Interlic.md

Somnul diplomatiei naste monstri. Iar criza de proiect în care se zbate astazi Chisinaul nu pare ca face exceptie. Fraza cea mai des vehiculata astazi în discursul oficial este aceasta: „Problemele în relatiile noastre cu România tin exclusiv de elaborarea si semnarea a doua acorduri – Tratatul de baza privind relatiile moldo-române si Tratatul de Frontiera. Nesemnarea acestor doua acorduri demonstreaza faptul ca România nu recunoaste Moldova ca tara independenta si suverana”.Lipsa tratatelor nu înseamna nerecunoastereStilul ritos nu tine însa loc de logica. Sofismele sunt la ele acasa în aceasta formula si cotele falsului, monstruoase. Caci, nesemnarea respectivelor documente, nu indica, în nici un caz, ca „România nu recunoaste Moldova ca tara independenta si suverana”. Înseamna, doar, ca România nu are în acest moment cu R. Moldova relatii care sa se concretizeze într-un tratat. Atât si nimic mai mult! E un fapt normal si deloc unicat. Daca am duce logica Chisinaului mai departe ar rezulta ca perioade întregi de timp, statele europene, si nu numai, au trait si traiesc „fara sa îsi recunoasca independenta si suveranitatea” unul altuia. Ceea ce este nu doar neconform cu dreptul international, dar de-a dreptul ridicol.Un tratat se semneaza de doua partiUn tratat nu este un document pe care, cu capul în nisip, o parte îl redacteaza, îl duce celeilalte sa îl semneze si, daca aceasta nu o face, începe sa se isterizeze ca o Coana Chirita cu voce grava. Un tratat e ca un tangou: se „danseaza” în doi. Adica devine – daca devine! – expresia unor relatii care exista – daca exista! - la un moment dat între doi parteneri. Daca nu dansam, nu înseamna ca nu ne recunoastem. Înseamna, doar, ca nu dansam. Din varii motive. Si punct. Vom dansa, poate, mâine sau poimâine, caci daca dansam acum riscam sa ne calcam violent pe bombeuri. Relatiile dintre România si R. Moldova sunt astazi blocate. De aceea este blocat si tratatul. Si nu pentru ca Bucurestiul nu ar recunoaste „independenta si suveranitatea” unui stat a carui independenta a recunoscut-o... primul! Si asta dincolo de tratatele existente si în uz, precum cel din 1961 (care, în paranteza fie spus, face referire si la cel din 1947).România pe rol de Armata a XIV-a?Dar enormitatea acuzei mai sus-mentionate este evident cunoscuta si la Chisinau. Numai ca nu asta este miza. Repetând ostentativ aceasta fraza, diplomatia de acolo nu face decât sa caute un tap ispasitor. Adica vrea sa deturneze sensurile discutiei despre trecutul recent si viitorul imediat al celui mai sarac stat din Europa si care a ratat în realitate multe dintre tintele pe care si le-a propus. Iar acest tap ispasitor trebuie sa fie – cum altfel? - România. Nu guvernarea propriu-zisa din R. Moldova, nu elitele de la putere, nu partidul majoritar, nu Federatia Rusa cu trupele ei din Transnistria transformate de discursul prezidential, strategic, (doar) în „clici mafiote”. Ci, România! De parca lipsa tratatului a împiedecat trupele ruse sa plece din Transnistria, a întârziat implementarea Planul de Actiuni cu cel putin un an, a saracit populatia, a golit Moldova, a pierdut procese la CEDO, a blocat justitia, a generat si perpetuat coruptia sau a îmbinat spatiul mediatic cu televiziuni neeuropene.Telefonul Moscovei compenseaza lipsa tratatuluiLa 11 aprilie 2008, Presedintele Voronin s-a întâlnit la Tighina cu Igor Smirnov, dupa 7 ani de neglijare reciproca. Au discutat despre perspectivele reglementarii conflictului transnistrean. Dupa aproximativ o luna, Presedintele Parlamentului Marian Lupu s-a întâlnit la Bruxelles, neoficial, cu „presedintele” Sovietului Suprem de la Tiraspol, Evgheni Sevciuk. În nici una dintre aceste întâlniri, problema tratatului cu România nu a fost ridicata. Mai mult, chiar întâlnirile însele au fost posibile – cu ajutorul telefonului domnului Lavrov - în lipsa unui tratat de baza sau de frontiera. Cu ocazia celor doua întâlniri, ideea abundent vehiculata, dupa care lipsa tratatului este principala cauza a dezghetarii conflictului transnistrean, a iesit definitiv din uz.Doua mize ale tratatului cu MoldovaÎn fapt, sunt doua. Prima este una strategica. Tratatul trebuie sa fie expresia unor tipuri de relatii între cele doua state. Si aici exista doua viziuni. Una, bazata pe comunalitatile evidente dintre cele doua maluri, spune ca relatiile Bucurestiului cu Chisinaul trebuie sa fie speciale, unice si dincolo de sunetul sec si impersonal al unui tratat de baza. A doua viziune spune ca relatiile cu R. Moldova trebuie sa fie, în principiu, analoge cu relatiile pe care România le are cu oricare alta tara, fie ca se numeste Portugalia, Slovenia, Chile sau Noua Zeelanda. Miza strategica este aceasta: care dintre cele doua viziuni va prevala în tratat si cine la Bucuresti îsi va permite sa rupa firul diplomatiei românesti, din 1992 încoace, impunând cea de-a doua teza? A doua miza este una conjuncturala. În toiul campaniei electorale de la Chisinau (parlamentare în martie 2009), a semna un tratat înseamna a intra în corul sustinatorilor actualei guvernari sau majoritati parlamentare deasupra carora troneaza mâna de fier, înmanusata în catifea, a presedintelui Voronin. Si în acest caz întrebarea este aceeasi: cine, la Bucuresti, Bruxelles sau Washington doreste cu adevarat asa ceva?Sursa: GardianulDan Dungaciu