Criza financiară mondială a afectat perspectivele pe termen scurt ale ţărilor în curs de dezvoltare şi este probabil ca volumul comerţului global să se reducă pentru prima oară începând cu anul 1982. Recesiunea subită a condiţionat prăbuşirea preţurilor la mărfuri, punând capăt unei ascensiuni istorice ce a durat cinci ani. Aceste ocncluzii se conţin în Raportul Băncii Mondiale „Perspective economice globale (PEG) 2009”, difuzat la 9 decembrie 2008.
Raportul constată tranziţia economiei globale de la perioada lungă de creştere robustă, determinată de ţările în curs de dezvoltare, la una de incertitudine majoră, în timp ce criza financiară din ţările dezvoltate a afectat profund pieţele din toată lumea. PEG 2009 prognozează că în anul 2008 creşterea PIB mondial va constitui 2,5 la sută, iar în anul 2009 – doar 0,9 la sută. Este probabil ca în anul următor ţările în curs de dezvoltare să înregistreze o creştere de 4,5 la sută – o scădere de la 7,9 la sută în anul 2007, în timp ce creşterea în ţările cu venituri mari va fi negativă.
"Oamenii din ţările în curs de dezvoltare s-au văzut nevoiţi să se confrunte cu două şocuri externe majore – spiralarea ascendentă a preţurilor la produsele alimentare şi carburanţi, urmată de criza financiară, care a atenuat tensiunile pe piaţa de mărfuri, dar care pune la încercare sistemele bancare şi ameninţă cu disponibilizări de cadre în toată lumea," a afirmat Justin Lin, economist şef şi vice-preşedinte principal al Băncii Mondiale, Economia Dezvoltării. "Este necesară întreprinderea unor paşi urgenţi, care să ajute la remedierea consecinţelor crizei asupra economiei reale şi asupra celor mai sărace persoane, inclusiv prin intermediul proiectelor ce construiesc drumuri, căi ferate, şcoli şi sisteme de asistenţă medicală mai bune."
În contextul crizei, Grupul Băncii Mondiale îşi măreşte suportul pe care îl acordă ţărilor în curs de dezvoltare, inclusiv prin noi angajamente ale Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) în valoare de până la 100 miliarde dolari SUA pentru următorii trei ani, precum şi prin diviziunea sa pentru sectorul privat – Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) – sub formă de mecanisme de finanţare comercială, recapitalizare bancară şi proiecte de infrastructură cu finanţare privată ce se confruntă cu dificultăţi financiare.
În anul 2009 se prognozează o micşorare cu 2,1 la sută a volumului comerţului mondial, iar ţările în curs de dezvoltare vor fi martorii unor reduceri considerabile ale exporturilor sale. Se anticipează condiţii mai austere de acordare a creditelor şi augmentarea incertitudinii, care vor înregistra o încetinire a creşterii investiţiilor în anul 2009, atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în statele cu venituri mari, micşorându-se cu 1,3 la sută în ţările dezvoltate şi majorându-se cu doar 3,5 la sută în ţările în curs de dezvoltare, comparativ cu nivelul de 13 la sută înregistrat în anul 2007.
"Factorii de decizie în aspect de politici din ţările în curs de dezvoltare trebuie să monitorizeze cu atenţie sectoarele bancare şi să fie pregătiţi să apeleze la sprijinul extern pentru consolidarea monedelor şi a sistemelor bancare." a afirmat Uri Dadush, director al Grupului de Perspective pentru Dezvoltare al Băncii Mondiale, "Reieşind din declinul anticipat al comerţului global, atât ţările dezvoltate, cât şi statele în curs de dezvoltare trebuie să se opună tentaţiei de a recurge la protecţionism, care doar ar prelungi şi aprofunda criza."
Colapsul creşterii globale a inversat majorarea preţurilor la mărfuri, care a caracterizat prima jumătate a anului, preţul la practic toate mărfurile micşorându-se subit din luna iulie curent. În timp ce preţurile reale la produsele alimentare şi carburanţi s-au micşorat considerabil în ţările în curs de dezvoltare, acestea rămân înalte comparativ cu anii ′90, iar criza umană şi instabilitatea socială, pe care acestea le-au declanşat, continuă să genereze repercusiuni. La general, în anul 2008, majorarea preţurilor la produsele alimentare şi carburanţi i-au costat pe consumatorii din ţările în curs de dezvoltare circa 680 miliarde dolari SUA în cheltuieli suplimentare, forţând alte 130-155 milioane de persoane în sărăcie.
Potrivit PEG, preţurile la ţiţei din anul viitor se anticipează să fie egale, în medie, cu 75 dolari SUA pentru un baril, iar preţurile la produsele alimentare din toate ţările se anticipează să se micşoreze cu 23% faţă de media acestora în 2008.
Analizând obiectivele pe termen mai lung şi în pofida motivelor de îngrijorare, că maximele preţurilor recente ar putea să semnalizeze viitoare deficite de ofertă, raportul constată că în următorii 20 de ani oferta va fi suficientă pentru a depăşi cererea.
Totuşi, politicile vor trebui să sprijine investiţii în capacitatea suplimentară de ofertă şi să încurajeze mai multe măsuri de conservare şi eficienţă pentru asigurarea echilibrului între cererea şi oferta de mărfuri. Realizările în aspect de eficienţă din sectorul transportului (inclusiv autoturismele hibride, electrice şi posibil pe bază de hidrogen) vor fi deosebit de importante, întrucât estimările arată că cererea ţărilor în curs de dezvoltare pentru autoturisme şi camioane noi va reprezenta trei pătrimi din cererea suplimentară pentru energie până în anul 2030. De asemenea, schimbările climaterice şi alte politici de mediu ar putea reduce cererea pentru hidrocarburi şi condiţionarea unor ameliorări pe termen lung ale productivităţii în sectorul agrar.
Deşi, la nivel global, se prognozează o ofertă suficientă de produse alimentare, producerea acestora în ţările cu populaţii ce înregistrează o creştere rapidă (în special Africa) s-ar putea să nu facă faţă cererii. Pentru a evita dependenţa excesivă de produsele alimentare importate, aceste ţări au nevoie de programe care să sprijine productivitatea agrară, cum ar fi cele de extindere a drumurilor rurale, sporire a studiilor ştiinţifice şi dezvoltării în sectorul agrar, precum şi de intensificare a eforturilor social-orientate (outreach).
Sensibilitatea sporită a preţurilor produselor alimentare la preţul ţiţeiului, care a determinat majorarea producţiei de carburanţi biologici din culturi alimentare, va persista probabil, doar dacă noile tehnologii – inclusiv, dezvoltarea surselor nealimentare pentru producţia carburanţilor biologici şi a altor alternative energetice – nu vor determina carburanţii biologici în bază de culturi alimentare să devină neeconomici.
O constatare importantă a PEG este că exportul de mărfuri poate promova creşterea, în cazul în care au fost implementate politici adecvate. Autorii constată că ţările bogate în resurse au gestionat mai prudent decât în trecut veniturile neanticipate, determinate de prosperarea recentă, fapt ce ar trebui să le permită să reziste mai bine la căderea preţurilor. Totuşi, ţările cu resurse recent descoperite şi cele care se bazează substanţial pe împrumuturile bancare ar putea să fie expuse riscului. Aceasta din cauza că, odată cu micşorarea preţurilor la mărfuri, profiturile multor companii sunt mici, concomitent ratele dobânzilor sunt mai mari, astfel expunându-le la costuri mai ridicate la rambursarea împrumuturilor.
Majoritatea ţărilor consumatoare au răspuns la majorarea preţurilor la produse alimentare şi carburanţi prin extinderea reţelelor de asistenţă socială existente, pentru a preîntâmpina malnutriţia şi consecinţele pe termen lung ale acesteia. Guvernele alocă până la 2 la sută din PIB pentru extinderea programelor, deşi doar 20 la sută din cheltuielile suplimentare ajung la cei mai săraci din motivul direcţionării deficiente spre grupurile-ţintă.
PEG recomandă câteva măsuri ce ar putea diminua eventualitatea unei alte crize a preţurilor la produsele alimentare. Acestea includ descurajarea interdicţiilor de export, asigurarea unei finanţări mai stabile pentru agenţiile ce oferă ajutor alimentar, şi ameliorarea coordonării şi informării despre stocurile globale de produse alimentare.
