Moscova pune la cale federalizarea Republicii Moldova. Bucurestiul contracareaza doar cu declaratii zgomotoase, care irita si Chisinaul, si Bruxelles-ul
Perioada imediat urmatoare este cruciala pentru reusita sau esecul politicii Romaniei fata de Republica Moldova. Pe de-o parte, toate evenimentele recente indica faptul ca Moscova si Chisinaul au ajuns la un acord de rezolvare a conflictului transnistrean prin federalizarea Moldovei si includerea oficialilor transnistreni (dintre care unii detin si cetatenia rusa sau ucraineana) la guvernare, ceea ce ar putea duce la rusificarea si mai accentuata a politicii moldovene. Acest acord ar urma sa fie pus curind pe masa negocierilor in format de cinci (Rusia, Moldova, Transnistria, Ucraina, OSCE, cu UE si SUA observatori) si acceptat ca o solutie de compromis care ar scuti Vestul de dureri de cap. El ar contraveni insa grav intereselor Romaniei. Pe de alta parte, avind in vedere dezechilibrul de forte intre influenta ruseasca de facto in Moldova, prin pirghii economice si militare critice, si cea a UE, limitata la ceva asistenta financiara si institutionala, singura cale viabila de a ancora ferm statul vecin in Europa pare a fi obtinerea Acordului de Asociere cu UE. Acesta ar transforma Moldova in tara candidata si ar include-o intr-un mecanism institutional de reforma practic ireversibil. In acest scop, Romania incearca de mult timp legarea destinului Republicii Moldova de cel al Balcanilor de Vest, al caror viitor european este mult mai clar formulat la nivelul UE. O ocazie unica o ofera apropiata reformulare a Agendei Salonic, ce contureaza asistenta UE pentru aceasta zona, in lumina aparitiei a doua noi state dupa elaborarea ei initiala - Muntenegru si Kosovo. In plus, in 2008 expira valabilitatea actualului Acord de Parteneriat, precum si a Planului de Actiuni al UE pentru Republica Moldova, un moment favorabil pentru renegocierea relatiilor dintre Bruxelles si Chisinau. MAE consemneaza asistenta de 3 milioane de euro pentru Moldova pe 2007, cresterea spectaculoasa a capacitatii de procesare a vizelor si desemnarea ambasadei noastre ca punct de contact NATO la Chisinau ca victorii diplomatice. Atit analistii, cit si diplomatii se pling insa ca, desi Moldova a fost declarata prioritara pentru politica externa romana, o strategie coerenta lipseste, dezacordurile intre Cotroceni si Palatul Victoria submineaza eforturile diplomatilor, iar implementarea politicilor este foarte dificila, din cauza incapacitatii institutionale (directia Republica Moldova din MAE, de pilda, are 3 oameni). Nicu Popescu, analist la European Council on Foreign Relations, apreciaza ca „exista o discrepanta neta intre discursul presedintelui Basescu si masurile practice elementare. Explicatia poate sta in incapacitatea institutionala, birocratie, lipsa vointei politice. In problema cetateniei romane pentru moldoveni, de pilda, administratia de la Bucuresti avea trei variante: sa acorde cetatenia si sa faca declaratii zgomo-toase, iar atunci irita Chisinaul, dar acorda cetatenia si cistiga capital politic intern; sa acorde cetatenia fara sa faca zgomot, si atunci nu beneficia de acest cistig electoral; sau sa faca zgomot, sa irite Chisinaul, Bruxelles-ul, Moscova si sa nici nu acorde decit foarte greu cetatenia. Acesta din urma este cel mai prost model, pe care in final Bucurestiul l-a si adoptat“. Nicu Popescu mai da un exemplu: „Inaintea aderarii ultimului val la Schengen, moldovenii puteau tranzita acele tari, cu viza Schengen. In prezent, Romania nu face la fel si ai nevoie si de viza romaneasca“.
Sursa: Cotidianul
Citeste si: Chisinaul arde la foc rusesc, Bucurestiul se piaptana
