Ce se intampla in relatiile cu Republica Moldova imi pare criza cea mai serioasa a acestui sfarsit de an. Romania este membra a Uniunii Europene si a NATO, are o economie in dezvoltare si, dincolo de incredibila cacofonie publica, perspectiva unui viitor stabil.
In schimb, Moldova constituie exemplul tipic de "stat slab", incapabil sa-si asigure suveranitatea pe o parte din teritoriu (Transnistria), cu un viitor incert. Iata de ce, preocupant este impactul crizei peste Prut. Va cadea Moldova, definitiv, sub tutela Federatiei Ruse sau va reusi sa se conecteze, in vreun fel sau altul, la Uniunea Europeana?
Raspunsul la intrebare depinde de foarte complexa interactiune dintre evolutiile interne din Republica Moldova si factorii externi. Intr-o anumita masura si de relatia cu Romania. Or, crize precum cea actuala sapa la baza sanselor europene ale Moldovei. O tensiune la fel de inalta fusese atinsa doar in anii 1994-1995, urmare a anumitor declaratii ale Guvernului, Parlamentului si presedintelui Romaniei. Dintre sustinerile care, punand in discutie suveranitatea Moldovei, impinsesera raporturile celor doua state spre incandescenta, reproduc aici doar pe cele ale presedintelui Iliescu: "Republica Moldova si-a castigat independenta fata de imperiul sovietic, nu fata de Romania". Guvernul moldovean amenintase atunci ca va denunta pozitia Romaniei la OSCE. Situatia a convenit de minune manipularilor anti-romanesti de la Chisinau, stimulate de ascensiunea Partidului Democrat Agrar din Moldova - ce avea sa se dizolve apoi in Partidul Comunist. La al doilea scrutin prezidential din 1996, in fruntea Moldovei a fost ales pro-rusul Petru Lucinschi. Romania a devenit din acel moment un actor cu un rol marginal in afacerile moldovene. Se poate verifica ca exista o corelatie stransa intre contestatiile care apar in Romania la adresa independentei Republicii Moldova si atuurile Moscovei in atragerea vecinei noastre de la Est in sfera ei de influenta.
La sfarsitul anilor '90, in urma disputelor din jurul noii mitropolii a Basarabiei aflate sub autoritatea Patriarhiei Romane, Chisinaul a lansat o seama intreaga de declaratii belicoase la adresa Bucurestiului. A fost un caz rar cand partea romana a actionat retinut si inteligent, evitand cat se poate conflictul. Aceasta atitudine s-a dovedit castigatoare si putea fi un exemplu. Nu a fost. De catva timp, presedintele Basescu impinge politica fata de Moldova spre o noua confruntare. A inceput cu acea formulare: "un popor-doua state", absolut discutabila in limbajul dreptului international. Sustinand, recent, ca obiectivul Romaniei nu este Vladimir Voronin, ci cele 4,5 milioane de romani din Republica Moldova, domnul Traian Basescu a reusit sa puna relatia Romaniei cu romanii de peste Prut in opozitie cu relatia statului moldovean si cetatenii sai. S-a adaugat anuntul ca va denunta Pactul Ribbentrop-Molotov. Pactul e caduc, denuntarea nu are valoare practica, dar tocmai din acest motiv, si mai ales in contextul refuzului Romaniei de a semna tratatele de baza cu Moldova, repune simbolic in discutie frontiera dintre cele doua tari. Rezultatul va fi, cum s-a verificat si in alte situatii, intarirea fortelor pro-moscovite de la Chisinau. Efectele sunt sigure, ramane doar intrebarea daca ne aflam in fata unei manipulari de la distanta sau e vorba doar de completa lipsa de cultura in materie a responsabililor de politica externa ai Romaniei.
Sursa: Ziua, Gabriel ANDREESCU
