Trista şi incredibila veste că şi-a închis pentru totdeauna ochii marele poet Grigore VIERU ne-a cernit sufletele.
Pierderea este irecuperabilă şi pentru comunitatea ştiinţifică din ţară, care a preţuit înalt măiestria artistică şi activitatea omului de cultură Grigore VIERU, conferindu-i de Ziua Limbii, pe 27 august 2007, titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Fără a pretinde la exhaustivitate, vom menţiona următoarele. A fost un mare noroc că Domnul ni l-a dăruit pe Grigore VIERU, poetul conştiinţei naţionale, poetul pătimirii moldovenilor. Poemele sale inedite au devenit sinonimul mamei, copilăriei, casei părinteşti, Patriei, credinţei străbune, istoriei şi limbii acestui neam, naturii pitoreşti a plaiului nostru mioritic. În aceste clipe, ca nici odată sunt profetice versurile poetului, spuse prin anii `70 ca un testament pentru viitor:
Am o casă printre ramuri,
Am un sat întreg de neamuri,
Am un codru, o cîmpie,
Am un grai ce-mi place mie...
O jumătate de secol s-a înregimentat în lupta pentru limbă şi alfabet – matricea identităţii unei naţiuni, scriind în acest sens:
În aceeaşi limbă toată lumea plînge,
În aceeaşi limbă rîde un pămînt,
Şi doar în limba ta durerea poţi s-o mîngîi,
Iar bucuria s-o preschimbi în cînt.
Fiind o natură lirico-contemplativă, Grigore VIERU o viaţă a meditat filosofic asupra existenţei umane la general şi a rostului omului pe Pămînt, lăsîndu-ne ca moştenire în acest sens eseuri, poezii, parabole, maxime.
În condiţiile globalizării şi reîntoarcerii ţării noastre în marea familie europeană el spunea vizionar: prin Moţart sau Bach, Ceaicovski sau Verdi, Beethoven sau Enescu, întreaga lume devine un singur neam integrat în ordinea şi cadenţa cosmică.
În aceste clipe de adio îi spunem maestrului Grigore VIERU: Domnul să-l ierte, fie-i ţărîna uşoară, iar noi îl vom păstra de-a pururi în memorie. Credem că e binevenită ideea ca pentru cele mai valoroase rezultate ale cercetărilor din domeniul limbii şi literaturii să fie instituit Premiul nominal anual „Grigore VIERU”.
Comunitatea ştiinţifică din ţară este alături de familia îndoliată, rude şi prieteni! Sfidînd moartea, poetul scria:
„Nu am Moarte cu tine nimic,
Nici măcar nu te urăsc…”.
Acum plecînd pe calea neîntoarcerii, a lăsat un gol imens în spiritualitatea neamului, dar acesta e destinul nemilos al vieţii pe Pămînt. Ne mîndrim cu acela care a fost Grigore VIERU, căci moştenirea pe care a lăsat-o în urma sa este netrecătoare şi multe generaţii îi vor duce dorul, mîngîindu-şi sufletele cu versurile lui!
Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al A.Ş.M.
