Fara îndoiala, pozitiona-rea Moldovei în raport cu principalele organi-zatii europene si euro-atlantice este puternic influentata de ultimele evolutii geopolitice pe plan regional. Din perspectiva extinderii UE si NATO, avansarea nivelului relatiilor Republicii Moldova cu acestea prin încheierea unor noi acorduri constituie un imperativ.
Însa o asemenea sarcina este dificil de realizat cât timp exista perceptii si asteptari diferite de ambele parti. De la Bruxelles si Chisinau, situatia din Republica Moldova este vazuta în culori diferite, în termeni diplomatici sau declaratii triumfaliste. Dincolo de acestea, cetateanul de rând poate observa ca starea actuala din Moldova lasa mult de dorit, fiind depasita la indicatorii de baza de toate statele din regiune.
Izolata între Europa si Rusia
De câtiva ani buni, Republica Moldova se afla în aria de confluenta a politicii externe si de securitate a statelor membre ale UE si NATO. Cu toate acestea, elitele de la Chisinau nu au dat dovada de o vointa politica ferma pentru realizarea reformelor în plan politic, economic si social-cultural, inclusiv si prin schimbarea mentalitatii populatiei.
În conditiile în care sud-estul Europei si Marea Neagra continua sa aiba o importanta strategica majora pentru Rusia, Republica Moldova, inclusiv Transnistria, reprezinta un avanpost fezabil al politicii expansioniste rusesti pe aceasta directie.
Dar, în timp ce Moldova este calificata de Kremlin drept zona vitala de interes, pentru UE si NATO aceasta reprezinta o vecinatate caracterizata prin numeroase riscuri de securitate: conflicte înghetate, încalcari majore ale drepturilor omului, coruptie, instabilitate social-economica, migratie ilegala etc. Constienti de faptul ca Moscova nu va dori sa renunte benevol la influenta sa asupra Republicii Moldova, iar Bruxelles-ul se va implica în mod discret, moldovenii trebuie sa faca ei însisi alegerea.
Or, din moment ce Ucraina si Georgia au obtinut unda verde pentru accederea lor în MAP/NATO, Republica Moldova nu mai poate miza pe Rusia ca garant al reglementarii conflictului transnistrean. E timpul ca politicienii de la Chisinau sa înteleaga ca o solutie viabila a acestui focar conflict ar trebui cautata la Washington, New York si Bruxelles.
În alt caz, vom fi martorii unor noi conditionari de tipul celei pe care a propus-o Chisinaul la insistenta Moscovei: recunoasterea internationala a neutralitatii ca premisa a reglementarii acestui conflict. Este evident ca Moscova apeleaza la astfel de stratageme pentru a deturna atentia partilor implicate si a mediatorilor de la adevarata problema.
Ca si în cazul conditionarii retragerii fortelor rusesti din regiune cu încheierea unui acord asupra statutului regiunii transnistrene, Rusia trage de timp pentru a-si întari pozitiile în regiune. De aceea, mergând continuare pe mâna Moscovei, Chisinaul rateaza o noua ocazie de a se asocia la spatiul european si euro-atlantic de securitate.
Ca si în cazul Georgiei si Ucrainei, vointa politica a elitelor si implicit a cetatenilor din Republica Moldova este singura care poate ancora definitiv acest stat în spatiul geopolitic european/euro-atlantic de influenta. Totusi, spre deosebire de Georgia si Ucraina, care si-au fixat drept obiectiv strategic aderarea la NATO, statutul de neutralitate al Republicii Moldova reprezinta în prezent piatra de temelie a securitatii nationale.
Fixata în Constitutie, neutralitatea constituie obiectul principal al disputelor politice interne, datorita nerecunoasterii sale de catre Federatia Rusa si a lipsei unui mecanism de garantii externe, ca în cazul altor state neutre.
Or, neutralitatea în sine nu afecteaza interesele de securitate ale Moldovei, problema reducân-du-se la credibilitatea politicii de neutralitate, cât timp fortele militare rusesti alaturi de cele paramilitare transnistrene ocupa o buna parte din teritoriul Moldovei.
Negocierile bilaterale purtate în ultimul timp cu Rusia în vederea reglementarii diferendumului transnistrean scot din nou în evidenta limitele politicii externe si de securitate ale Moldovei. Mizând pe aceeasi politica de neutralitate, Moldova risca sa ramâna tot mai izolata si instabila. În acest sens, Chisinaul are un handicap în plus fata de Georgia si Ucraina în convingerea partenerilor occidentali de sinceritatea demersului sau european.
Mituri europene si declaratii europeniste
Totodata, este important ca summitul de la Bucuresti a spulberat câteva mituri în aceasta parte a Europei. Unul din acestea este reticenta europenilor fata de noile valuri de extindere. Astazi este evident ca apropierea Ucrainei si Georgiei de NATO va avea loc pe masura ce ele vor corespunde standardelor euro-atlantice. Aceasta depinde în primul rând de mersul reformelor economice si consolidarea institutiilor democratice interne. Este un semnal clar pentru Kiev si Tbilisi, dar si pentru Chisinau.
Or, modul superficial în care Chisinaul a realizat multe din prevederile PAUEM si IPAP demonstreaza o lipsa de vointa si întelegere a ratiunii valorificarii angajamentelor asumate. Prin asa-numita îndeplinire „înainte de termen" a PAUEM si alte declaratii triumfaliste, conducerea de la Chisinau a sperat ca va reusi sa schimbe perceptiile negative ale oficialitatilor de la Bruxelles. Aceasta logica specifica mentalitatii comuniste este în mod fundamental opusa spiritului european.
Cel de-al doilea mit, dezavuat la Summitul NATO, consta în imposibilitatea integrarii în NATO a statelor postsovietice care se confrunta cu conflicte înghetate si probleme de frontiera cu Rusia. Ei bine, Georgia si Ucraina se afla într-o pozitie mult mai dezavantajoasa decât Republica Moldova. Ambele au baze militare rusesti si frontiere disputate cu Rusia ce ramân înca a fi demarcate.
Spre deosebire de acestea, Moldova poate beneficia de avantajul vecinatatii geografice si a comuniunii istorice si lingvistice cu un stat membru al UE si NATO. De asemenea, frontierele Moldovei sunt mult mai usor de demarcat si securizat. În masura în care Ucraina va demonstra vointa politica pentru închiderea segmentului transnistrean, necontrolat de autoritatile moldovene, va fi pus capat tranzitului ilegal de marfuri, droguri, arme si de persoane în regiune.
Toate aceste avantaje geopolitice au determinat Rusia sa forteze atingerea unui compromis în problema transnistreana în schimbul recunoasterii internationale a statutului de neutralitate a Moldovei. Dar prin impunerea neutralitatii, Rusia doreste, de fapt, sa neutralizeze întregul spatiu dintre Prut si Nistru, erijându-se si în viitor în calitate de arbitru si garant al stabilitatii si securitatii în regiune.
Guvernul de la Chisinau nu va putea consolida pozitia Moldovei în procesul de încheiere a unor noi acorduri cu UE si NATO cât timp va continua sa uzeze doar în mod declarativ ideea europeana.
S-a observat ca actualei conduceri îi lipsesc logica în retorica sa politica antiromâneasca si antidemocratica, precum si coerenta si eficienta actiunilor sale practice în sfera economica si sociala. Asemenea evolutii pot genera doar dezamagire în societate, devalorizând astfel aspiratiile europene ale majoritatii cetatenilor.
»Astazi este evident ca apropierea Ucrainei si Georgiei de NATO va avea loc pe masura ce ele vor corespunde standardelor euro-atlantice
Sursa: Adevarul
