Ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, vorbeşte într-un interviu pentru Cotidianul despre deschiderea a 80 de noi consulate, despre tratarea relaţiei cu R. Moldova prin intermediul UE, despre Nabucco, despre relaţia cu Rusia şi cu Statele Unite.
Veţi merge în curând la Moscova. Veţi discuta despre posibilitatea eliminării intermediarilor în comerţul cu gaz dintre Rusia şi România?
Livrările directe de gaz rusesc reprezintă o prioritate nu numai pentru România, ci şi la nivel european. În acest moment găsirea unor alternative sau o interconectivitate mai serioasă din punct de vedere energetic reprezintă pentru România priorităţi, iar aceste priorităţi sunt de natură economică, nimeni nu trebuie să le interpreteze ca un fel de reacţie politică la ceea ce s-a întâmplat şi evident că subiectul trebuie abordat cu partenerii ruşi. Nu avem nici o limitare din acest punct de vedere, este o problemă care-i priveşte direct şi imediat pe cetăţenii României.
Publicitate
Interesele lor şi ale ţării prevalând, vom spune foarte clar aceste lucruri. Din dialogul de până acum există disponibilitate din partea ruşilor privind abordarea acestei teme.
Până la vizita la Moscova este Summitul de la Budapesta pentru Nabucco. Credeţi că criza gazelor din acest an va grăbi construcţia gazoductului?
Sper ca UE să conştientizeze că trebuie să aibă o atitudine coerentă şi unitară în privinţa securităţii energetice. Da, este dreptul oricărui stat suveran să aibă discuţii bilaterale în acest domeniu, dar iată că atunci când apare o situaţie de criză numai răspunsul unitar al statelor UE a putut să genereze o situaţie mai bună. Sper că acest summit va merge în această direcţie. România rămâne consecventă susţinerii proiectului Nabucco, dar mai sunt multe aspecte de clarificat, atât politic, cât şi economic. Se prefigurează ca din 2013 să intre gazul pe această conductă - sigur, este un orizont de aşteptare relativ optimist, dar mai sunt multe bariere de înlăturat. Şi Moldova, şi Ucraina s-au declarat interesate de proiectul Nabucco.
Până atunci suntem deschişi proiectelor precum South Stream, conducta de gaz proiectată de Rusia?
Nu aş susţine un joc dublu. Pe un anume proiect e bine să ai o atitudine serioasă. La astfel de proiecte, cu implicări economice şi consecinţe politice extrem de serioase, să relativizezi poziţia înseamnă să te decredibilizezi. Ceea ce poate fi făcut ceva mai rapid este ceea ce propune Comisia Europeană acum: să se folosească nişte fonduri neutilizate la nivelul UE pentru sistemul de interconectivitate. E vorba de o serie de conducte care să lege consumatorii, statele membre UE între ele şi care, pe perioade limitate, să permită ţărilor membre să se sprijine, dacă apare o nouă criză.
Intenţionaţi să deschideţi mai multe consulate româneşti?
Avem o aprobare de principiu pentru deschiderea a aproximativ 80 de consulate. E un an financiar greu şi nu ne vom permite poate acest lucru, dar sunt două milioane de români peste hotare. Serviciile consulare trebuie multiplicate şi îmbunătăţite imediat şi aproape dramatic. Două teme sunt importante: deschiderea consulatelor în zonele adiacente României, mai ales în ţările nemembre UE, unde cetăţenii au nevoie de viză - din Balcani până în Ucraina, din Republica Moldova până spre Orientul Mijlociu, vor fi înfiinţate consulate. Altă problemă este pregătirea personalului. Foarte rapid vom organiza cursuri intensive de pregătire la Institutul Diplomatic şi în MAE pe zona consulară - inclusiv pentru aplicarea regulilor Schengen, din care vrem să facem parte. Esenţială e şi dimensiunea de informatizare: modul în care în timp real pot fi transmise datele şi primite avizele din centrală - principala problemă care creează birocraţie şi nervozitate din partea celor care solicită un serviciu consular.
Aţi vorbit şi la Chişinău, şi la Kiev despre o relaţie „pragmatică“ cu cele două ţări, în spirit european, să înţelegem că veţi trata în acelaşi fel Moldova şi Ucraina?
Nu, e vorba de priorităţi: pe primul plan, atât în relaţia cu Republica Moldova, cât şi cu Ucraina, punem elementele ce ţin de integrarea europeană. Prin asumarea unui pact european între România şi Republica Moldova vom putea realiza şi elementele care privesc facilitarea traficului de persoane şi de mărfuri, vom putea stabili proiecte de cooperare regională şi vom fi în măsură să găsim soluţii de securitate şi stabilitate în regiu-ne, inclusiv în ce priveşte Transnistria. În această perioadă, multilateralismul (care cuprinde şi o latură bilaterală, desigur) este cea mai bună strategie într-o zonă extrem de complexă ca aceea în care se află România. Trebuie să maximizăm statutul de membru UE şi NATO, deoarece temele legate de Moldova şi Ucraina figurează pe agenda celor două organizaţii.
Care dintre cele două ţări e mai aproape de semnarea unui acord de asociere cu UE? Moldova sau Ucraina?
Cele două ţări au percepţii diferite în ce priveşte Parteneriatul Estic propus de UE. Autorităţile de la Chişinău doresc o abordare bilaterală din partea Uniunii Europene, Ucraina vrea să se implice într-un proiect regional în sensul propus de UE. Cred că Republica Moldova trebuie să primească un semnal motivaţional din partea UE în privinţa angajării unui semnal bilateral direct. Un proiect bilateral ar fi de preferat asumării Republicii Moldova într-un conglomerat de state foarte diferite, în majoritate mult mai mari. În ceea ce priveşte Ucraina, în condiţiile în care Kievul doreşte un rol regional, această dorinţă trebuie stimulată. Ucraina este cel mai mare vecin al României şi multe interese transregionale şi transfrontaliere de securitate, începând de la energie, vor trebui să cuprindă într-un fel sau altul Ucraina.
Ministrul ucrainean de Externe spunea că există 90 de şcoli cu predare exclusiv în română în Ucraina, comunitatea românească din această ţară susţine însă că există nenumărate piedici…
Am decis la Kiev cu colegii din Ministerul de Externe ca până la sfârşitul lui februarie să se constituie comisia mixtă pe probleme de minorităţi-educaţie şi să îşi reia activitatea de monitorizare. Există o diferenţă de pondere între minorităţile din cele două ţări, în favoarea minorităţii române din Ucraina, mult mai mare, foarte numeroasă şi bine organizată, dar şi doritoare de a-şi păstra identitatea. Sunt argumente care ne vor face să fim cât se poate de fermi din acest punct de vedere. Comisia trebuie să verifice, mai ales în zona Odessa se pare că se iau unele măsuri juridice care pot bloca înfiinţarea unor şcoli pentru minorităţi.
Aţi tot spus că trebuie ca România să se implice mai activ în luarea deciziilor din UE şi NATO. Cum putem face acest lucru?
Trebuie întâi să conştientizăm că suntem membru cu drepturi depline al organizaţiei, că nu mai avem statutul de ţară candidată. Apoi trebuie ca în instituţiile statului să se cunoască foarte bine mecanismul de luare a deciziilor în aceste organizaţii. În al treilea rând, trebuie să înţelegem rolul pe care România şi-l poate asuma: fie în legătură cu Balcanii, fie cu Europa de Est, fie cu Orientul Mijlociu, fie cu Statele Unite. Am enumerat nişte domenii în care avem relaţii tradiţionale, pe baza cărora se poate construi un proiect cu contribuţie românească mai serioasă, care să devină proiect european.
De exemplu, Ucraina susţine foarte mult, întemeiat, eliminarea vizelor pentru UE. Noi, alături de Ungaria, fiind unul dintre vecinii Ucrainei, este normal ca la luarea unei decizii în Comisia Europeană să avem o poziţie din care să rezulte o decizie. Când vorbim despre conflicte îngheţate, precum Transnistria, unde Uniunea Europeană este reprezentată deocamdată de un emisar, este normal ca expertiza României să reprezinte o bază de decizie pentru o implicare la un nivel ceva mai serios din partea UE. Parteneriatul cu SUA - relaţia transatlan-tică fiind poziţionată foarte sus pe agenda UE, este cu atât mai bine, deci, ca state precum România, care au relaţii foarte bune cu partea americană, să aibă un cuvânt de spus.
Mulţi analişti susţin că o administraţie democrată va fi mai puţin interesată de spaţiul Mării Negre decât administraţia Bush…
Trebuie înţeles din filozofia politico-diplomatică a SUA faptul că pe anumite dimensiuni de cooperare, Marea Neagră fiind una dintre aceste dimensiuni, SUA rămân consecvente, indiferent de administraţia de la Casa Albă. Poziţiile fundamentale nu sunt afectate: pot să apară nuanţe, accente. Din semnalele pe care le avem, România şi întreaga zonă vor reprezenta o zonă de maxim interes pentru administraţia americană, iar România este percepută ca un partener serios şi de încredere în zona Mării Negre şi nu numai.
De ce se opune România deschiderii unei anchete privind crimele de război din Gaza, atât din partea Israelului, cât şi a Hamas?
Nu există încă o decizie a Consiliului de Securitate al ONU. O astfel de investigare se poate face, conform dreptului internaţional, doar la decizia Consiliului de Securitate. România nu doreşte să se pronunţe în privinţa unei iniţiative ce nu are atât o natură morală, cât una politică.
Sursa: Cotidianul.ro
