Din 2005 încoace, smucind ca pe o cârmă de vas politica externă a României faţă de Moldova, preşedintele Băsescu a reuşit să o înfunde într-un banc de nisip. Poate că, până şi în secolul al XXI-lea – când a pomeni despre „o naţiune în două state” pare desuet şi riscant – s-ar fi putut vorbi de un model de „unire” între România şi Republica Moldova. Dar asta numai dacă Băsescu nu ar fi pus carul înaintea boilor, începând să vorbească despre acest lucru fără ca şi cei mai apropiaţi colaboratori ai săi să ştie ce vrea preşedintele, sau fără ca MAE să-şi fi dezvoltat vreo strategie în acest sens.
Înainte să fie lansată vreo strategie ce revoluţionează politica externă a SUA, Franţei sau Germaniei, aceste idei sunt rumegate ani întregi în cadrul unor conferinţe, reuniuni mai mult sau mai puţin deschise, think-tankuri sau grupuri de analiză ale experţilor. La fel cum nici Washingtonul, nici Londra nu au negat că sunt parte pe o „axă cu Bucureştiul”, dar au tăcut cu subînţeles, tot la fel nici Voronin nu a respins, iniţial, gesturile de prietenie ale lui Băsescu.
Dimpotrivă, s-o fi simţit chiar flatat să fie invitat la Festivalul Vinului la Bucureşti (decembrie 2005). Comunistul bătrân, care risca să aibă soarta nefrecventabilului Lukaşenko din Belarus, s-a trezit tratat ca un „frate” de Băsescu. Numai că, pentru Voronin, discuţiile astea tovărăşeşti, când o gazdă amabilă încearcă să negocieze treburi serioase la un pahar cu vin, nu erau ceva nou. El a avut nevoie de Băsescu doar să-i facă intrarea în UE, unde acum se plimbă singur.
Chiar dacă unii nu au vreme să îi asculte lamentaţiile despre „atitudinea neprietenească a României” (Javier Solana l-a refuzat la începutul lunii), alţii îşi fac vreme de asta. Aşadar, cine a început cu „provocările” pe care le deplânge Traian Băsescu? Nu el însuşi, când i-a dat nas lui Voronin, care acum se plânge la rândul său de diverse „provocaţii” (mică dovadă, de pe siteul Preşedinţei moldovene, că limba română şi cea moldovenească nu-s totuna!)? Văzute de pe partea noastră a Prutului, „provocările” Moldovei sunt mai numeroase decât „provocaţiile” României, care a preferat să închidă ochii în faţa ofenselor. Când a cerut ajutorul UE pentru a combate efectele secetei, Voronin i-a invitat pe toţi ambasadorii statelor UE, dar nu şi pe cel al României, care nu a reacţionat la această ofensă.
Când Chişinăul şi-a sărbătorit hramul, câţiva oficiali români au fost întârziaţi pe la vamă, dar România a încetat, în câteva zile, protestele. Nici când frecvenţa alocată retransmisiei TVR peste Prut a fost anulată, Bucureştiul nu a avut o reacţie. Desigur, de toate acestea nu e vinovat Băsescu, dar retorica lui a stârnit avalanşa de gesturi neprieteneşti ale comuniştilor de la Chişinău, care profită de minune de faptul că şi-au găsit un inamic pe care nu trebuie să-l mai inventeze.
Eroarea lui Băsescu este aceea că a vrut ca şi în politica externă să fie mereu cu un pas înaintea adversarilor, uitând că predictibilitatea, stabilitatea şi ponderarea sunt virtuţi, nicidecum pietre de moară care atrag scăderi în sondaje, precum în bătălia politică internă. Nici la nivel de mentalitate, nici economic, nici la nivelul administraţiei, românii nu sunt pregătiţi să se înfrăţească cu moldovenii, când din ce în ce mai puţin ne comportăm ca fraţii între noi.
Era absurd să vorbeşti de acordarea de cetăţenie câtă vreme, în felul în care se desfăşoară lucrurile în ziua de azi, de-abia de acum în 100 de ani ar putea fi procesate toate dosarele care putrezesc la Ambasada României de la Chişinău. În politica externă, e ideal să păstrezi la acelaşi punct zero o relaţie, oricât de proastă, cu un stat. Odată cu expulzarea de diplomaţi, am ajuns la o relaţie catastrofală cu Moldova, cum nici cu vecinul nostru cel mai problematic, Ungaria, nu am avut vreodată, nici măcar în preajma momentului de tensiune maximă – violenţele de la Târgu Mureş, din martie 1990. Poate pentru că relaţia cu Budapesta n-a fost gestionată, din fericire, la o palinkă.
Sursa: Gandul
de Bogdan MUNTEANU
Cititi si: Vladimir Voronin scuipă în fântâna din care bea apă
ION MURESAN: Razboiul lui Mos Craciun
