România ar trebui să semneze un Tratat de frontieră cu Republica Moldova, consideră un înalt oficial din Departamentul de Stat (DoS) al SUA, deşi, la jumătatea lunii aprilie, preşedintele Traian Băsescu afirma că un asemenea document „nu este o prioritate pentru România”. Opinia îi aparţine adjunctului asistentului secretarului de Stat pentru probleme europene şi euroasiatice, David J. Kramer. „Oficiali din cele două ţări ne-au dat asigurări că Tratatul privind frontiera de stat dintre Republica Moldova şi România este finalizat în proporţie de 95 la sută. După semnarea lui va deveni posibilă şi semnarea tratatului de bază între Republica Moldova şi România, ceea ce va permite ameliorarea relaţiilor bilaterale”, a declarat diplomatul american într-un interviu pentru televiziunea Moldova-1 TV, citat de Rompres.
Astfel, chiar dacă Kramer şi-a exprimat doar o opinie şi poate nu a făcut tocmai un „apel la Republica Moldova şi România să dea dovadă de voinţă politică şi să semneze tratatul de frontieră”, cum afirmă Novâi Reghion (preluat tot de Rompres), este evident că opinia exprimată de oficialul SUA nu este aceeaşi cu a Bucureştiului. „Nu văd de ce ne trebuie un tratat prin care se consolidează prin propria noastră voinţă un act din Al Doilea Război Mondial pe care niciuna dintre ţări nu îl acceptă”, declara, la 16 aprilie 2008, preşedintele Băsescu, cu ocazia conferinţei „Securitatea României după Summitul NATO”, organizată de Fundaţia Konrad Adenauer.
Divergenţe lingvistice şi istorice împiedică semnarea tratatelor
România şi Republica Moldova (RM) nu reuşesc, după peste zece ani de negocieri, să ajungă la semnarea unui tratat privind delimitarea frontierei de stat şi nici a unui tratat politic de bază, din cauza unor „detalii” la care partea română ţine foarte mult. Deşi aspectele pur tehnice ale documentelor nu ar pune probleme, România nu va semna niciodată un tratat în limba moldovenească. Bucureştiul o consideră a fi aceeaşi cu limba română, în timp ce existenţa ei este recunoscută de Constituţia RM.
Apoi, deşi niciuna dintre părţi nu are vreo revendicare teritorială asupra celeilalte, Chişinăul insistă ca, la delimitarea frontierelor, tratatul să facă trimitere la „acordul sovieto-român de la 26 iunie 1940”. Or, niciun Guvern român al anului 2008 nu este gata să recunoască accepţiunea istoriografiei sovietice asupra „notei ultimative”, prin care URSS cerea României evacuarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.
Sursa: Gandul
Bogdan MUNTEANU
