Elveţia şi Uniunea Europeană au suspendat controalele de identitate la graniţele terestre la 12 decembrie, 2008, când Confederaţia elveţiană a aderat oficial la spaţiul Schengen, relatează Euronews, în pagina electronică.
Eliminarea controalelor de identitate pe aeroporturi urmează să intre în vigoare în martie anul viitor, însă Elveţia este ameninţată de excluderea din acest spaţiu dacă la referendumul din februarie nu va adopta extinderea acordului de liberă circulaţie pentru România şi Bulgaria.
Elveţia nu este membră UE, dar toţi vecinii săi fac parte din Uniunea Europeană, cu excepţia Liechtensteinului.
"Marea schimbare pentru Elveţia este accesul la SIS, baza de date Schengen, care ne va permite să căutăm şi să oferim detalii; politicile comune privind vizele vor permite tot mai multor turişti să vină în Elveţia cu viză Schengen şi, în final, marea schimbare va fi pe aeroporturi, atunci când pasagerii care aparţin spaţiului Schengen vor fi despărţiţi de cei care nu aparţin acestei zone, începând din 29 martie 2009", a declarat Alain Brenneise, locotenent-colonel din cadrul serviciilor vamale elveţiene.
Dar ofiţerii vamali elveţieni nu vor rămâne fără locuri de muncă. Ei vor rămâne la frontiere şi vor putea face verificări în orice moment.
Cinci state membre UE nu fac încă parte din spaţiul Schengen: Marea Britanie, Irlanda, Cipru, România şi Bulgaria.
Prin aderare, Elveţia renunţă la controlul persoanelor la frontieră, verificarea transporturilor de mărfuri fiind însă în continuare valabilă la graniţa cu Germania, Franţa, Italia şi Austria, comentează Deutsche Welle.
Prin aderarea la spaţiul Schengen, Elveţia, care nu este membră a Uniunii Europene, continuă politica de apropiere de comunitatea europeană. Însă călătorii care traversează graniţa spre Elveţia nu vor remarca în mod deosebit schimbările pe care le implică aderarea la spaţiul Schengen.
„Aderarea Elveţiei la spaţiul Schengen nu va fi vizibilă decât în mică măsură. Călătorii care traversează graniţa nu vor resimţi cu nimic schimbările pe care aceasta le implică. Elveţia nu este membră a Uniunii Vamale iar la graniţă se vor efectua şi în continuare verificări ale mărfurilor”, a declarat Luzius Mader, vicedirectorul Oficiului elveţian pentru justiţie.
Totuşi, aderarea implică pe de o parte acceptarea de către Elveţia a vizelor Schengen iar pe de altă parte, intrarea în vigoare a tratatului de la Dublin care reglementează acţiunile statelor membre cu privire la azilanţi. Elveţia înregistrează anual cel mai mare flux de persoane care cer azil într-un stat european iar tratatul de la Dublin acordă Elveţiei dreptul de a refuza cererea acestora deja de la graniţă, ceea ce va duce probabil la diminuarea numărului de azilanţi din ţară.
Preşedintele Acţiunii pentru conservarea independenţei şi neutralităţii Elveţiei, Hans Fehr, crede însă că problemele de la graniţele ţării se vor majora prin aderarea la spaţiul Schengen.
„Elveţia înregistrează deja un flux semnificativ de persoane care vin din sud. Majoritatea vine prin Italia şi ajunge cu un Eurocity până aici. Verificările la graniţă sunt în această regiune doar sporadice. Ca urmare, oamenii vin la Argol sau la Zürich şi deodată sunt în Elveţia. Nu am încredere în tratatul de la Dublin care sună teoretic foarte bine însă practic nu este prea eficient”, a declarat Fehr.
De altă părere este Christina Markwalder, preşedintele Asociaţiei pentru o Nouă Europă, care se luptă pentru aderarea Elveţiei la Uniunea Europeană. Ea salută aderarea ţării la spaţiul Schengen şi deplânge doar că Elveţia nu are dreptul de a decide de comun acord cu celelalte state comunitare când sunt planificate schimbări în tratatele care privesc spaţiul Schengen.
„Cred, şi aceasta este părerea întregii Asociaţii, că dreptul de a decide împreună cu celelalte state este deosebit de important şi pentru Elveţia. De aceea ne angajăm pentru aderarea Elveţiei la Uniunea Europeană”, a precizat Markwalder.
Însă aderarea Elveţiei la Uniunea Europeană este puţin probabilă în următorii ani. Toate referendumurile pe această temă au relevat că elveţienii aprobă apropierea ţării de Uniunea Europeană, refuzând în acelaşi timp să accepte dependenţa de deciziile luate la Bruxelles.
