Va imaginati ca oamenii se pot calca in picioare pentru a avea privilegiul sa vina in Romania, de unde atatia romani nu stiu cum sa plece mai repede? si totusi asa e, am vazut cu ochii mei in ultima luna la Chisinau si la Cernauti cozi furioase de oameni, batrani in soare la coada pentru tinerii lor, soti care nu reusesc sa obtina vize pentru nevestele lor, mame care si-au lasat copiii in strainatate si acum nu reusesc sa se inapoieze la ei, toti impingandu-se in cozi informe, primitive, unde adesea celor mai slabi li se face rau si vine Salvarea, sub privirile indiferente ale politiei locale. Viza pentru Romania a ajuns un lucru de pret.
Ca sa calatoresti in Romania, daca esti roman de peste hotare sau de fapt daca esti oricine care vrea sa vina la noi ai nevoie de invitatie autentificata la notar din partea unui rezident sau a unei institutii care se ofera sa-ti plateasca cheltuielile, bilet deja luat de transport, un pasaport valabil si o asigurare medicala. Daca esti rezident al Republicii Moldova, viza nu costa nimic. Daca locuiesti in Ucraina, si nu in judetele de langa frontiera, te costa 10 dolari. Totul pare simplu si usor de facut. Cu toate astea, o bariera veritabila s-a ridicat intre noi si oamenii care au ramas de partea cealalta a frontierei o data cu intrarea Romaniei in Europa. Sa explic de ce.
Categoria cea mai mare de oameni care au afinitati cu Romania nu sunt tinerii, ci oamenii cei mai in varsta. Cei care au supravietuit razboiului, deportarilor si Uniunii Sovietice au peste 70 de ani. In general au rude in Romania, pe cei din familia lor care au reusit sa plece la vreme. Dar acesti pensionari basarabeni sau ucraineni (daca traiesc in Bucovina, sau Bugeac, sau Transcarpatia) au fost cei mai loviti de tranzitia economica din aceste tari. Au pensii de sub 50 de dolari. Asta inseamna cu nu pot plati o pensie intreaga ca sa obtina un buletin, si apoi inca una pentru un pasaport, si pe urma vreo doua ca sa calatoreasca de doua ori la consulat, o data ca sa se treaca pe faimoasa lista si o data ca sa isi ia viza. Asta face minimum 150 de euro, chiar daca viza e gratis. Asa ca ii gasesti in gradinile lor, sub visini, cu pasaportul pe care inca scrie CCCP, cu un timbrulet adaugat care spune ca sunt cetateni ai Republicii Moldova sau Ucrainei. Exista milioane de oameni in noile state independente desprinse din URSS care nu au decat acte URSS, cu care nu mai pot calatori nicaieri, in cazul alor nostri nici pe partea dreapta a Prutului in satul adesea cu acelasi nume cu al lor (ca inainte era un singur sat). Moldova, care e asa de vocala la capitolul tara separata, a facut o treaba deplorabila in a-si construi corpul cetatenesc, lasand patru sute de mii de oameni in acest spatiu fantomatic, care nu mai e nici tara noua si nici tara veche. Probabil ca exact votantii saraci care nu pot merge nicaieri sunt pe placul conducatorilor acestei tari.
Dincolo de batranii nostri, care au pierdut Romania pentru a treia oara in ultima suta de ani cand am intrat noi in UE, exista tinerii pentru care viza noastra este doar o cale spre un loc de munca in Europa. Ei vin la noi ca sa treaca apoi in Bulgaria fara sa mai arate vreun act, iar de acolo, pe jos, in Grecia, pe sub faimosul drum secret sub reteaua de inalta tensiune, care e traseul de ani de zile al migrantilor pedestri. Sau vin la noi pentru ca doar la Bucuresti sunt ambasadele care le dau viza de munca pentru Italia sau Portugalia, unde deja au ajuns pe cine stie ce cai. Pentru acestia viza romaneasca e doar un instrument spre restul lumii, nu sunt recunoscatori pentru ea, nu au nici o afinitate cu noi. Daca ar putea, si-ar lua viza sau cetatenie bulgara oricand. Am dat peste un intreprinzator bulgar cu un aparat laser care iti facea un parinte bulgar in certificatul de nastere si asa, din moldovean amarat, deveneai cetatean al UE, pentru doar 800 de euro.
Piata si autoritatile romanesti au raspuns cum s-au priceput acestei enorme cresteri a cererii. Nu ai rude in Romania, ti se gasesc, o invitatie costa 20 de euro, nu e mult, dat fiind ca o parte ia notarul. Capacitatea de a da vize a crescut enorm, la Chisinau se dau sute pe zi. Se vindeau pe capete la inceput, a fost o ancheta, iar acum nu se mai vand, cel putin nu acolo. La Cernauti, supararea pe consulatul nostru e mare. Nu se accepta sa vina un singur om din sat cu pasapoartele tuturor celorlalti, iar asta creste costurile enorm. Se dau vize pe doar sase luni si trebuie sa o iei mereu de la capat. Cine trece des isi umple imediat paginile de pasaport si trebuie sa isi ia altul. Solutia, clara, ar fi vize pe cinci ani, cum dau americanii, pentru zece la cei care nu creeaza probleme.
E induiosator, dar si de speriat sa vezi multimea care a ajuns sa se inghesuie la granitele noastre. si, desi recunosc efortul autoritatilor noastre, lucrurile nu arata bine deloc. Cateva simple instrumente ar putea rezolva masa informa de oameni care se bat pentru o viza, de exemplu crearea unui culoar de o singura persoana, ca la aeroport, un rand de automate care distribuie bilete cu numar de intrare, ca la marile agentii de travel, lucruri elementare, dar care ar mai scadea dezordinea si aerul frapant de lipsa de civilizatie care inconjoara consulatele noastre. Ieftin si simplu, ar scadea stresul si inauntru, si afara. Fie organizarea e punctul nostru slab, fie unii mai scot ceva din asta, altfel nu imi explic de ce cererea de vize pentru Romania arata ca un asalt asupra frontierelor noastre.
Sursa: Romania libera
Alina Mungiu-Pippidi
