Discursul domnului Ştefan Secăreanu, vicepreşedinte al Fracţiunii parlamentare a PPCD, ţinut în şedinţa plenară a Parlamentuluidin 04.10.2007
Stimate Domnule Preşedinte al Parlamentului,Doamnelor şi Domnilor Deputaţi,Onorată asistenţă,
Reluarea lucrărilor forului nostru legislativ ne oferă prilejul să medităm o dată în plus asupra modului în care ne onorăm angajamentul pe care ni l-am asumat public în faţa alegătorilor. Tot aici ar trebui să punctăm priorităţile care vor forma agenda noastră de lucru pentru sesiunea de toamnă. Ar trebui să manifestăm mult curaj şi maximă responsabilitate ca să dăm răspunsul sincer şi cuvenit la întrebările care îl frământă fără îndoială în aceste clipe pe cetăţeanul de rând.
Problema numărul unu a noastră a Parlamentului este lipsa de credibilitate a instituţiei în faţa omului simplu. A doua problemă a noastră, a Parlamentului, dar şi a ţării în general este lipsa de credibilitate pe plan extern. Sarcina care ne revine, bineînţeles, este cum să câştigăm această credibilitate aici la noi, în faţa cetăţeanului simplu, dar şi în faţa Europei?
S-ar părea că am întreprins paşi concreţi în sensul asigurării independenţei justiţiei. În 2005 grupul parlamentar al PPCD a formulat şi promovat împreună cu toate fracţiunile parlamentare un şir de reforme în sensul reducerii posibilităţilor de imixtiune a Puterii politice în activitatea justiţiei. Am considerat rezonabilă şi am salutat fondarea Institutului Naţional al Magistraturii sperând la o creştere treptată a gradului de profesionalism al magiştrilor, au fost adoptate un şir de alte acte importante pentru îmbunătăţirea actului de justiţie la noi. Dar cetăţeanul nostru umblă în continuare să-şi caute dreptate, statul pierde unul după altul procese la CEDO şi nimeni nu este tras la răspundere pentru aceasta. Iar comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, în urma unei vizite pe care a întreprins-o la noi, ne atrage atenţia asupra lipsei independenţei justiţiei în ţara noastră, asupra corupţiei din interiorul acesteia, asupra practicilor sovietice din activitatea poliţiei şi procuraturii, asupra gradului de criminalitate, asupra încălcării flagrante a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în ţara noastră. Mai rău, deunăzi ne-am umplut de ruşine cu cei trei judecători respinşi de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, toţi trei aleşi pe sprânceană şi trimişi acolo de Guvern. Întrebarea este: ce facem noi, Parlamentul, în această situaţie? De ce nu exercităm controlul constituţional asupra modului în care în ţara asta se aplică legile adoptate de noi?
Este clar că nu vom fi credibili în faţa cetăţeanului, dar şi în faţa organismelor internaţionale câtă vreme vom tolera injustiţia din ţara asta generată din cauza lipsei de reforme a Procuraturii. Aceasta se constituie într-o restanţă serioasă asupra căreia grupul nostru parlamentar s-a pronunţat de nenumărate ori. Aceasta a fost şi una din propunerile noastre adresate public preşedintelui Voronin la 4 aprilie 2005, propunere care nu a fost onorată până în prezent, dar şi un angajament asumat de actuala putere în faţa Consiliului Europei, fapt menţionat şi de ultima Adunare Parlamentară a prestigiosului for european. Considerăm că Parlamentul trebuie să facă dovada unei înalte maturităţi politice şi să opereze neîntârziat modificări substanţiale astfel încât procuratura să devină parte integrantă a sistemului judiciar, obiectivă şi nepărtinitoare, dar nu un instrument docil al majorităţii parlamentare sau al Şefului statului, sau, şi mai rău, al consilierului acestuia. Bineînţeles, reforma Procuraturii, dacă dorim ca aceasta să fie una de calitate, trebuie să se desfăşoare concomitent cu revizuirea prevederii constituţionale referitoare la modul de numire a procurorului general.
Vom fi credibili şi acasă şi în exterior dacă vom avea o lege privind partidele politice care să corespundă tuturor rigorilor naţionale şi internaţionale. Să nu uităm că de calitatea partidelor politice depinde în mare parte calitatea actului de guvernare. Proiectul de lege, elaborat cu participarea grupului nostru parlamentar şi adoptat în prima lectură în sesiunea precedentă, conţine o serie de garanţii pentru sporirea calităţii acestor instituţii democratice, inclusiv finanţarea din bugetul de stat a activităţii partidelor. Grupul parlamentar al PPCD consideră că, pentru a fi asigurată implementarea eficientă şi în termen a noii legi despre partide, adoptarea acesteia în lectura a doua trebuie să fie sincronizată cu adoptarea Bugetului de stat pentru 2008, astfel încât acesta să prevadă resurse financiare pentru funcţionarea transparentă a partidelor începând cu 1 ianuarie anul viitor.
Stimaţi colegi, Fără îndoială, prioritatea nr. 1 a corpului legiuitor în această sesiune trebuie să fie Legea Bugetului pentru 2008 proiectul căruia a intrat deja în Parlament. Chiar o analiză superficială a proiectului de buget permite să observăm că structura acestuia nu se prea deosebeşte de proiectele de buget ale anilor precedenţi. Mult reclamata creştere a PIB-ului este vehiculată la tot pasul pentru a ni se arunca iarăşi praf în ochi. Ponderea TVA la formarea bugetului rămâne în continuare dominantă, ceea ce înseamnă că principalul contribuabil la bugetul de stat rămâne consumatorul, adică cetăţeanul care cu greu reuşeşte să-şi câştige în condiţiile noastre sursele de existenţă. Guvernul nici în acest an nu a găsit o altă modalitate de a acoperi balanţa comercială decât din banii transferaţi de cetăţenii noştri care muncesc din greu peste hotarele ţării, iar veniturile acumulate din taxele de import le depăşesc de câteva ori pe cele aplicare mărfurilor exportate. Astfel, prin acest proiect de document, Guvernul ne demonstrează că este incapabil să dezvolte industria şi serviciile care pot genera alte tipuri de venit, cu mult mai mari şi mai stabile.Considerăm că Legea Bugetului trebuie să fie un instrument de distribuire echilibrată a mijloacelor publice potrivit priorităţilor, necesităţilor stringente ale comunităţilor, dar nu în funcţie de unele simpatii motivate politic.
Stimaţi prieteni, În această vară Republica Moldova a fost lovită de secetă. Guvernul s-a grăbit să bată alarma şi să stea cu mâna întinsă în faţa comunităţii internaţionale cerşind bani şi produse alimentare, fără a întreprinde acţiuni energice pentru înlăturarea consecinţelor acestei calamităţi pornind de la posibilităţile interne ale ţării. Dacă Republica Moldova pretinde a fi un partener corect al UE, atunci ar fi cazul ca donatorii să completeze doar eforturile Guvernului, dar nu să înlocuiască sau să compenseze total lipsa unei politici adecvate a acestuia de planificare pentru situaţii excepţionale, mai ales că seceta este un fenomen frecvent în Moldova. Astfel, pe de o parte Guvernul se laudă că are excedent bugetar, iar pe de altă parte cerşeşte ajutoare. Cum se face că cea mai săracă ţară din Europa înregistrează excedente bugetare ca în timpurile de tristă faimă ale regimului sovietic? Poate e cazul să procedăm la o redistribuire rezonabilă a acestor venituri publice suplimentare, astfel încât să fie minimalizate efectele secetei? În acest sens grupul parlamentar al PPCD propune o prioritizare urgentă bugetului pentru 2007 şi chiar amânarea unor proiecte pentru anul 2008! Totodată îi cerem Guvernului să facă transparentă modalitatea de gestionare a fondului de rezervă al Guvernului destinat pentru asemenea situaţii.
Doamnelor şi Domnilor,Recent am constatat faptul că proiectul de Concepţie a Securităţii Naţionale a Republicii Moldova care urma să fie adoptat de Parlament a dispărut misterios de pe agenda noastră. În condiţiile în care concepţia de securitate adoptată în 1995 nu mai poate să producă efecte juridice, noi ne-am pomenit fără un document care ar răspunde la provocările determinate de noua conjunctură geopolitică şi ar trasa direcţia strategică în care trebuie să se îndrepte Republica Moldova. Menţionăm că noua concepţie a securităţii de stat a fost elaborată de o comisie specializată compusă din reprezentanţi ai administraţiei de stat, ai societăţii civile şi cercurilor academice şi confirmă ireversibiltatea cursului de integrare europeană a ţării. Prin acest document Republica Moldova urma să-şi exprime dorinţa de transformare a sa într-o ţară calitativă care susţine activ procesul de generare şi răspândire a stabilităţii şi securităţii în plan regional. De asemenea concepţia în cauză urma să reconfirme ataşamentul necondiţionat al Republicii Moldova faţă de valorile şi principiile democratice împărtăşite de statele membre ale UE, aceasta constituindu-se în principala garanţie şi bază pentru securitatea naţională a ţării noastre. Prin acelaşi document Republica Moldova urma să-şi definească liniile directorii în politica sa de securitate naţională:- restabilirea integrităţii teritoriale a statului;- eliminarea prezenţei militare străine;- consolidarea independenţei şi suveranităţii statului;- menţinerea într-o stare dinamică avansată a proceselor de integrare europeană şi consolidare a relaţiilor cu NATO, precum şi dezvoltarea unei colaborări transparente cu statele membre UE şi NATO;- asigurarea dezvoltării democratice a societăţii şi consolidarea securităţii interne a acesteia;- dezvoltarea economică şi socială ascendentă a ţării prin accelerarea reformelor politice, economice şi instituţionale, în primul rând a celor ce vor permite atingerea criteriilor de aderare la UE;- apărarea cât mai eficientă a drepturilor cetăţenilor Republicii Moldova în ţară şi după hotarele ei;- consolidarea securităţii militare naţionale precum şi participarea Republicii Moldova la consolidarea securităţii internaţionale.Să însemne oare că Republica Moldova a renunţat la obiectivele cuprinse în noua Concepţie a Securităţii Naţionale? Cine a dispus stoparea procedurii de examinare şi adoptare a acestui document de însemnătate crucială pentru ţara noastră? Grupul parlamentar al PPCD îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu acest fapt şi îi cere Preşedintelui Parlamentului, Biroului Permanent să reintroducă urgent pe agenda corpului legiuitor respectivul proiect astfel încât Parlamentul să dea semnale clare partenerilor noştri externi că declaraţiile noastre de ataşament la valorile şi principiile europene sunt susţinute de acţiuni energice şi concrete. Cu toate acestea, vom remarca şi cu această ocazie că Republica Moldova cunoaşte o traiectorie ascendentă în ceea ce priveşte cooperarea şi parteneriatul cu NATO. Nu trebuie să uităm că NATO reprezintă un partener esenţial în ceea ce priveşte reglementarea conflictului transnistrean. NATO poate oferi Republicii Moldova cele mai reuşite căi de depăşire a respectivei crize politico-militare. Nu încape îndoială că acest lucru va fortifica poziţia Republicii Moldova în rolul ei de participant direct la negocierile cu Federaţia Rusă privind prezenţa trupelor ruseşti pe teritoriul nostru. În acest context, grupul parlamentar al PPCD salută inaugurarea la Chişinău a Centrului de Informare şi Documentare NATO. Acest lucru va permite societăţii, dar şi clasei politice, să depăşească o serie de prejudecăţi care ţin de rolul şi funcţia NATO, de relaţiile pe care le are această organizaţie cu alţi parteneri de pe glob şi din regiune.
Doamnelor şi domnilor, Republica Moldova, în efortul ei de reformare şi de integrare europeană, are nevoie de o strânsă cooperare pe toate planurile cu vecinii săi, România şi Ucraina. Considerăm că războiul diplomatic purtat de autorităţile moldovene în mod unilateral împotriva Românei este de fapt un război împotriva opţiunii europene. Complexul pericolului românesc este utilizat tocmai de cei care înţeleg perfect că avansarea Republicii Moldova se poate realiza doar prin România, dar nici de cum fără ea. Prejudecăţile în legătură cu deschiderea consulatelor de la Cahul şi Bălţi, precum şi cu acordarea vizelor şi a cetăţeniei române moştenite de către o parte a clasei noastre politice din perioada sovietică se înscriu în logica ostilizării relaţiilor dintre noi şi România, logică contraproductivă atât pentru cetăţenii noştri, cât şi pentru relaţiile bilaterale. Nu există nici un fel de motive de ordin raţional şi obiectiv care ne-ar conduce spre ideea că acordarea cetăţeniei române pentru moldoveni ar afecta cumva independenţa şi suveranitatea ţării noastre, şansele ei de afirmare pe plan internaţional.Intenţia autorităţilor de a interzice cetăţenilor noştri care deţin şi cetăţenia română să ocupe funcţii publice este un act antieuropean care vine în contradicţie cu Constituţia şi cu prevederile clare ale Convenţiei Europene cu privire la Cetăţenie, ratificată atât de România, cât şi de Republica Moldova. Datoria noastră de parlamentari este să îmbunătăţim relaţia cu România. Îndemnăm Preşedintele şi Guvernul să îşi revadă decizia vizavi de cele două consulate româneşti de la Cahul şi Bălţi, să renunţe la tensionarea artificială a relaţiilor dintre cele două state apropiate ca valori culturale, spirituale şi lingvistice.
În acelaşi context Partidul Popular Creştin Democrat şi grupul său parlamentar se alătură demersului înaintat de organizaţiile media şi din domeniul drepturilor omului din Republica Moldova instituţiilor statului şi misiunilor diplomatice acreditate la Chişinău care condamnă recenta decizie a CCA privind sistarea transmisiunii TVR1 pe teritoriul Republicii Moldova. Considerăm că această decizie este ilegală, abuzivă şi care desconsideră interesul publicului din ţara noastră pentru un post de televiziune care îi asigură o diversitate de programe şi îi oferă un model de televiziune europeană accesibilă lingvistic. Gestul puterii de la Chişinău este un tic totalitar şi ridicol. Izolarea informaţională comparabilă cu cea din perioada sovietică este imposibilă. Astfel de măsuri orientează şi mai mult populaţia spre un vot de protest, de sancţionare a autorilor unor astfel de iniţiative, lucru care s-a văzut la recentele alegeri locale şi care se va arăta şi mai pronunţat în perspectiva alegerilor din 2009.
Stimaţi colegi,Grupul parlamentar al PPCD, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, îşi exprimă speranţa că dialogul politic între Putere şi Opoziţie va purta un caracter echilibrat şi constructiv şi pe parcursul sesiunii care începe, astfel încât, prin eforturi comune, să putem răspunde aşteptărilor cetăţeanului şi să sprijinim gradul de credibilitate a Parlamentului în faţa lui, dar şi în faţa Europei.
