"Chiar dacă în viitor va fi menţinută o creştere economică anuală de 5,8%, recuperarea nivelului de producţie din anii ‘89-‘90 ar putea fi posibilă abia către anii 2018-2019", se arată în Raportul de Stare a Ţării, prezentat joi, în cadrul unei mese rotunde de către echipa de experţi de la Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”. Potrivit raportului citat , după aproape un deceniu de recesiune acută şi şapte ani de creştere economică, în 2006 Produsul Intern Brut al Moldovei echivala cu numai 50% din volumul înregistrat în perioada ante-reformatoare –anii 1989-1990. Autorii raportului afirmă că recesiunea economică a fost atât de gravă, încât nici dublarea ratei de creştere nu ar face posibilă recuperarea economică decât în 2013-2014. În raport se arată că principala cauza ce a condus la o semenea situaţie rezidă în faptul că nici un guvern moldovenesc nu a fost în stare să adopte reforme care să dezlănţuie cu adevărat potenţialul sectorului privat din Moldova. „Astfel, economia s-a adaptat foarte lent la avantajele sale competitive reale şi încă păstrează ramuri bazate pe avantaje imaginare, preluate din economia sovietică”, se arată în raportul citat. Autorii raportului consideră că pentru ca sectorul privat să-şi descătuşeze potenţialul, Guvernul tebuie să înţeleagă că businessul este un aliat, ci nu un adversar în procesul de modernizare a ţării. De asemenea, Guvernul trebuie să investească în formarea profesională, să asigure descentralizarea şi integrarea sistemului educaţiei profesionale cu sectorul industrial. Experţii mai recomandă dezvoltarea sectorului financiar prin intrarea unor noi bănci străine şi prin dezvoltarea segmentului financiar nebancar. De asemenea, potrivi lor, se impune o reducere la minim a interacţiunilor pesonalizate între business şi guvernare prin aplicarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale. În ceea ce priveşte politica de subvenţionare a agriculturii, experţii consideră că se impune renunţarea la favorizarea înteprinderiloe agricole mari în schimbul adoptarea principiului de susţinere a întreprinderilor eficiente şi inovatoare. „Scopul esenţial al Guvernului faţă de agricultură nu trebuie să fie controlul realizărilor lucrărilor agricole, ci asigurarea infrastructurii necesare”, se mai arată în Raportul de Stare a Ţării. La elaborarea Raportului de Stare a Ţării au contribuit 38 de experţi naţionali din diverse sectoare. Raportul de Stare a Ţării 2007 acopere 9 domenii majore relevante pentru dezvoltarea ţării. Publicaţia cuprinde 275 de pagini şi este realizată cu suportul Fundaţiei Eurasia, Departamentul Marii Britanii pentru Dezvoltare Internaţională (DFID) şi Fundaţia Balcanică pentru Democraţie (Balkan Trust dor Democracy).
În cadrul aceleaşi mese rotunde Centrul analitic independent „Expert-Grup” a lansat Indicele de Stare a Ţării. Precum a menţionat directorul executiv al „Expert-Grup”, pentru anul 2007 Indicele de Stare a Ţării (IST) a constituit valoarea moderată negativă de „minus 7,5”, ceea ce denotă faptul că în societate predomină o încredere generală pozitivă faţă de ţară, iar coeziunea socială este la un nivel destul de înalt. IST pentru 2007 a fost calculat în baza sondajelor de opinie publică, efectuate în perioada august-septembrie 2007 de compania sociologică CBS-AXA pe un elantiona de 1094 de respondenţi cu vârste de peste 18 ani. Chestionarul a fost compus din 43 de întebări, fecare cu câte cinci variante de răspuns. Întebările au fost grupate în 13 blocuri, pentru care au fost calculate 13 indici sectoriali de percepţie. Conform rezultatelor obţinute, întrebările din blocurile „încredere generală” au obţinut indici pozitivi, în timp ce indicii la blocurile „situaţie eocnomică” şi „participare politică” au înregistrat valori negative. Cea mai mare influenţă negativă asupra IST au avut-o nerespectarea drepturilor omului, sentimentul de insecuritate personală şi absenţa unei creşteri economice calitative, ce s-ar reflecta în nivelul de venituri şi creşterea numărului de locuri de muncă bine plătite. Precum a menţionat Prohniţchi, Indicele de Stare a Ţării va fi calculat în fiecare an şi ar putea fi luat în considerare de către factorii de decizie la elaborarea diferitor strategii şi politici publice.
