Cu o lună înainte de reuniunea OSCE, negocierile pentru rezolvarea conflictului transnistrean rămân în impas. Republica separatistă a devenit o afacere profitabilă pentru Moscova
La 17 ani de la autoproclamarea independenţei Transnistriei, conflictul de pe malul Nistrului încă mocneşte. În pofida discuţiilor tot mai dese, din ultima vreme, şansele de relansare a negocierilor cu Chişinăul, care continuă să privească această entitate statală -fantomă ca parte integrantă a Republicii Moldova, par să rămână minime.
Jocul ambiguu al Moscovei blochează tratativele, iar în presă apar, unul după altul, planuri secrete şi acorduri stabilite în spatele uşilor închise. În aşteptarea soluţiilor, timpul trece în folosul Rusiei, care îşi menţine influenţa în "paradisul contrabandei" şi 1.200 de soldaţi în coasta NATO.
Pe esplanada din faţa Sovietului Suprem de la Tiraspol, o imensă statuie a lui Lenin arată direcţia viitorului luminos. Autoproclamată independentă în 1990, Republica Transnistreană, o fâşie de pământ de aproximativ 4.000 de kilometri pătraţi, situată între Ucraina şi Republica Moldova, supravieţuieşte graţie protecţiei Armatei a XIV-a.
"Vreţi să vă spun dacă există contrabandă în Transnistria? Sigur că există!", recunoaşte Valeri Liţkai, ministrul de externe al aşa-zisei Republici Transnistrene. Într-un birou decorat cu însemnele regimului separatist, el îi primeşte pe ziariştii străini şi le explică situaţia din regiune.
"Dar de ce occidentalii arată cu degetul numai spre Transnistria? Pentru că mărfurile ajung în portul Odessa şi tranzitează teritoriul nostru spre Republica Moldova", menţionează "oficialul" transnistrean, care susţine că autorităţile de la Tiraspol depun la fel de multe eforturi ca şi Ucraina şi Republica Moldova pentru stoparea traficului din zonă.
Fost ofiţer în Armata a XIV-a, Liţkai este considerat unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai preşedintelui republicii secesioniste, Igor Nikolaevici Smirnov. Liţkai se declară convins că Rusia are nevoie de Transnistria. "Singură, Transnistria nu înseamnă nimic. Noi suntem o carte a Rusiei în controlul Mării Negre. Spre deosebire de Gorbaciov, Putin nu-şi dărâmă toate cărţile dintr-o dată. Rusia nu ne va lăsa să cădem", menţionează ministrul de externe de la Tiraspol.
Un miliard de dolari pe an, din trafic de arme
La intrarea în Tiraspol, capitala republicii separatiste, se află unul dintre cele mai mari stadioane din Europa de Est. Luxoasa construcţie este proprietatea companiei "Sheriff", care controlează cea mai mare parte din economia Transnistriei şi care este condusă de fiul preşedintelui separatist. Traficul şi activităţile industriale au făcut ca locuitorii din Transnistria să se bucure de un nivel de trai în mod evident mai ridicat decât al cetăţenilor din Republica Moldova.
La Tiraspol, paradele militare organizate în faţa statuii lui Lenin constituie singura atracţie din această "rezervaţie sovietică". Aşa-zisa republică este condusă de 17 ani cu o mână de fier de Igor Smirnov, un fost şef de colhoz trimis în regiune de Kremlin la începutul destrămării URSS.
Sub conducerea lui, Transnistria a devenit un paradis al reţelelor politico-mafiote care prosperă în fostele republici sovietice. Spălarea de bani, traficul de ţigări, alcool şi în special de arme aduc un profit impresionant liderilor de la Tiraspol: nu mai puţin de un miliard de dolari pe an.
Transnistria este însă o afacere atrăgătoare şi pentru Moscova. Majoritatea întreprinderilor de pe malul stâng al Nistrului au fost cumpărate de oameni de afaceri sau politicieni ruşi. Iar acest lucru arată, încă o dată, că soluţia pentru conflictul din Transnistria va depinde în special de Rusia şi de oligarhii aflaţi în parlamentul de la Tiraspol, care vor să-şi continue nestingheriţi afacerile.
Învăţământ obligatoriu în limba rusă
Populaţia din Transnistria este estimată la 600.000 de locuitori, o treime dintre ei basarabeni şi două treimi ucraineni şi ruşi. În timpul conflictului din 1992, mulţi basarabeni au fost alungaţi din regiune. Cei care au rămas întâmpină probleme cu învăţământul în limba maternă.
Basarabenii au puţine şcoli în limba română şi, în plus, sunt obligaţi să folosească alfabetul chirilic. Deşi ameninţaţi şi intimidaţi de separatişti, unii părinţi din zonă nu renunţă la limba română. Copiii merg ore întregi pe jos şi învaţă limba maternă în săli de curs sărăcăcioase.
În schimb, şcoala numărul 9 din Tiraspol, unde se studiază numai în limba rusă, are cu ce se mândri: săli de sport, de dans, de lucru manual şi chiar o sală de informatică, dotată cu 20 de calculatoare nou-nouţe, oferite chiar de Igor Smirnov.
În aşteptarea precedentului Kosovo
Occidentul a întreprins în ultimul timp paşi care pot fi interpretaţi ca venind în întâmpinarea relaţiilor cu autoproclamatele republici nerecunoscute din spaţiul CSI: ONU a prelungit mandatul observatorilor în zona de conflict georgiano-abhază, iar OSCE a salutat iniţiativele Chişinăului privind creşterea încrederii între autorităţile moldovene şi populaţia transnistreană.
Experţii leagă aceste demersuri de mult-aşteptatul anunţ privind independenţa Kosovo şi posibila recunoaştere de către Rusia a independenţei Abhaziei, Osetiei de Sud şi Transnistriei. Fostul preşedinte al parlamentului de la Tiraspol, Grigori Mărăcuţă, în prezent secretar general al Adunării interparlamentare al Abhaziei, Osetiei de Sud şi Transnistriei, a declarat, pentru "Nezavisimaia Gazeta", că "transnistrenii sunt gata să se aşeze la masa negocierilor cu Moldova şi Rusia, pentru a căuta o cale de împăcare dintre Chişinău şi Tiraspol prin prisma intereselor Moscovei în regiune". "Dacă este în interesul Federaţiei Ruse să-şi extindă zona sa de influenţă geopolitică de la Transnistria la Republica Moldova în întregime, noi suntem gata să acceptăm un asemenea compromis".
O problemă puţin interesantă pentru cetăţenii din Republica Moldova
În Republica Moldova, majoritatea populaţiei îşi exprimă frustrarea faţă de absenţa unei soluţii în dosarul transnistrean, dar nu se arată preocupată de această problemă, aşa cum se întâmplă în celelalte foste republici sovietice unde există conflicte îngheţate. Numeroşi cetăţeni din Republica Moldova sunt de părere că "atât de multe căsătorii mixte realizate de-a lungul anilor şi amestecul celor două populaţii au îndepărtat orice diferenţe etnice", deoarece localnicii trec cu uşurintă de la rusă la română.
Autorităţile de la Tiraspol folosesc drept argument "orientările diferite" ale celor două teritorii. În timp ce Republica Moldova are aspiraţii spre UE şi Occident, populaţia din Transnistria îşi vede viitorul legat de Rusia.
Smirnov, cu gândul la „mama Rusia"
Acelaşi Igor Smirnov (foto), liderul regimului de la Tiraspol, a declarat în nenumărate rânduri că dorinţa populaţiei este de a se integra în "Rusia Mare".
La sfârşitul anului trecut, după ce locuitorii din Transnistria s-au pronunţat, prin referendum, pentru independenţă, Igor Smirnov a propus Sovietului Suprem de la Tiraspol un proiect de "reformă constituţională" având drept scop "armonizarea sistemului politico-juridic al Transnistriei cu cel al Federaţiei Ruse".
În plus, el a cerut Băncii centrale a acestei regiuni separatiste să facă toate pregătirile pentru intrarea în zona rublei ruse.
"Suntem gata să purtăm negocieri cu Republica Moldova despre normalizarea relaţiilor dintre statele noastre, dar nu va mai putea fi vorba despre niciun fel de stat comun", declara Igor Smirnov jurnaliştilor care s-au interesat dacă negocierile cu Chişinăul mai pot fi reluate.
Un dosar fierbinte pentru UE şi NATO
Cu o lună înainte de reuniunea miniştrilor de externe din ţările OSCE, care va avea loc la Madrid, unde se vor căuta noi soluţii pentru rezolvarea conflictului transnistrean, tratativele dintre Tiraspol şi Chişinău rămân în continuare îngheţate. Negocierile pentru statutul Transnistriei se află în impas din primăvara anului 2006, când separatiştii de la Tiraspol au afirmat că vor reveni la masa tratativelor numai după ce Chişinăul va semna un acord care să interzică orice presiune asupra "republicii".
Această condiţie a apărut după ce Ucraina a introdus, în martie 2006, la cererea Republicii Moldova, restricţii vamale pentru mărfurile transnistrene destinate exportului. Unii analişti consideră că Rusia ar fi fost cea care s-ar fi opus reluării tratativelor, încercând să sancţioneze astfel Chişinăul pentru că nu a acceptat condiţiile sale, adică o cvasiindependenţă a regiunii separatiste. Or, Chişinăul insistă asupra unei autonomii a acestei regiuni în cadrul Republicii Moldova şi, în plus, cere retragerea trupelor ruse din regiune.
Conflictul nerezolvat din Transnistria are implicaţii mai largi pentru securitatea Europei. Rusia mai dispune încă de 1.200 de militari în Transnistria, ceea ce îi permite să menţină un avanpost în Europa Centrală, în contrapondere la NATO şi UE, ale cărei graniţe au ajuns până la frontiera Republicii Moldova după aderarea României la Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, atâta vreme cât Rusia menţine trupele în Transnistria, SUA şi NATO refuză să ratifice Tratatul privind Forţele Convenţionale în Europa, care reglementează desfăşurarea de forţe militare pe continent.
Kremlinul face oferte prin vocea lui Voronin
Anul acesta, preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a avut nu mai puţin de patru întâlniri cu omologul său rus, Vladimir Putin. Iar problema transnistreană s-a aflat, de fiecare dată, pe agenda discuţiilor. Puţine detalii au ajuns însă la presă.
În schimb, o serie de apropiaţi ai Kremlinului au vorbit despre planurile secrete de rezolvare a conflictului din Transnistria. De un spaţiu generos în paginile ziarelor străine s-au bucurat iniţiativele generalului Iuri Zubakov, trimis la Chişinău cu un plan pentru dezamorsarea "bombei transnistrene" care prevedea alegeri anticipate pe ambele maluri ale Nistrului, dar fără ca trupele Rusiei să părăsească teritoriul Republicii Moldova.
Au venit apoi dezvăluirile lui Serghei Karaganov, un influent consilier apropiat Kremlinului, care a afirmat că autorităţile de la Chişinău ar fi acceptat prezenţa unor baze militare ruseşti pe teritoriul ţării. Voronin s-a declarat recent favorabil înfiinţării unei armate comune cu separatiştii din Transnistria.
Oferta, făcută într-un interviu acordat presei ruse, constituie al doilea gest de deschidere al lui Vladimir Voronin făcut în ultimele săptămâni, către Transnistria. Săptămâna trecută, Voronin s-a oferit să renunţe la serviciile de grăniceri şi posturile de poliţie ce separă cele două părţi. Smirnov a refuzat.
Războiul gazului trece pe la Tiraspol
Prin susţinerea activă a liderilor separatişti de la Tiraspol, care vizează recunoaşterea internaţională a aşa-zisei Republici Transnistrene, Moscova apără o piesă de rezistenţă din aria sa tradiţională de influenţă, cu care are strânse legături economice încă de la Revoluţia din 1917.
Deloc interesantă din punct de vedere demografic, mica fâşie de pământ de pe malul estic al Nistrului are o miză uriaşă pentru Rusia: pe aici trece o bucată din conducta Gazprom care alimentează tot sud-estul Europei. Importanţa Transnistriei s-a văzut cel mai bine în aprilie 2005, când a izbucnit "războiul gazului" între Ucraina şi Rusia.
Iar gigantul rus a "răsplătit" imediat docilitatea liderilor de la Tiraspol: a închis ochii la datoriile imense ale aşa-zisei republici, recunoscând astfel, oficial, statalitatea separatiştilor transnistreni.
Întrebat de conflictul pe care administraţia de la Tiraspol îl are cu concernul rus Gazprom, faţă de care a acumulat datorii de peste un miliard de dolari, Igor Smirnov le-a răspuns ironic ziariştilor. "Un miliard-două, 10, ce importanţă are... Să vă spun ca să vă calmaţi: cu cât mai multe datorii vom avea faţă de Rusia, cu atât mai repede ne va lua Rusia".
Sursa: Noul Adevarul, Luminita Bogdan
