Interviul plasat pe pagina organizaţiei IDIS „Viitorul” de analistul economic Veaceslav Ioniţă*Un efort nu prea mare, cu o responsabilitate politică asumată, ar permite o creştere de cel puţin 30-40% anual în agricultură pentru minimum cinci ani înainte *Business-ul tip-sovietic lent va dispărea şi va apărea noua clasă de business, care îşi va dezvolta afacerea de la zero şi nu va parazita pe activele moştenite din comunism *Rămâne să aşteptăm doi-trei ani până va apărea o masă critică de 1000-1500 de întreprinzători prosperi, care vor crea agenda de dezvoltare a ţării
Cum apreciaţi anul 2007 pentru economie, dar pentru mediul de afaceri?
A fost un an dificil. Agricultura nu a reuşit să depăşească stagnarea, care durează deja mai bine de 17 ani, în 2007 s-a înregistrat o scădere enormă, de 20%. Industria nu şi-a revenit de la şocul provocat de embargoul rusesc din 2006.
Avem o economie necompetitivă, încasările pe angajat sunt de 10 ori mai mici decât în ţările din Centrul şi Sud Estul Europei. În interiorul ţării, întreprinderile autohtone indiferent de forma de proprietate sunt cu 50% mai ineficiente decât întreprinderile străine.
În 2007, am ratat o posibilitate unică de reformare a întreprinderilor ineficiente, prin aplicarea procedurilor de faliment. Însă, datorită amnistiei fiscale, am prelungit încă pe doi-trei ani agonia celor ineficienţi şi am împiedicat contribuabilii de bună credinţă. Mediul de afaceri rămâne a fi victima birocraţiei, care are frâu liber prin lipsa oricărei forme legale de relaţii între business şi autorităţi. Drept dovadă serveşte numărul imens de organe de control şi proceduri de control, fără raţionament şi logică, create la buna dispoziţie a birocratului, pentru birocrat cu posibilitatea de a utiliza funcţia deţinută în scopuri personale sau a instituţiei pe care o reprezintă.
Ghiliotina II a demarat, însă, este nevoie de cel puţin doi-trei ani şi perseverenţă din partea celor care o implementează pentru a avea careva rezultate.
Moldova devine cunoscută în Europa, înţeleasă şi mai puţin periculoasă pentru investiţii. Drept dovadă serveşte fluxul masiv de capital din 2007, care se va a accelera în 2008. Însă, venirea capitalului mult aşteptat, a găsit o economie nepregătită. Drept consecinţă Banca Naţională a fost nevoită să sustragă peste 200 mil. USD de pe piaţă şi apoi să sterilizeze peste 2 miliarde lei, bani pe care economia nu-i poate asimila. Avem resurse financiare, dar lipsesc ideile de business.
Care sunt prognozele pentru anul 2008 atât pentru economie, cât şi pentru mediul de afaceri?
Sper că în anul 2008, cel târziu 2009, va fi modificată prevederea aberantă a legii privind interzicerea investitorilor străini de a procura terenuri agricole. Este suficient ca investitorii străini să procure 3-5% din terenurile agricole, ca preţul lor să crească de cel puţin 10 ori. Aceasta va duce la creşterea capitalizării agriculturii, va aduce tehnologii noi, vor apărea campioni în sector, care-l vor dezvolta, cel puţin, la un nivel comparabil cu ţările din regiune.
Un efort nu prea mare, cu o responsabilitate politică asumată, ar permite o creştere de cel puţin 30-40% anual în agricultură pentru minimum cinci ani înainte.
Moldova va fi din ce în ce mai atractivă pentru investitorii străini. Vom asista la un flux masiv de investiţii, însă marea majoritate se vor concentra în sectoarele de consum intern (comerţ, construcţii, bănci, telefonie mobilă etc.)
Business-ul tip-sovietic lent va dispărea şi va apărea noua clasă de business, care îşi va dezvolta afacerea de la zero şi nu va parazita pe activele moştenite din comunism.
Avem oameni de afaceri foarte competitivi, care au rezultate comparabile cu ţările europene. Rămâne să aşteptăm doi-trei ani, până va apărea o masă critică de 1000-1500 de întreprinzători prosperi, care vor crea agenda de dezvoltare a ţării.
În final, am o încredere deplină în capacitatea moldovenilor de a-şi rezolva problemele. Astfel, în 2000-2002 cetăţenii noştri au rezolvat problema sărăciei, în 2008-2009 vor începe să rezolve problema economiei şi apoi vor rezolva şi problema calităţii guvernării. Sunt convins că societatea rezolvă problema calităţii guvernării şi nu guvernarea calitatea vieţii societăţii.
