O relatare de presă care la noi a trecut aproape neobservată ne informează că Polonia şi Suedia au iniţiat un proiect de parteneriat est-european adresat ţărilor din vecinătatea estică a Uniunii. Parteneriatul vizează Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Armenia şi, evident, Moldova şi presupune acorduri privind zone de comerţ liber, schimburi culturale şi de studenţi, protecţia mediului, resursele energetice, dar şi scutiri de vize.
Evident că astfel de propuneri sunt mai mult decât ceea ce par a fi la prima vedere. Polonia şi Suedia - indirect, şi celelalte state din flancul nordic al UE îşi vor putea spori influenţa în aşa-numita "zonă gri". O regiune în care este nevoie de stabilitate şi de investiţii – pe care, e clar, Uniunea le poate oferi astăzi mai degrabă decât Rusia.
Guvernele de la Varşovia şi Stockholm pot deveni astfel principalii "sponsori" ai procesului de stabilizare şi dezvoltare în vecinătatea estică, şi asta cu toate dividendele de rigoare. De exemplu, în primă fază, accesul la fondurile pentru politici de vecinătate cuprinse în bugetul UE pe 2007-2013. Ca să nu mai vorbim despre profiturile care vor veni, în timp, de pe urma punţilor aruncate acum şi - atenţie! - finanţate inclusiv cu banii noştri, ai cetăţenilor europeni. Bref, este vorba de accesul privilegiat pe o piaţă de vreo 60 de milioane de oameni.
Şansele ca iniţiativa polono-suedeză să întrunească acceptul comisarilor europeni sunt foarte mari. Propunerea a fost bine primită la Bruxelles, iar după 1 iulie, odată cu instalarea preşedinţiei franceze a UE, auspiciile se vor dovedi şi mai favorabile. Parisul are nevoie de susţinere pentru iniţiativa sa euro-mediteraneană şi desigur că va realiza un schimb avantajos cu nordicii. Doar nimeni nu crede că lansarea în acest moment a propunerii polono-suedeze este o întâmplare.
În ce ne priveşte, avem tot dreptul să ne întrebăm unde se află România în toată această poveste. Cam… pe nicăieri, ca să spunem aşa. Lipsit de iniţiativă în plan european şi aşteptându-se, probabil, ca "axa" spre Londra şi Washington să-i confere automat influenţă în Est şi la Marea Neagră, Bucureştiul nu poate decât să constate că este pe cale să piardă partida în vecinătatea răsăriteană.
Desigur, guvernul român va saluta iniţiativa polono-suedeză şi va anunţa că i se alătură cu entuziasm. Da, numai că acum, la spartul târgului, aceasta nu-i va asigura decât cel mult un rol de jucător de categoria a doua în regiune.
Nu-i nimic, vor spune optimiştii. Ne mai rămân Balcanii. Ţări precum Albania, Macedonia, Muntenegru, Kosovo sau, de ce nu, chiar Serbia, pot face obiectul unei iniţiative similare româneşti, urmate de o expansiune economică. În definitiv, avem cel mai dezvoltat sistem financiar-bancar din regiune, iar investitorul român se simte în Balcani ca acasă – spre deosebire de cel neamţ, de exemplu. Doar să nu ne-o ia bulgarii înainte!
Fiindcă, în acest caz, ne mai rămâne doar şansa de a munci ieftin pentru câştigătorii din Răsărit şi Balcani. Somn uşor!
Sursa: Adevarul
Ovidiu Nahoi
