Sistemul actual de raportare obligatorie este unul redundant, ceea ce dublează, şi chiar triplează costurile suportate de stat. Agenţii economicii sunt nevoiţi să stea la cozi interminabile pentru a prezenta rapoarte. Mai mult, ei sunt percepuţi apriori în calitate de infractori, şi nu de parteneri ai statului. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului IDIS „Viitorul" „Analiza sistemului de raportare obligatorie existent în Republica Moldova", prezentat la 3 decembrie 2008, la o dezbatere publică.
„Acest studiu este legat de logica şi de obiectivele pe care le-a stabilit, în octombrie 2008, Agenda Naţională de Business a Republicii Moldova, în calitatea sa de platformă comună a mediului de afaceri de la noi din ţară. Partenerii noştri din business se plâng de reglementarea excesivă, adeseori ambiguă şi implementată selectiv, ceea ce determină suportarea unor costuri suplimentare pentru administrarea afacerilor. Drept urmare, business-ul este mai puţin competitiv, iar afacerile se fac mai greu. Sunt convins că rezultatele studiului, dar şi recomandările concrete şi clare, care reies din citirea lui atentă vor atrage interesul decidenţilor şi a agenţilor economici care contribuie la creşterea bunăstării în ţara noastră.", a subliniat directorul executiv al IDIS „Viitorul" Igor Munteanu.
Expertul IDIS „Viitorul" Ion Amarfii - autorul studiului - a pornit de la premisa că agenţii economici trebuie percepuţi ca fiind parteneri ai statului, de a căror interese se ţine cont la luarea deciziilor care îi afectează: „Or, la momentul de faţă, oamenii de afaceri sunt trataţi apriori în calitate de infractori. Ei poartă povara de a demonstra corectitudinea datelor incluse la momentul prezentării rapoartelor. Este utilizată strategia profesorului care pedepseşte toţi elevii pentru greşeala unuia. Dovada ar trebuie făcută doar în momentul unui control documentar de către instituţiile competente ale statului."
Ion Amarfii este de părere că sistemul naţional de raportare este unul redundant, unde datele de aceeaşi natură sunt colectate în paralel de diferite autorităţi şi pot avea valori diferite: „Ceea ce avem acum nu poate fi calificat drept un sistem eficient de raportare, ci câteva susbsiteme total autonome. De exemplu, pentru a obţine facturi fiscale, agentul economic trebuie să prezinte certificat de lipsă a datoriei faţă de Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS); pentru a obţine certificat de rezidenţă fiscală, trebuie să prezinte la Serviciul Fiscal de Stat certificat de lipsă a datoriei faţă de CNAS, în baza căreia Serviciul Fiscal de Stat eliberează certificat de lipsă a datoriilor faţă de Buget, care ulterior va fi prezentat la Ministerul Finanţelor pentru obţinerea certificatului de rezidenţă fiscală. Iată o mostră de lipsă de comunicare între instituţii."
Numărul mare de rapoarte, precum şi complexitatea acestora îi descurajează pe agenţii economici. Unele dintre ele ajung până la volumul de douăzeci de pagini. Sunt cazuri în care agenţii economici sunt impuşi să prezinte rapoarte vide, prezentarea raportului fiind considerată ca fiind dovadă a activităţii întreprinderii. De cele mai multe ori, trebuie să facă faţă cozilor interminabile. Astfel, lunile februarie-martie devine foarte încărcate pentru reprezentanţii mediului de business: „Formularele de rapoarte ale Serviciului Fiscal de Stat, de exemplu, nu conţin expres instrucţiuni de perfectare. Începătorilor le vine greu să facă faţă. În această perioadă, contabilii sunt nevoiţi să perfecteze până la 150 de rapoarte anuale. Această presiune greu de suportat descurajează în mare parte deţinătorii de patente de a-şi schimba statutul în întreprinderi individuale sau societăţi cu răspundere limitată. Totodată, diminuează elanul cetăţenilor de a iniţia o afacere.", explică expertul IDIS Ion Amarfii.
De cele mai multe ori agenţii economici sunt nevoiţi să achite din cont propriu imprimarea şi copierea formularelor, care sunt oferite gratuit doar pe hârtie. De sistemul de raportare on-line - care teoretic, ar reduce costurile şi ar spori comoditatea expedierii - se folosesc doar şase contribuabili. Asta fiindcă agenţii economici sunt puşi în situaţia de a-şi certifica semnătura digitală la Serviciul de Informaţie şi Securitate - instituţie care nu se situează în topul preferinţelor agenţilor economici.
