Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat Guvernul Moldovei să achite 6,7 mil. euro companiei germane Unistar Ventures Gmbh cu titlu de prejudiciu material, moral şi costuri de judecată.
Precum a menţionat marţi, în cadrul unei conferinţe de presă avocatul Vitalie Nagacevschi, preşedintele organizaţiei neguvernamentale "Juriştii pentru drepturile omului”, la 9 decembrie 2008, CEDO a emis o decizie în cazul Unistar Ventures Gmbh v. Moldova, prin care i-a dat câştig de cauză companiei germane.
Nagacevschi a menţionat că companie aeriană "Unistar Ventures Gmbh" din Germania a semnat 3 martie 2000 un contract cu Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile (ASAC), în temeiul căruia compania aeriană de stat Air Moldova urma să fie reorganizată într-o companie aeriană moldo-germană cu răspundere limitată cu denumirea Air Moldova S.R.L. Guvernul Moldovei, reprezentat de ASAC, urma să contribuie cu 31 mil. 25,504 mii lei, reprezentând 51% din capitalul statutar, iar compania germană urma să contribuie cu 2 mil. 384,705 mii dolari SUA, reprezentând 49% din capitalul statutar. Compania nou-creată a fost declarată succesor de drept al companiei aeriene de stat Air Moldova.
După venirea la putere a Partidului Comuniştilor din Moldova, compania a început să întâmpine presiuni din partea diferitor organe de stat. Astfel, la întrunirea acţionarilor din 19 iunie 2002, folosind cele 51% din voturile sale, ASAC, în mod unilateral, a eliberat din funcţie directorul companiei Air Moldova.
La 26 iunie 2002, compania germană a intentat o acţiune civilă împotriva ASAC, susţinând că schimbarea directorului a fost contrară statutului companiei.
La 10 iulie 2002, ASAC a intentat acţiunea proprie împotriva lui UV, solicitând declararea nulă a contractului din 3 martie 2000, prin care a fost creată compania.
Judecătoria Economică a Republicii Moldova a conexat cele două acţiuni şi, la 6 august 2002, a hotărât în favoarea lui ASAC, ordonând rezilierea contractului prin care a fost creată compania.
La rândul său compania "Unistar Ventures Gmbh" şi-a revendicat investiţiile făcute, însă, la 6 aprilie 2006, Centrul Naţional de Expertize Judiciare a întocmit un raport „tehnic-ştiinţific”, care constata că cele peste 2,38 mil. dolari SUA, investite în Air Moldova, nu au fost folosiţi de către Air Moldova în activitatea sa comercială şi că, prin urmare, UV nu putea pretinde la nicio parte din profitul realizat în perioada anilor 2000-2002 şi nu putea fi responsabilă de pierderile suportate.
În aprilie 2007, după ce cererea reclamantului a fost declarată admisibilă de către Curte, reclamantul şi Guvernul au hotărât să angajeze o companie de audit străină în vederea determinării sumei datorate companiei reclamante. La 21 septembrie 2007, Guvernul şi compania reclamantă au încheiat un contract cu compania Deloitte & Touche. La 23 aprilie 2008, Deloitte & Touche a emis un raport potrivit căruia investiţiile companiei reclamante constituiau 2 mil. 384,705 mii dolari SUA şi partea de profit a companiei reclamante la data de 25 septembrie 2002 constituia 13 mil 55,376 mii lei sau 984 mii 108 euro..
Reclamantul nu a fost despăgubit nici până în prezent.
În faţa Curţii, reclamantul a pretins că, prin neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive din 6 august 2002, a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 CEDO şi dreptul de a beneficia de bunurile sale, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO şi a acordat reclamantului 6,7 mil. euro cu titlu de prejudiciu material; 3 mii euro- cu titlu de prejudiciu moral şi 9,855 mii euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
