprijinit proiectele culturale ale CpD Iaşi pe teritoriul Republicii Moldova. Conexarea celor descrise în „Raportul Cosma“ cu deciziile de politică externă ale Româ- niei, fundamentate pe alte considerente decât cele emoţionale, nu face decât să ne ofere ocazia de a vedea o rea intenţie, a unor „specialişti“ ai spaţiului moldav, în a interpreta şi analiza dorinţa României de a avea o politică externă răsăriteană moderată. Moderată în sensul de a ieşi din tranşeea confruntării pemanente cu Federaţia Rusă şi a încerca construirea unei punţi de legătură, chiar şi prin intermediul lui Serafim Urecheanu, liderul „BMD“. Implicarea unor jurnalişti din România în jocul politicianist al PPCDului, denigrarea eforturilor DRP în Republica Moldova, precum şi sprijinirea aceluiaş i PPCD de către unii politicieni de la Bucureşti, i-au permis preşedintelui Vladimir Voronin să rămână la putere şi să devină tot mai anti-român. Care a fost rolul „Raportului Cosma“ în acest ciudat joc pentru putere şi influenţă în Republica Moldova, dar şi în România? Sperăm că într-o bună zi vom afla adevărul din acea anchetă contrainformativă cerută de către secretarul de stat Mihai Gheorghiu, sau cine era agentul „cunoscut sub numele de Ioana“, precum şi pe adevă- raţii autori ai „Raportului Cosma“ şi ai fraudelor incriminate. Dacă au existat cu adevărat. Până atunci, „Afacerea Moldova“ rămâne un eşec al politicii externe româneşti în ceea ce priveşte spaţiul răsăritean şi relaţia cu românii de lângă noi.
Sursa: Interesul public, Constantin Corneanu
