Interviul acordat de către şeful statului în exclusivitate ziarului „Komsomolskaia Pravda”
- Stimate Domnule Preşedinte, într-un interviu televizat acordat recent, Dumneavoastră aţi menţionat că în reglementarea transnistreană a intervenit din nou o pauză. Aţi accentuat chiar că una din cauzele acestei situaţii ar putea fi începutul campaniei electorale în Rusia. Rusiei, chipurile, nu-i arde azi de Transnistria. Sincer vorbind, acest lucru, într-adevăr, bate la ochi. Chiar şi faimosul plan secret a fost deja dat uitării de toată lumea. Nimeni nu mai discută, formatul în cinci nu se mai convoacă. Toţi cei cu care mi se întîmplă să tratez această temă afirmă, în genere, că însăşi această problemă ar fi trecut pe plan secundar. Unii afirmă fără ocolişuri că Moldova a comis o greşeală acceptînd o apropiere de Rusia. Nu vi se pare că într-adevăr aţi irosit timpul în lungile consultări cu Moscova? Poate că ar fi trebuit să procedaţi altfel?
- Adevărul constă în faptul că a existat, mai curînd, un deficit de relaţii sincere cu Moscova, de înţelegere exactă în structurile puterii din Rusia a ceea ce doreşte cu adevărat Moldova. Şi sînt satisfăcut de faptul că în curs de un an noi am reuşit să lichidăm pe deplin acest deficit de înţelegere reciprocă.
Observaţi că astăzi deja nimeni şi nicăieri nu mai scrie şi nici nu repetă inepţiile cum că Moldova intenţionează să anexeze Transnistria cu forţa. Au dispărut cu desăvîrşire din mass-media chiar şi afirmaţiile cum că autorităţile moldoveneşti insistă ca pacificatorii ruşi în zona de conflict să fie înlocuiţi cu subunităţi ale NATO. Toţi au conştientizat faptul că poziţia fermă şi sinceră a autorităţilor Republicii Moldova este exprimată altfel. Noi afirmăm: militarii şi-au îndeplinit deja toate funcţiile, în această fază a conflictului sînt necesari doar observatorii civili, armele au zăngănit destul!
Nimeni nu-şi mai aminteşte de blocada Transnistriei. Din contra, întreprinderile transnistrene nu numai că funcţionează în regim economic preferenţial, ele vor obţine deja în anul ce vine, cu ajutorul Moldovei, acces preferenţial pe pieţele Uniunii Europene. Centrala Hidroelectrică Moldovenească a obţinut o posibilitate unică de a exporta energie electrică în ţările balcanice. Consider că aceasta este o mare victorie a bunului-simţ.
Aş zice că pe parcursul acestui an s-a produs o anumită stabilizare a situaţiei. Da, problema principală – problema statutului Transnistriei – nu a fost deocamdată soluţionată. Dar însăşi situaţia din jurul acestei probleme este principial alta. În acest an, Rusia a declarat deschis de mai multe ori că problema transnistreană este necesar să fie soluţionată doar în baza principiului integrităţii teritoriale. Voi adăuga că la toate întrevederile din ultimul timp cu Preşedintele Rusiei, Vladimir Vladimirovici Putin a exprimat interesul clar al Rusiei ca problema transnistreană să fie soluţionată într-o atmosferă deschisă, transparentă, garantată cu siguranţă de sprijinul tuturor mediatorilor şi observatorilor participanţi la negocieri.
În afară de aceasta, în ultimul an dialogul ruso-moldovenesc activ a schimbat substanţial întregul spectru al relaţiilor bilaterale. Despre aceasta deja s-a scris şi s-a vorbit mult. Dar eu consider că mulţi subestimează totuşi importanţa tuturor rezultatelor obţinute. Încheierea unui contract transparent şi clar cu Gazprom-ul, soluţionarea problemelor energetice, reluarea exportului de produse agricole. Toate acestea au loc pe o nouă bază, într-un mod absolut pragmatic, fără lozinci despre prietenia veşnică.
- Dar problema exporturilor de vin nu a fost nici pînă în prezent soluţionată...
- Da, această problemă nu a fost, deocamdată, soluţionată. Dar în cazul de faţă noi depăşim neînţelegeri nu de ordin politic, ci de ordin pur tehnic. Trebuie să recunoaşteţi că după o campanie atît de îndelungată de discreditare a vinului moldovenesc, anume noi sîntem interesaţi ca pe piaţa rusă să vină vinuri moldoveneşti de notorietate, de calitate garantată, dar nu vreo 20 de producători a căror producţie nu este cunoscută nici chiar în Moldova. Or, aceasta nu este o simplă revenire a vinului moldovenesc, ci deja o luptă concurenţială serioasă cu alte ţări pentru consumatorul rus. Şi noi dorim să participăm la această luptă pe picior de egalitate...
- Adică, consideraţi, totuşi, că un an întreg de consultări moldo-ruse nu a trecut fără rost?
- Da. Aceasta a fost o perioadă foarte fructuoasă.
- Intenţionaţi să abordaţi din nou în timpul apropiatului summit al CSI de la Duşanbe „tema transnistreană” la o posibilă întrevedere cu şeful Federaţiei Ruse?
- Bineînţeles că intenţionez. În ultimele luni au avut loc progrese nu prea mari, însă destul de semnificative în întreaga situaţie din jurul Transnistriei. Însăşi atmosfera din jurul acestei probleme se schimbă. Dumneavoastră vedeţi că Transnistria a anulat aşa-zisa „taxă de migraţie” percepută de la cetăţenii noştri. Şcolile moldoveneşti din regiunea transnistreană funcţionează din nou mai mult sau mai puţin normal. Presa transnistreană scrie despre anularea taxei de 100% asupra mărfurilor moldoveneşti transportate în Transnistria. În principal, a fost soluţionată problema deloc simplă a folosirii terenurilor în raionul Dubăsari. Ţineţi minte cîtă zarvă s-a făcut în legătură cu această problemă... Toate acestea constituie un fundal favorabil pentru ca noi să nu ne oprim, ci să păşim înainte. Despre aceasta şi voi vorbi.
Dar iată ce vă voi spune: oricît de complicat le-ar fi marilor puteri să-şi focalizeze din nou atenţia asupra problemei transnistrene, noi nu trebuie să pierdem prilejul şi propria influenţă asupra situaţiei.
- Propria influenţă? Dar cum, în ce mod, doar Transnistria nu are de gînd să se aşeze la masa de negocieri?
- În reglementarea transnistreană nu trebuie să fie pauze. Da, în problema statutului noi deocamdată batem pasul pe loc. În această problemă, fără eforturile comune ale unui format de negocieri eficient şi viabil nu o să reuşim nimic. Însă mai sînt încă multe alte probleme care pot fi soluţionate chiar şi fără a recurge la serviciile mediatorilor. Şi aceste probleme sînt foarte importante, probleme de la soluţionarea cărora va avea de cîştigat o mulţime de oameni de pe ambele maluri ale Nistrului.
- Şi care sînt aceste probleme?
- În primul rînd, toţi s-au săturat deja de aşa-zisele posturi de grăniceri, posturi pseudovamale, posturi de poliţie plasate de-a lungul Nistrului. Ele nu îndeplinesc nici o funcţie deosebită, nici un rol. Dar creează numai probleme, mai ales la deplasarea oamenilor şi mărfurilor. Cui trebuie ele? Transnistriei? Restului Moldovei? Cred că toată această oaste de cinovnici cu epoleţi ar putea să-şi caute liniştit de altă treabă.
În al doilea rînd, a venit timpul să reducem la maximum şi posturile mixte de pacificatori. Numai cît ne costă toate aceste blocuri de beton instalate între noi. Pentru turiştii străini – da, aceasta este o distracţie, iar pentru oamenii noştri ele sînt o bătaie de cap. În timp ce mediatorii şi observatorii discută care trebuie să fie noul format al operaţiunii de menţinere a păcii în regiune, noi am putea să procedăm împreună la dezarmare şi demilitarizare.
În al treilea rînd, noi avem multe sarcini comune de ordin infrastructural. Conflictul e conflict, dar viaţa nu stă pe loc. De exemplu, prin toată Moldova, inclusiv Transnistria, trece coridorul internaţional de transport Leuşeni-Chişinău-Dubăsari, cu ieşire în Ucraina. De ce n-am putea restabili împreună cu Transnistria acest traseu, să-l facem un coridor european cu adevărat modern? Cred că putem. Avantajul reciproc este evident. Sau încă un exemplu: deja de cinci ani este gata pentru a fi dat în folosinţă podul peste Nistru de la Gura Bîcului. Uniunea Europeană a cheltuit pentru reconstrucţia lui două milioane de euro. Or, inaugurarea acestui pod înseamnă nici mai mult nici mai puţin utilizarea cu maximă eficienţă a traseului Chişinău-Tiraspol-Odesa. Dar dacă am reuşi să restabilim unitatea căii ferate, ar fi o adevărată evoluţie. Noi n-am fost niciodată împotrivă ca Chişinăul şi Tiraspolul să-şi împartă proporţional veniturile obţinute de la exploatarea căii ferate. Noi am pledat şi pledăm pentru restabilirea dreptului proprietarului unic – al întreprinderii de stat. Or, calea ferată are nevoie, ca de aer, de electrificare. Dar în condiţiile actuale este imposibilă soluţionarea acestei probleme practice.
- În al patrulea rînd, noi am putea face multe şi în sfera umanitară. De exemplu, de ce să nu organizăm o televiziune comună. O televiziune care să nu fie sub controlul autorităţilor de la Chişinău şi Tiraspol, ci să fie administrată de societatea civilă. Bineînţeles că o asemenea experienţă nu a avut nimeni şi niciodată, dar putem experimenta, putem găsi multe soluţii creatoare inedite. Sau încă o problemă: la Tiraspol funcţionează o mare universitate. Aici îşi fac studiile mii de studenţi. Însă diplomele acestei universităţi bineînţeles că nu sînt recunoscute oficial nicăieri în afara Transnistriei. Ministerul Educaţiei de la Chişinău ar putea acredita pe etape această universitate. Şi atunci încrederea în diploma de la Tiraspol ar fi adecvată, la această universitate şi-ar face studiile studenţi de pe ambele maluri ale Nistrului, din alte ţări, la fel aşa cum se face în cealaltă parte a Moldovei. Este ceva imposibil în această problemă? Noi am realizat deja un şir de proiecte comune. Voi specifica: aceasta este şi programul comun de combatere a tuberculozei, a SIDA. Noi acordăm sprijin societăţii invalizilor din regiune, inclusiv, oferind gratuit cărucioare şi aparate acustice. Dar cît de mult face cunoscutul program de distribuire gratuită a ochelarilor pentru pensionari. Şi bineînţeles trebuie să împărţim cu Transnistria întregul ajutor umanitar internaţional care ni se acordă pentru lichidarea consecinţelor secetei.
Şi, în sfîrşit, ultima chestiune. Dacă pe noi toţi ne preocupă atît de mult consolidarea încrederii unuia faţă de altul, poate că e timpul să ridicăm toate restricţiile reciproce asupra deplasării persoanelor oficiale? Dacă se va realiza o asemenea înţelegere, Moldova va înainta ţărilor Uniunii Europene, Statelor Unite, altor state iniţiativa de a ridica restricţiile privind vizele pentru conducătorii Transnistriei.
- Autorităţile Moldovei au lansat întotdeauna într-un fel sau altul asemenea propuneri. Speraţi că de această dată veţi fi auzit? Or, Transnistria va cere imediat anularea monitorizării europene la frontieră, restituirea ştampilelor vamale sau ceva de felul acesta?
- Situaţia s-a schimbat în mod principial. Businessul din Transnistria a apreciat toate avantajele noului mecanism de export. În afară de aceasta, toţi au conştientizat că situaţia la frontieră este deja în principiu ireversibilă. O revenire la situaţia tulbure din anii ́90 nu va mai fi. Acest lucru nu îl vor admite nici Moldova, nici Ucraina, nici Uniunea Europeană, nici Rusia. Această durere de cap nu-i mai trebuie deja nimănui. Şi încă ceva, în situaţia actuală pe transnistreni îi interesează nu schemele economice criminale, ci legalizarea proprietăţii – de la frizerii la marile întreprinderi – în cadrul juridic unanim recunoscut. Toţi doresc stabilitate şi previzibilitate. De aceea sînt convins că de această dată dialogul dintre Chişinău şi Tiraspol va putea să îndreptăţească aşteptările oamenilor de pe cele două maluri ale Nistrului. În orice caz, Chişinăul este dispus să soluţioneze toate aceste probleme.
- Stimate Domnule Preşedinte, Vă mulţumesc pentru interviul atît de interesant.
