Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a acordat ziarului „Flux” 3 mii euro pentru prejudiciul moral suferit în urma încălcării de către autorităţi a libertăţii de exprimare.
Cotidianul FLUX a fost condamnat de instanţele de judecată din Moldova pentru că a publicat o scrisoare deschisă adresată adutorităţilor moldovene şi organismelor internaţionale de către fiica Eugeniei Duca - un om de afaceri condamnată la acel moment pentru comiterea unor infracţiuni, iar mai târziu achitată integral.
În această scrisoare ea se plângea de pretinsele abuzuri comise de procuratură şi de instanţele de judecată la întocmirea şi examinarea dosarelor penale împotriva mamei sale. Articolul conţinea, printre altele, următorul pasaj: „La 10 iulie 2001, adjunctul Procurorului General Vasile Solomon (concediat ulterior pentru afaceri dubioase), semnează concluziile de învinuire pe dosarul penal intentat Eugeniei Duca … şi-l remite Judecătoriei sect. Râşcani fără ca măcar învinuita să ia cunoştinţă de respectivul rechizitoriu”.
La o dată nespecificată, Vasile Solomon, care între timp a fost retrogradat, a înaintat o acţiune judiciară civilă împotriva ziarului, prin care pretindea că declaraţia referitoare la concedierea sa pentru afaceri dubioase nu corespundea realităţii şi îi leza onoarea şi demnitatea, solicitând dezminţirea acesteia şi compensaţii morale pentru defăimarea sa.
Judecătoria sectorului Râşcani a admis integral cererea de chemare în judecată, constatând că declaraţia referitoare la concedierea dlui Solomon nu corespundea realităţii şi era defăimătoare. iarul Flux a susţinut, printre altele, că articolul constituia de fapt răspândirea declaraţiilor fiicei dnei Duca făcute în scrisoarea sa deschisă şi a argumentat că el nu putea fi sancţionat pentru răspândirea declaraţiilor unui terţ. Însă Curtea de Apel Chişinău a respins apelul reclamantului ca neîntemeiat şi nu a examinat argumentul ziarului privind angajarea responsabilităţii lui pentru răspândirea declaraţiilor făcute de alte persoane.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 CEDO (libertatea de exprimare). Ea a notat că, în această cauză, a existat o ingerinţă în libertatea de exprimare a ziarului reclamant, care era „prevăzută de lege” şi urmărea „un scop legitim”, însă care nu era „necesară într-o societate democratică”.
Curtea a notat că articolul a fost scris de un jurnalist şi a reiterat sarcina proeminentă a presei într-o societate democratică de a comunica idei şi opinii cu privire la chestiuni politice şi la alte chestiuni de interes public.CEDO a reiterat că „pedepsirea unui jurnalist pentru că a ajutat la răspândirea declaraţiilor făcute de o altă persoană … ar afecta serios contribuţia presei la discutarea chestiunilor de interes public şi nu ar trebui să fie admisă decât dacă există motive deosebit de întemeiate pentru a face acest lucru”.
Textul deciziei CEDO
