Retrogradarea României din grupa ţărilor cu risc scăzut de către agenţia americană de rating Standard&Poor’s vine într-un moment cum nu se poate mai prost. Departe de a slăbi în intensitate, furtuna financiară internaţională continuă să măture pieţele bursiere şi să afecteze tot mai mult economia reală. Pierderile globale sunt enorme.
De la începutul crizei, în vara anului trecut, au dispărut fără urmă 34.000 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă cam de 250 de ori PIB-ul României. Teama de o recesiune economică mondială întreţine panica pe pieţe. Dar cea mai importantă contribuţie la căderea burselor o au fondurile speculative care, strânse de gât de creditori, aleargă nebuneşte după bani proaspeţi pentru a-şi plăti datoriile. Îşi lichidează poziţiile în mare viteză, atacă monedele pe care le consideră vulnerabile, fac orice numai să-şi salveze pielea. Ţintele preferate sunt monedele ţărilor emergente, inclusiv ale celor din Europa. Zlotul polonez s-a depreciat săptămâna trecută cu 16%, iar forintul ungar cu 14%, ceea ce înseamnă cele mai mari pierderi din ultimii 15 ani într-un interval de timp atât de scurt. Banca Naţională a României a dejucat planurile celor care au atacat nu de mult leul.
S-a câştigat o bătălie, dar războiul continuă. Britanicul „The Telegraph“ avertizează că în perioada următoare există un risc major de acţiune concertată a fondurilor speculative împotriva monedelor est-europene.
Scumpirea finanţării şi restrângerea accesului la credite sunt principalele efecte ale crizei financiare internaţionale care se extinde tot mai mult în economia reală prin cele două breşe create. Impactul crizei mondiale se face tot mai mult simţit şi în România. Încetinirea, până în pragul stagnării, a activităţii economice în zona euro, principala noastră piaţă de desfacere, afectează producţia şi exporturile întreprinderilor din România, care au deja în vedere întreruperea temporară a activităţii, disponibilizări de personal şi îngheţarea unor proiecte de investiţii. În acelaşi timp, creşterea costului finanţării împinge întreprinderile industriale spre majorarea preţurilor finale, ceea ce le-ar putea scoate de pe piaţă.
Pericolul este cu atât mai mare cu cât expansiunea economiei se bazează pe avansul rapid al unor sectoare (construcţii, servicii), fără o contribuţie directă la creşterea competitivităţii, care ar putea amortiza şocurile externe. Ceea ce face însă deosebit de vulnerabilă economia românească este deficitul de cont curent (circa 14% din PIB) care trebuie acoperit în mare parte din finanţare externă, pe care criza internaţională nu numai că a scumpit-o, dar a făcut-o tot mai greu de găsit. Iar, colac peste pupăză, depunctarea României de către Standard&Poor’s, prin care atrage atenţia investitorilor străini asupra creşterii riscului de a-şi plasa capitalurile în ţara noastră, va face şi mai dificilă şi costisitoare acoperirea deficitului extern. Riscul major vine, într-adevăr, de la pomenile electorale, care au adâncit rapid dezechilibrele economice şi au intrigat observatorii străini.
Este însă de discutat aprecierea agenţiei americane potrivit căreia o altă cauză a retrogradării României este îndatorarea ridicată pe termen scurt. E drept, România are o apreciabilă datorie pe termen scurt, dar nu este a sectorului public, ci a celui privat. Iar problema nu este a debitorului, ci a creditorului, care e banca-mamă a băncii-fiică ce a primit credite. Nu este totuşi prima dată când România e penalizată şi pentru ceea ce nu a făcut.
Agenţiile de rating au însă şi ele păcatele lor, dintre care cel mai important, după presa occidentală, este acela că nu au fost capabile să întrevadă posibilitatea izbucnirii unei crize de amploarea şi forţa celei care traversează în prezent economia şi finanţele mondiale.Iresponsabilitatea clasei politice româneşti, care pentru a-şi păstra privilegiile a aruncat ţara în cea mai gravă criză politică şi socială de după ’90, va costa enorm România. Chiar şi cu Legea celor 50% blocată, răul nu va putea fi evitat. Viitorul guvern va fi obligat să ia măsuri de austeritate extrem de dure pentru a reduce deficitul extern şi a evita intrarea ţării în încetare de plăţi. Abia atunci vor realiza, probabil, românii cât de mincinoase sunt creşterile de salarii şi pensii nejustificate economic şi cât de scump îi costă politica made in România.
Sursa: Gandul
