O dispută comercială dintre Rusia şi Ucraina a dus la perturbarea aprovizionării cu gaz a mai multe ţări din Uniunea Europeană, care îşi acoperă circa un sfert din nevoile de gaz importând din Rusia, prin conductele de pe teritoriul Ucrainei, reaminteşte Reuters, explicând câteva aspecte ale crizei.
Cum a început criza?
Rusia şi Ucraina nu au reuşit să se pună de acord asupra unui nou contract pentru furnizarea de gaze în 2009 înainte de termenul limită de 31 decembrie, fixat de negociatorii ruşi.
Monopolul rus Gazprom a anunţat în timpul negocierilor că vrea să crească preţul pentru gazul furnizat Kievului de la circa 179,5 la circa 250 de dolari. Ucraina considera prea mare acest preţ şi a cerut ca orice mărire a preţului de import a gazului să fie însoţită de o creştere a preţului de tranzit perceput de Ucraina pentru transportul gazului rusesc spre clienţii europeni.
De ce primesc ţările europene mai puţin gaz?
Gazprom a sistat de 1 ianuarie furnizarea de gaz către Ucraina. Acest lucru nu este însă atât de simplu de făcut pe cât sună: gazul pentru Ucraina este livrat prin aceeaşi reţea de conducte prin care circulă gazul destinat clienţilor din Uniunea Europeană. Aşadar, sistând furnizarea de gaz pentru Ucraina, Rusia a redus de fapt volumul total pompat în conductele ucrainene, scăzând volumul la care se ridica gazul cumpărat de Kiev. Aceasta a însemnat o reducere de la 400 de milioane de metri cubi pe zi la circa 300 de metri cubi pe zi.
Rusia şi Ucraina au variante diferite pentru ceea ce s-a întâmplat în ziua următoare. Rusia a acuzat Ucraina că a luat din gazul destinat europenilor şi l-a folosit pentru propriile nevoi. Luni, Rusia a redus şi mai mult gazul introdus în conductele ucrainene, cu a şasea parte, spunând că acesta este echivalentul cantităţii de gaz furat de Ucraina. Ucraina a negat, spunând că nu a făcut decât să folosească o parte din gazul pentru europeni pentru a menţine presiunea în reţeaua de conducte.
Marţi, Gazprom a acuzat Kievul că a închis unilateral trei dintre principalele conducte prin care tranzitează gazul pentru europeni. Ucraina are altă variantă a faptelor, acuzând Rusia că a redus deliberat exporturile, ameninţând aprovizionarea Republicii Moldova, Bulgariei, României, Greciei, Turciei, Poloniei, Ungariei, Slovaciei şi Germaniei. Premierul rus Vladimir Putin ordonase luni Gazprom să reducă exporturile către europeni.
Cum este transportat gazul spre Europa?
Circa 80% din exporturile ruseşti de gaz spre Uniunea Europeană se fac prin intermediul Ucrainei. Există o reţea complexă de conducte, însă rutele principale sunt două. Una se îndreaptă spre vest prin Slovacia şi, de acolo, spre Cehia, Austria, Germania, Franţa, Italia şi alte ţări. Cea de a doua porneşte spre sud, spre Balcani şi sud-estul Europei, acestea fiind regiunile cele mai grav afectate de problemele de aprovizionare.
Conducta spre Balcani este mai vulnerabilă la reducerea volumului de gaz pompat, pentru că aceasta nu este conectată la depozite de gaz. Conducta spre Slovacia este conectată la depozitele uriaşe de gaz din vestul Ucrainei, deci aprovizionarea este mai sigură.
Pe lângă aceste două ramuri principale, există conducte separate între Ucraina şi Ungaria, Polonia şi România.
Există alte conducte de gaz spre Europa?
Rusia a anunţat că va compensa reducerea livrărilor via Ucraina pompând mai mult gaz în conducte alternative către clienţii europeni. Nu este clar însă dacă aceste conducte au capacitatea necesară pentru a compensa integral reducerea volumului de gaz din conductele ucrainene.
YAMAL-EUROPE - porneşte din Siberia, traversează Belarusul, ajungând în Polonia şi Germania, cea mai mare economie europeană. Această conductă are o capacitate de 33 de miliarde de metri cubi pe an sau circa 100 milioane metri cubi pe zi. Gazprom şi-a suplimentat exporturile prin această conductă pentru a contracara scăderea celor care se fac prin Ucraina.
BLUE STREAM - leagă Rusia de Turcia pe sub Marea Neagră. Are o capacitate de 16 miliarde de metri cubi pe an, adică 50 de milioane de metri cubi pe zi. Gazprom a anunţat că suplimentează volumul de gaz pompat şi în această conductă.
Cine mai este implicat în conflictul ruso-ucrainean?
Multe dintre ţările europene care au anunţat că primesc mai puţin gaz deecât de obicei din cauza disputei ruso-ucrainene sunt clienţi ai RosUkrEnergo (RUE), un intermediar înconjurat de controversă încă de la crearea sa. Polonia, România şi Ungaria primesc o parte din gazul rusesc importat de la această companie cu sediul în Elveţia, şi nu direct de la Gazprom, cum este, de exemplu, cazul Germania.
Dispută comercială sau politică?
Gazprom afirmă că disputa cu Ucraina este pur comercială, provocată de faptul că această ţară nu plăteşte un preţ corect pentru gazul rusesc. Mulţi diplomaţi şi analişti sunt de acord că disputa este în primul rând comercială.
Este însă la fel de adevărat că cele două ţări au relaţii foarte tensionate. Rusia a fost nemulţumită de Revoluţia portocalie din 2004 care a adus la putere în Ucraina un regim prooccidental. De atunci, Kremlinul a criticat vehement intenţiile Kievului de aderare la NATO.
Ce urmează?
Cea mai rapidă soluţie pentru reluarea normală a aprovizionării ar fi ca Rusia şi Ucraina să reia negocierile. Ambele părţi se declară pregătite pentru acest lucru, dar nu există un compromis viabil în discuţie. Presiunile asupra celor două părţi vor creşte probabil, având în vedere că Germania începe să fie afectată de disputa ruso-ucraineană.
Sursa: NewsIn.ro
