Vizita lui Voronin la mormântul mamei sale costă cât o aderare la NATO. Într-un gest subit de curtoazie, separatiştii de la Tiraspol i-au permis preşedintelui Vladimir Voronin să viziteze mormântul mamei sale, din satul natal situat în Transnistria, după ce, în 2004, i-au interzis să participe la înmormântare. Recent, Voronin şi liderul separatist Igor Smirnov au avut prima lor întâlnire după şapte ani. Au convenit să anuleze restricţiile de circulaţie a demnitarilor şi să reia negocierile, alături de Rusia, Ucraina, UE, SUA şi OSCE.Cu totul altfel arată relaţiile dintre preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili, şi separatiştii abhazi, care întrunesc caracteristicile unui casus belli. Într-un interval de doar trei săptămâni, Rusia a anunţat că va iniţia relaţii economice şi diplomatice cu abhazii, georgienii au mobilizat armata la frontiera separatistă, iar Moscova şi-a suplimentat aşa-zisele trupe de menţinere a păcii din regiune. Privind evoluţia celor două conflicte, s-ar putea spune că abilităţile diplomatice ale lui Voronin sunt net superioare celor ale lui Saakaşvili.Într-adevăr, Voronin a găsit uşor numitorul comun în dialogul cu Moscova, renunţând brusc la ostilitatea manifestată faţă de Rusia timp de opt ani. Preţul, niciodată confirmat oficial, al reintegrării Transnistriei în Republica Moldova îl constituie garantarea neutralităţii Moldovei şi menţinerea trupelor ruse în stânga Nistrului (un cap de pod în flancul estic al NATO). Evoluţia atât de diferită în acest moment a conflictelor din cele două regiuni nu poate fi decât rezultatul unui mod diferit al Moscovei de a-şi atinge acelaşi scop - menţinerea lor în sfera de influenţă rusă. Abhazia şi Transnistria sunt locuite în majoritate de cetăţeni ce posedă paşaport rusesc, sunt situate fie pe coridorul energetic Caspica-Europa, fie în flancul estic al NATO şi au beneficiat de masive investiţii ruseşti, pe care Moscova nu doreşte să le piardă.În Georgia, cu alegerile de pe 21 mai bătând la uşă, Saakaşvili, şcolit în Occident, îşi asumă riscul escaladării tensiunilor pentru a profita de cea mai mică şansă de a scoate ţara de pe orbita Moscovei. A rezistat embargoului comercial şi energetic, a ripostat la expulzarea a sute de georgieni din Rusia şi luptă pentru a obţine aderarea la NATO.În Moldova însă, emisarii Kremlinului au găsit drept partener de dialog un fost general al miliţiei sovietice, dispus chiar şi la renunţarea la simbolurile naţionale pentru se menţine la putere şi după alegerile din 2009 şi pentru a scăpa de acuzaţiile de corupţie folosindu-se de imunitatea parlamentară.
Sursa: Cotidianul
