Între Bucureşti şi Chişinău nu există încredere, iar semnarea Tratatului de frontieră ar elimina orice umbră de suspiciune şi ar duce la normalizarea dialogului, a declarat într-un interviu pentru NewsIn preşedintele Parlamentului de la Chişinău Marian Lupu.NewsIn: Cum vedeţi relaţiile Republicii Moldova cu România? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca acestea să reintre în normalitate?Marian Lupu: Soluţia există şi nu este una complicată. Iar cheia ei nu este doar la Chişinău sau doar la Bucureşti. Asistăm la un dialog intrat într-o situaţie de criză, din mai multe motive şi acest dialog trebuie să revină la normal, trebuie să intre într-o albie normală de bună vecinătate. Şi acest dialog, şi relaţiile dintre România şi Republica Moldova trebuie să se bazeze pe relaţii dintre două ţări - acest lucru este foarte important.Avem două ţări, una dintre care este membră a UE, alta este o ţară cu puternice aspiraţii europene. Şi atunci când vorbim de un dialog dintre ele, în mod evident intră în joc sistemul de echilibru de interese. Jocul nu poate fi purtat doar în interesul unuia dintre parteneri sau în interesul altuia. Doar atunci când se ajunge la o tangenţă putem considera că relaţiile au intrat într-o etapă de echilibru.Eu cred că un astfel de dialog este posibil. Trebuie să se înţeleagă şi aici, şi acolo că relaţiile dintre Republica Moldova şi România trebuie să fie relaţii dintre două ţări bazate pe valori – juridice, politice, şi mai zic eu, etice – europene, deci bazate pe standarde europene. Altfel, dacă o ţară zice că vrea în Europa, alta este deja în UE, dar dialogul care se poartă între ele este bazat pe norme care nu corespund deloc standardelor europene, ce să mai vorbim? Care să fie comentariile?Sunt mai mult ca sigur că la Bucureşti există forţe politice, foarte multe persoane care înţeleg foarte bine acest lucru şi ar fi gata să depăşească problema. Există o înţelegere a acestei probleme şi aici la Chişinău.Suntem în discuţie cu colegii de la Bucureşti şi sper că până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, de primavară-vară, vom avea în vizită o delegaţie de la Comitetul pentru politică externă al Senatului României, pentru a relua dialogul şi a vedea cum putem avansa pe această cale.NewsIn: Când spuneaţi că relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti trebuie să se bazeze pe relaţii juridice, vă refereaţi la Tratatul de bază şi la cel de frontieră?Marian Lupu: Aveam în vedere faptul că două ţări trebuie să se trateze ca ţări. Au fost acţiuni şi declaraţii care au dat impresia că nu se poartă un dialog ca de la stat la stat. Uneori se creează impresia că se poartă un dialog între statul vecin şi populaţia de pe teritoriul Republicii Moldova. În mod evident acest gen de abordare nu poate constitui baza dialogului bilateral.Înţeleg care este specificul pe plan politic intern al României referitor la aceste subiecte, care se pare că sunt de maximă sensibilitate. Dar poate că ele sunt atât de sensibile tocmai pentru că relaţiile "stat-stat" nu au fost pe deplin formalizate şi puse punctele pe "i"?Am consultat conţinutul dezbaterilor publicate din cadrul mai multor comisii ale Senatului de la Bucureşti cu referinţă la subiectul relaţiilor România-Republica Moldova. Sunt lucruri foarte interesante – senatori şi reprezentanţi ai societăţii civile expun idei deosebit de importante vis-a-vis de mesajul României pentru Republica Moldova. Trebuie să fie un mesaj transparent, deschis, fără echivoc, ca să nu lase nicio posibilitate de interpretare dublă referitor la susţinerea perspectivei europene pentru Republica Moldova. Cineva zicea, de exemplu, că mesajul României pentru Republica Moldova trebuie să fie unul mai pur decât soţia Cezarului (mai presus de orice suspiciuni - n.r.).Cred că aceasta este unica platformă care ar duce la restabilirea încrederii. Problema de bază este că între Chişinău şi Bucureşti nu există încredere. Sentimentul este că se spune una, dar se subînţelege complet altceva. Şi cred că pentru a elimina oricare umbră de suspiciune Tratatul de frontieră ar fi un moment important şi ar duce la normalizarea dialogului. De ce nu - şi Tratatul de bază. Problema denumirii limbii în care este perfectat Tratatul de bază poate fi depăşită cu uşurinţă – nu suntem noi unicii în această situaţie.Bulgaria şi Macedonia au avut aceeaşi problemă, dar dialogul dintre ei a fost unul foarte şi foarte delicat. Bulgaria niciodată nu a exercitat presiuni sau nu a arătat poziţii de dominare sau de dictat şi a fost găsită formula care şi în cazul nostru cred că este una foarte bună – acorduri perfectate "în limbile oficiale ale celor două state".NewsIn: Pare o soluţie simplă. De ce nu s-a făcut până acum?Marian Lupu: Şi mie mi se pare o soluţie simplă, la fel ca şi atunci când ne referim la disputa dacă vorbim sau nu două limbi diferite – româna şi moldoveneasca. Eu propun să punem punct acestei discuţii. Să adoptăm o decizie politică pe intern, prin care în Constituţie să se spună că vorbim limba moldovenească, iar în paranteză să fie scris "română", se închide paranteza şi se pune punct. Acest lucru ar fi o dovadă că vorbim aceeaşi limbă, nu am face interpretări eronate. De ce nu?Eu rămân pe poziţia că dialogul parlamentar poate să contribuie la o schimbare de retorică în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti. Şi o trecere a dialogului din albia unor învinuiri reciproce, a unor declaraţii-beton care nicidecum nu duc la restabilirea încrederii şi dialogului într-o albie constructivă, o albie a unui dialog european. Pentru că altă cale alternativă nu există.NewsIn: Dacă e să ne referim la perspectiva relaţiei Chişinăului cu Bruxelles-ul, care ar putea fi noul cadru politic bilateral, ce va fi negociat din moment ce vechiul Acord de Parteneriat şi Cooperare cu UE a expirat deja? Ar putea Bruxelles-ul să ofere Chişinăului mai mult decât statutul de vecin? Are Chişinăul argumente pentru a cere o perspectivă mai clară de apropiere de UE?Marian Lupu: Acest subiect este unul central, punctul de plecare pentru tot spectrul şi componentele a ceea ce numim relaţiile Moldova-UE, plecând de la dialogul politic, relaţiile comerciale, economice, circulaţia persoanelor şi celelalte domenii. Trecerea de la cadrul actual – Acordul de Parteneriat şi Cooperare – la un cadru mult mai avansat în relaţiile politice şi juridice în relaţiile Moldova-UE este un lucru arhinecesar. APC este un acord semnat în 1995, intrat în vigoare în 1998. Dar nu doar aceste lucruri determină caracterul depăşit al acestui acord – este un document care, conform conţinutului său, chiar şi la acel moment era destul de vag şi în mod general declarativ, fără a se prevedea unele instrumente concrete în promovarea relaţiilor Moldova – UE. Cred că unica poziţie mai concretă era instituirea programul TACIS pentru Republica Moldova, care program deja şi-a încheiat existenţa.După mine, nu este atât de important cum se va numi acest viitor acord. Este clar că la această etapă nu putem ajunge la un acord de ţară candidată. Asta ar însemna că acest viitor statut politic va trebui să fie ceva intermediar între statutul actual de ţară vecină a UE şi cel de ţară candidată. Este cred o mişcare logică şi pentru UE, şi pentru noi. Deci nu contează denumirea, cât contează conţinutul.Conţinutul, deci, trebuie să ofere un mesaj clar referitor la perspectiva europeană a Republicii Moldova. Nu neapărat cu indicarea unei date precise, dar însăşi această declaraţie vis-a-vis de perspectiva europeană a ţării ar conta deja foarte şi foarte mult.Pe dimensiuni mult mai practice, eu aş vedea ca prevederile acestui acord să se refere la mecanisme concrete care ne vor permite o mişcare graduală, într-un ritm avansat, de apropiere către mecanismele celor patru libertăţi – libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, servicilor şi capitalului. E un lucru care ne interesează foarte mult pe noi, sunt subiecte de ordin sensibil şi în mod evident ele sunt importante şi pentru UE. Acest nou acord va fi un pas cu adevărat înainte. Nu trebuie să ne descurajeze faptul că nu vom negocia un acord de ţară candidată – trebuie să ne dăm foarte bine seama de realităţile existenţe astăzi în cadrul UE, la nivelul electoratului din ţările membre UE, unde există o anumită oboseală de la valurile precedente de exitindere. Nemaivorbind de faptul că Europa celor 27 nu poate să funcţioneze în baza mecanismelor instituţionale a Europei celor 15, ceea ce impune un proces vast de reforme şi ajustări.Trebuie să acceptăm aceste realităţi şi să ne facem consecvent tema pe acasă, prin aceasta nu vom face decât să stimulăm şi să apropiem momentul pornirii oficiale a negocierilor pe marginea acestui nou aranjament.Concomitent UE doreşte – şi acest mesaj a fost transmis şi în cadrul ultimei mele vizite la Bruxelles – să vadă din partea Chişinăului consecvenţă, să vadă continuitate în reformele europene desfăşurate în Republica Moldova şi nu în ultimul rând contează foarte mult pe o bună desfăşurare a alegerilor parlamentare din 2009.Dacă doriţi, aceste alegeri urmează să reprezinte o foaie de turnesol – un punct general de apreciere a tuturor acţiunilor care au fost desfăşurate de către Republica Moldova în contextul implementării Planului Individual de Acţiuni din 2005 până în prezent. Dacă acest exerciţiu se va desfăşura conform normelor democratice europene – şi eu îmi pun toate speranţele că acest lucru tocmai aşa şi trebuie să se întâmple – atunci ele vor fi o confirmare finală care va determina şi atitudinea statelor membre UE şi cea a autorităţilor europene în privinţa continuării şi ritmului de avansare a dialogului politic cu Republica Moldova.NewsIn: Aceasta a propos de argumentele care ar putea convinge UE să accepte o relaţie mai avansată cu Republica Moldova. Care ar fi alte argumente şi atuuri pentru Republica Moldova în relaţiile cu Bruxelles-ul?Marian Lupu: Întâi de toate faptul că Republica Moldova face parte din statele incluse în politca de vecinătate. În direcţia estică ele nu sunt chiar atât de multe - Moldova, Ucraina şi Belarus, cu o situaţie şi un statut mult mai special, şi regiunea transcaucaziană – Azerbadjan, Armenia şi Georgia. Este deja un factor care impune Bruxelles-ului să vadă acest lucru ca un atu al Republicii Moldova, pentru că acest statut de vecin nu este unul bătut în cuie pe veci – este un statut tranzitoriu.Trebuie să înţelegem că politica de vecinătate nu este o linie paralelă de mişcare celei de integrare în UE. Este, în viziunea mea, mai mult o etapă provizorie, o etapă de parcurs pentru atingerea obiectivului final al integrării europene.Ar mai fi şi alte atuuri – o ţară relativ mică, o populaţie nu atât de importantă numeric, mentalitate europeană, popor european, cultură europeană, limbă europeană. Mai este şi zona foarte importantă din punctul de vedere al plasamentului nostru regional. Mai este un aspect – procesul de integrare europeană este în dependenţă directă de cel de reglementare a diferendului transnistrean. Soluţionarea acestei probleme ar reprezenta un atu foarte puternic suplimentar pentru accelerarea acestei mişcări de integrare europeană.Mai este şi susţinerea de care se bucură Republica Moldova din partea multor state membre ale UE. Avem un număr impunător de prieteni, de avocaţi, de susţinători – lucru demonstrat chiar şi această ultimă iniţiativă care este în curs de lansare de către Polonia şi Suedia pentru a stabili în cadrul sistemului de relaţii de vecinătate un parteneriat distinct, deosebit, haideţi să-l numim "parteneriatul estic".NewsIn: Credeţi că un asemenea parteneriat ar fi de natură să mulţumească aspiraţiile Chişinăului de apropiere de UE? Marian Lupu: Este o iniţiativă pe care o salutăm şi o vedem ca un pas înainte în procesul de integrare europeană. De fapt, nu este o temă care îşi face apariţia în premieră. Din momentul în care Comisia Europeană a anunţat conceptul politicii de vecinătate, era foarte clar că specificul ţărilor incluse în această politică este foarte divers – aici având şi statele Europei de Est şi cele ale Magrebului, din Africa de Nord. Se întrevederea de atunci o eventuală diferenţiere în abordarea pentru aceste ţări şi pentru perspectivele lor în relaţia cu UE. Pentru că e greu de imaginat că cineva la Bruxelles sau în statele membre îşi propune să asigure accesul unor ţări din Africa ca membri cu drepturi depline la UE.Pe acele timpuri, iniţial, Germania a fost acel stat care a încercat să lanseze idea unei abordări diferenţiate pentru diferite grupuri de ţări incluse în politica de vecinătate. Pe atunci acest concept se numea conceptul PF+, care zicea cam acelaşi lucru – trebuie să tratăm grupurile de ţări în mod diferit. Atunci această iniţiativă nu a găsit o susţinere şi un ecou suficient pentru a fi tradus în documente şi acţiuni ale UE. Acum cred că s-au format alte circumstanţe, puţin diferite de acea perioadă. Întâi de toate iniţiativa Franţei – a preşedintelui Sarkozy – cu referinţă la formarea Uniunii Mediteraniene. Multe discuţii în sânul UE, dar proiectul este în curs de realizare. Uniunea Mediteraneană este deja pe cale de formare, există şi poziţia Comisiei Europene la acest subiect. În această Uniune intră şi ţările Magrebului şi Israelul, care fac parte din politica de vecinătate.Logic este că îşi face apariţia şi iniţiativa Poloniei. Deci se revine la idea originală, de abordare diferenţiată a perspectivei de apropiere de UE a ţărilor din cadrul politicii de vecinătate. Această abordare diferenţiată nouă ne convine, pentru că se stabileşte un cadru de politici, unul special, pentru un parteneriat estic. Asta nu ar însemna că toate instrumentele acestei politici ar fi unele standardizate pentru Ucraina, Belarus, Moldova şi ţările din Caucaz. Cred că la o următoare etapă după instituţionalizarea acestei iniţiative ar fi posibil să se discute abordări individuale ale UE cu fiecare din aceste ţări în parte. Această abordare este totalmente în interesul Republicii Moldova, este un pas înainte şi aici este sarcina diplomaţiei noastre să mergem cu susţinerea procesului, inclusiv şi în coordonare cu partenerii din Ucraina şi din alte ţări din regiune, pentru ca iniţiativa să nu eşueze. Deci Parteneriatul Estic ar fi, în opinia noastră, o următoare etapă, mai distinctă şi mai avansată, în cadrul politicii de vecinătate. Este o logică care ne convine şi vine în corespundere cu aspiraţiile noastre de integrare europeană.NewsIn: Unul dintre atuurile puternice pe calea europeană de care aţi amintit ar fi reglementarea transnistreană. Presa rusă a scris că Moscova pregăteşte o soluţionare demonstrativă a conflictului în viitorul apropiat şi a speculat că la summitul CSI de la Sankt-Petersburg ar putea fi schiţate nişte decizii importante în problema transnistreană. Cât de realistă credeţi că ar putea fi adoptarea unei soluţii pozitive pentru viitorul Republicii Moldova, inclusiv pentru parcursul ei european, până la sfârşitul acestui an?Marian Lupu: Cred că nu putem exclude niciun scenariu. Eu sper că la această întrevedere cu adevărat se va avansa pe calea dialogului pe axa Chişinău-Moscova privind soluţionarea problemei transnistrene. Ca principiu general, cred că este o poziţie aberantă când se susţine că nu avem ce discuta cu Moscova la acest subiect, pe simplul motiv că noi trebuie să tratăm această problemă cu toţi cei care sunt incluşi în formatul 5+2 şi mai ales este o normă de bun simt şi de simţ raţional să tratezi problema cu cei care cu adevărat pot influenţa rezolvarea acestei probleme. Este normal ca dialogul să fie purtat pe multiple axe – Chişinău-Moscova, Chişinău-Bruxelles, Chişinău-Kiev, Chişinău-Washington, marele capitale între ele... Dacă se va ajunge la o asemenea etapă când vor fi trasate nişte decizii de principiu, acest lucru ar putea să contribuie la reluarea negocierilor în formatul 5+2 – este un format arhinecesar şi nu doar pentru Republica Moldova, ci pentru toţi participanţii la procesul de negocieri.Este un format care oferă nu numai transparenţă şi un tratament corect a tuturor partenerilor de dialog, este de fapt un mecanism care urmează să ofere şi un lucru nu mai puţin important – un sistem de garanţii, care vor fi arhinecesare, inclusiv la etapa post-reglementare, când va fi nevoie de foarte multe eforturi, de toleranţă şi flexibilitate pentru a implementa cu succes modelul adoptat.Acest model de soluţionare trebuie să fie unul viabil şi eficient. Nimeni nu caută un model care să ducă la crearea unui stat fragil, care poate fi atacat de frecvente crize politice interne de natură să afecteze funcţionalitatea acestuia. Deci, dacă ajungem la un model, el trebuie să fie unul care să asigure existenţa unui sistem politic, a unui sistem democratic funcţional, care să asigure dezvoltarea democratică, economică, socială a Republicii Moldova reunite.În ce măsură este posibil ca această problemă să-şi găsească o soluţie într-un ritm sporit, cu o viteză mai mare, nu aş putea prognoza. Aş spune doar că este în interesul Republicii Moldova ca soluţionarea problemei transnistrene să nu dureze mult de tot, fiindcă timpul este un factor important, care, în cazul nostru, joacă împotriva găsirii de soluţii.Motiv pentru care aş pleda pentru un ritm avansat de discuţii şi negocieri. Totodată, ca element indispensabil, nu putem pune factorul de timp în abstracţie de calitatea, de conţinutul acestei soluţii. Deci eu aş vedea aici o sarcină dublă – şi un ritm avansat sincronizat cu o atenţie sporită pentru calitatea modelului de soluţionare a problemei transnistrene care să asigure funcţionalitatea statului Republica Moldova reunificat.Avem în prezent premise noi în raporturile bilaterale cu ţările participante la procesul de negocieri, dar şi pe plan regional, european şi chiar internaţional. Aceste premise ar servi ca precondiţii favorabile pentru mişcarea înainte în procesul de reglementare a problemei transnistrene.NewsIn: Îngrijorarea unei părţi a elitei de la Chişinău este legată de impactul pe care l-ar avea o asemenea reunificare cu Transnistria, unde tradiţia democratică este practic absentă şi aspiraţiile geostrategice sunt clar orientate către Est, asupra proceselor democratice din Republica Moldova, dar şi asupra parcursului ei european...Marian Lupu: E un subiect mult speculat – unii experţi propun să nu ne grăbim, malul drept să facă tot posibilul pentru a demonstra o dezvoltare economică foarte atractivă pentru malul stâng – Transnistria – şi de aici încolo malul stâng singur va veni în îmbrăţişările malului drept. Dacă e să mergem pe această cale, ar putea fi un proces care să dureze decenii. Ca economist, vă asigur că în condiţiile actuale ale conjuncturii economice regionale, mondiale, când se întrezăresc deja anumite condiţii de criză de creştere economică, nu este un proces care poate să dea rezultate-miracol timp de un an, doi sau trei. În plus, nu trebuie să pierdem din vedere şi factorul politic, foarte important, care poate să joace un rol contrar efectelor pozitive economice sau sociale.Aşadar, potrivit acestui scenariu, concomitent malul stâng se democratizează. Întrebarea este – o va face oare? În ce măsură? Cât timp va lua acest proces?La modul teoretic o asemenea abordare idealistă aş spune că este excelentă, sună extraordinar de bine. Dar dacă e să coborâm de la nivelul abstract, teoretic la nivelul concret, practic, imediat îşi fac apariţia un număr impunător de lacune şi înţelegem că este o cale descrisă foarte frumos, idealistă, dar este puţin realizabilă.Iată de ce, în aceste condiţii, cred că soluţia pentru care pledez este să facem un efort de a găsi acum un model şi a soluţiona problema. Acest lucru ar putea forma o bază foarte interesantă şi pentru procesul de dezvoltare economică a ţării reunificate şi pentru democratizarea ambelor maluri, nu doar în Transnistria. Şi asta, pentru că va reprezenta un proiect politic de o valoare deosebită pe plan intenaţional, un proiect de succes. Şi eu sunt sigur că va corespunde intereselor politice ale comunităţii internaţionale – fie ea UE, Rusia sau SUA – şi va determina toate aceste state să susţină acest caracter durabil şi potiziv al proiectului. Acest caracter internaţional al garanţiilor post-reglementare îmi inspiră mult optimism.Pe lângă factorii externi, trebuie să nu uităm şi de cei interni, un rol important revenind dialogului dintre cele două maluri. Trebuie să ne debarasăm, chiar dacă este greu, de imaginea de duşman, pentru că altfel dialogul nu este posibil. Factorii interni de influenţă ar putea să submineze procesul de reglementare, să-l facă mult mai anevoios, pe undeva să torpileze anumite elemente şi cred că s-ar găsi foarte mulţi care ar purcede la tot felul de provocări. Deci este nevoie de oameni cu mintea trează, cu o poziţie vizibilă, lideri de opinie din Transnistria care ar fi dispuşi să negocieze şi să accepte o soluţionare.NewsIn: Dar înainte, Chişinăul trebuie să treacă testul neutralităţii, condiţie cerută de Moscova, adică să convingă SUA şi UE să semneze nişte garanţii internaţionale în acest sens. Marian Lupu: La toate întrevederile pe care le-am avut anterior, şi la Bruxelles, şi la Strasbourg, şi în discuţiile pe cale bilaterală cu statele membre UE şi NATO, partenerii occidentali au dat dovadă de o poziţie foarte raţională. Ei înţeleg foarte bine că într-adevăr există o premisă pentru a soluţiona problema transnistreană. Şi ei respectă acest statut de neutralitate pe care îl declarăm. Nu am simţit ca cineva din statele membre NATO sau UE, la întrevederile pe care le-am avut, să perceapă această idee ca pe una trăsnită, pe care nu ajung să o înţeleagă şi să o accepte.Subiectul a fost prezentat şi la cartierul general NATO de la Bruxelles şi reacţia a fost la fel una de înţelegere. Pentru că atunci când se pune pe cântar problema includerii Moldovei în sistemul NATO, pe de o parte, şi interesul pentru soluţionarea problemei transnistrene - care prezintă, fie şi latent, dar un pericol inclusiv pentru NATO şi pe scară regională, europeană, un conflict îngheţat aflat în imediata vecinătate a UE - atunci partenerii occidentali înţeleg foarte bine că totuşi prevalează importanţa soluţionării acestei probleme.De altfel, niciodată nimeni nu a propus Chişinăului să adere la NATO, deci problema nu este una critică. În această situaţie eu cred că e o coincidenţă de premise, coincidenţă de circumstanţe care ne spune că acest statut totuşi ar fi calea cea mai reuşită pentru noi, în contextul în care cu adevărat şi nu doar declarativ ne dorim rezolvarea problemei transnistrene.
Sursa: Newsin.ro
