În timp ce pretinsul ministru de externe al autoproclamatei republici transnistrene, Valerii Liţkai, numeşte România „purice al SUA pus să pişte ursul rus”, liderul de la Chişinău, Vladimir Voronin, acuză Bucureştiul de imperialism şi se declară urmaş al lui Ştefan cel Mare care, potrivit lui, a fost moldovean.
Modul în care au reacţionat la diferite situaţii din ultima vreme exponenţii regimurilor de pe cele două maluri ale Nistrului este mai mult decât ciudat. Mai mulţi analişti cred că e vorba de o conspiraţie antiromânească moldo-ruso-transnistreană.
Este important să precizăm de la bun început că interviul lui Valerii Liţkai a apărut în presa de la Moscova la numai o zi după ce un cotidian bucureştean a publicat un interviu cu liderul comunist de la Chişinău, Vladimir Voronin, interviuri în care cei doi atacă butucănos România.
În a treia zi, şeful grupării separatiste de la Tiraspol, Igor Smirnov, a ameninţat că va interzice intrarea în Transnistria a maşinilor cu plăcuţe româneşti de înmatriculare ca răspuns la decizia Guvernului de la Chişinău de a interzice circulaţia autovehiculelor cu numere de înmatriculare transnistrene. Faptul că supărarea lui Igor Smirnov a ricoşat nu spre Chişinău, ci spre Bucureşti trădează o stare de rivalitate falsă dintre regimurile de la Chişinău şi Tiraspol. Ori se ştie că săptămânal în Transnistria intră mii de automobile cu numere moldoveneşti şi doar una sau două cu numere româneşti. De aici rezultă că ţinta lui Igor Smirnov nu a fost aceea de a determina Chişinăul să renunţe la restricţiile de circulaţie impuse automobilelor transnistrene, ci pur şi simplu de a alimenta discordia dintre Bucureşti şi Chişinău şi de a întreţine imaginea de rival pe care Vladimir Voronin încearcă să i-o creeze României în rândul basarabenilor.
Referindu-se la ameninţarea lui Igor Smirnov că va interzice intrarea în Transnistria a automobilelor româneşti, deputatul din opoziţie, Veaceslav Untilă, a spus că liderul separatist s-a inspirat din acţiunile antiromâneşti ale preşedintelui Voronin:
„Cred că este un exemplu dat de preşedintele Voronin pe care Smirnov l-a preluat cu plăcere. Aşa, ca să fie cât mai multă gălăgie şi populism... Dar să nu uităm că numai România va fi avocatul Republicii Moldova în procesul de aderare la UE şi noi trebuie să profităm de această mare ocazie”.
Şi fostul ministru de Interne al Republicii Moldova, Victor Catană, s-a arătat contrariat de acţiunile concertate moldo-transnistrene îndreptate împotriva României:
„Eu singur m-am fâstâcit... Nu înţeleg! Toate iniţiativele acestea duc la provocări. Cu ce ocazie trebuia provocată România? Cu ce ocazie, în cazul acesta (în cazul interdicţiei de circulaţie a maşinilor cu numere transnistrene – n.n.) trebuia de provocat Transnistria? Eu nu ştiu...!”.
Această neclaritate este de înţeles dacă ţinem cont că la 16 mai 2001, preşedintele Vladimir Voronin şi şeful administraţiei ilegale de la Tiraspol, Igor Smirnov, au semnat la Chişinău un acord de recunoaştere reciprocă a permiselor de conducere şi a plăcuţelor de înmatriculare, document în vigoare şi în ziua de astăzi.
Cât despre relaţia de subordonare a administraţiei de la Chişinău în raport cu Kremlinul, aceasta transpare şi din nota diplomatică, aparent îndrăzneaţă, a Ministerului moldovean de Externe transmisă zilele acestea diplomaţiei ruse, notă în care Moscova este chemată să se abţină de la deschiderea secţiilor de votare în regiunea transnistreană la alegerile din Duma rusă, stabilite pentru 2 decembrie 2007. În mod sfidător, imediat după acest demers al Chişinăului, ambasadorul Federaţiei Ruse din Republica Moldova, Valerii Kuzimin, s-a întâlnit la Tiraspol cu Igor Smirnov şi l-a asigurat că cetăţenii ruşi din Transnistria vor avea posibilitate să voteze. În aceeaşi zi, şeful Biroului electoral central al Transnistriei, Piotr Denisenko, a anunţat că în ziua alegerilor legislative din Rusia, în Transnistria vor fi deschise 24 de secţii de votare. Chişinăul, însă, nu a mai reacţionat nici măcar neoficial la gestul sfidător al Moscovei şi Tiraspolului.
Sursa: Deutsche Welle
Vitalie Călugăreanu, Chişinău
