Preşedintele Mişcării Ecologiste din Moldova, Alecu Reniţă, doreşte apropierea ecologiştilor de pe cele două maluri ale Prutului. Mişcarea Ecologistă din Moldova este prima organizaţie neguvernamentală pe probleme de mediu de la Chişinău. Alecu Reniţă susţine că proiectul de construcţie a tronsonului de cale ferată Cahul–Giurgiuleşti poate avea efecte nocive asupra întregului ecosistem din Lunca Prutului de Jos.
Adevărul: Care este, pe scurt, istoria Mişcării Ecologiste din Moldova?
Alecu Reniţă: Avem o biografie de aproape un sfert de veac, fiindcă ne-am constituit ca un grup încă din iunie 1983. Dar în public am ieşit să susţinem problemele de mediu abia în 1985. Eram adepţii unei ecologii a sufletului şi consideram că degradarea mediului e o consecinţă a degradării spiritului uman. Am fost prima organizaţie de tip nou, neafiliată puterii, care a declanşat un şir de procese legate de transparenţă, dezbateri publice, proteste, pichetări, confruntări etc.
S-ar putea spune că mişcarea de eliberare naţională din Basarabia, care s-a extins ulterior pe toate segmentele societăţii, a pornit de la ecologişti, de la Mişcarea Verzilor. Practic, toate personalităţile ce s-au implicat activ în viaţa social-politică a acelor ani, în care am redobândit alfabetul latin, limba română şi tricolorul, ne-au susţinut ori au făcut parte din Mişcarea Ecologistă. Abia în anul 1990 am fost înregistraţi oficial şi am devenit prima organizaţie neguvernamentală recunoscută de Ministerul Justiţiei, adică am spart gheaţa pentru apariţia societăţii civile în Moldova.
- Ce proiecte aţi derulat în ultimii ani în cooperare cu România?
- Un proiect ar fi "Abordarea Unitară la Nivel de Bazin Hidrografic Prut pentru Reducerea Nutrienţilor şi Cooperarea Transfrontalieră", implementat de MEM şi Centrul de Consultanţă Ecologică Galaţi. Prin acest proiect, i-am apropiat pe ecologiştii de pe malurile Prutului. Pentru prima dată au fost iniţiate discuţii între experţii din Moldova şi cei din România, au avut loc dezbateri despre cum ar trebui să arate un plan comun de management al bazinului hidrografic Prut, s-a făcut un schimb important de informaţii referitoare la problemele de mediu şi de dezvoltare comunitară de pe ambele maluri.
Un prim rezultat ar fi că ICPDR (Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea) intenţionează să susţină, începând cu 2008, elaborarea unui plan comun de management al bazinului râului Prut. Doar un plan valabil pe ambele maluri ar potoli poftele efemere ale ambelor părţi şi ar favoriza o administrare durabilă a întregului bazin.
- Dar aici, în Moldova, ce iniţiative aveţi?
Participăm la două proiecte deosebit de importante pentru Moldova: unul de reducere a nutrienţilor în bazinul râului Prut (respectiv al Dunării şi Mării Negre) şi al doilea – de lichidare a stocurilor de poluanţi organici persistenţi şi de chimicale cu termen expirat.
Prin două dintre proiectele noastre, care ne sunt foarte dragi, am promovat pe plan naţional şi european patrimoniul natural şi cultural al Basarabiei prin editarea albumelor Moldova Pitorească şi Moldova – Spaţiu European. Dar mai importante decât aceste proiecte sunt eforturile Mişcării Ecologiste din Moldova de a păstra în prim-planul vieţii sociale şi politice din Moldova problemele de mediu şi de a susţine un curent de opinie favorabil culturii ecologice.
- Care a fost cea mai "eficientă" campanie dusă de dvs.?
- În 1988, "verzii" au iniţiat şi organizat două campanii publice în care au fost implicaţi zeci de mii de oameni pentru salvarea a două bijuterii ale patrimoniului natural – reciful Stânca Mare şi defileul Saharna. Sub presiunea opiniei publice, pentru prima dată în istoria partidului comunist, o hotărâre a comitetului central a fost considerată greşită şi a fost anulată, iar Stânca Mare şi Saharna au devenit simboluri ale deşteptării ecologice din Basarabia şi au căpătat statutul de monumente ale naturii.
- Dar campania cel mai puţin eficientă?
- Din păcate, acestea ar fi tocmai acţiunile de salvare a Luncii Prutului de Jos de construcţia tronsonului de cale ferată de 55 km dintre Cahul şi Giurgiuleşti. În primul rând, a fost o surpriză pentru noi, întrucât în niciunul dintre planurile de dezvoltare a Republicii Moldova nu era prevăzută construcţia unei căi ferate prin Bălţile Prutului. Contrar Convenţiei de la Aarhus, care obligă statele să informeze populaţia din timp despre proiectele cu impact de mediu, care a fost ratificată de Republica Moldova, nici ecologiştii din sectorul neguvernamental, nici comunităţile locale nu au ştiut de proiect şi nu au fost consultaţi până când nu au început construcţiile. Din această cauză, nu am reuşit să pregătim opinia publică şi să implicăm savanţii oneşti şi experţii internaţionali, care ar fi spus adevărul despre consecinţele acestei construcţii asupra întregului ecosistem din Lunca Prutului de Jos.
- Care e problema cu linia Cahul-Giurgiuleşti? - Ar fi bine să se ştie că, în anii ’70 ai secolului trecut, Lunca Prutului, de la Leova până la Cahul, pe o distanţă de aproape 100 km, a fost „valorificată" pentru agricultură, distrugându-se zeci de mii de hectare de o biodiversitate acvatică abundentă.
Alecu Reniţă e unul dintre militanţii pentru ... Aici era paradisul păsărilor şi al peştilor – era o mică Deltă a Dunării. Mai rămăseseră neatinse Bălţile, de la Cahul până la Giurgiuleşti, la Dunăre. Iată că a venit şi rândul lor. Vedeam această zonă ca pe o carte de vizită a sudului Basarabiei, un loc de conservare a unui lanţ întreg de specii incluse în Cartea Roşie, dar, în acelaşi timp, o zonă cu un mare potenţial turistic şi mai ales ecoturistic, ce ar fi permis o dezvoltare comunitară pe principii durabile, în armonie cu natura. Cu siguranţă, neatinsă, Lunca Prutului de Jos ar fi devenit parte a Rezervaţiei Mondiale Delta Dunării, cu o susţinere masivă din partea organismelor internaţionale.
Arealul prin care trece calea ferată are statut de zonă umedă, iar lacul Beleu are statut de rezervaţie ştiinţifică, unde există multe colonii de păsări care cuibăresc şi colonii de nuferi. Odată cu construcţia căii ferate, apare riscul dereglării reţelei hidrografice de suprafaţă şi freatice, al poluării fonice de la trenurile ce vor trece pe acolo şi se poate ajunge la secarea unei părţi din Lunca Prutului şi dispariţia speciilor rare şi periclitate.
Şi, culmea la toate, această cale ferată nici măcar nu este electrificată, adică locomotivele vor folosi combustibil fosil, umplând de fum zona din preajma bălţilor. Înainte de începerea lucrărilor, nu s-a făcut nici măcar un studiu al impactului de mediu.
Cel făcut acum este post-factum şi sunt motive să ne îndoim de obiectivitatea acestuia. În plus, Mişcarea Ecologistă a propus o variantă alternativă de a uni Giurgiuleştiul şi Calea Ferată Naţională prin localitatea Etulia, evitând astfel complet Lunca Prutului şi micşorând tronsonul de la 55 la 10 km. Din păcate, proiectanţii şi factorii de decizie au refuzat să discute această variantă avantajoasă tuturor părţilor.
- Dacă ar fi să faceţi un top al problemelor de mediu din Republica Moldova, ce s-ar situa pe primele trei poziţii?
- În primul rând, lipsa unei culturi ecologice, atât în mediul demnitarilor, unde se face multă demagogie verde, cât şi în mijlocul comunităţilor locale. Apoi, faptul că sub ochii noştri se degradează şi se pierde cel mai fertil sol din Europa, iar apele Moldovei poartă în ele mai multă otravă decât viaţă. În al treilea rând, observăm o diminuare considerabilă a biodiversităţii – în Cartea Roşie a Moldovei, ce include speciile periclitate, numărul de file creşte de la o ediţie la alta în mod înspăimântător.
» O hotărâre a comitetului central a fost considerată greşită şi a fost anulată, iar Stânca Mare şi Saharna au devenit simboluri ale deşteptării ecologice din Basarabia şi au căpătat statutul de monumente ale naturii
Alecu Reniţă
Sursa: Adevarul
