nr. 44, (4 februarie 2009)
Adrian Lupusor
Recent prim-vicepremierul Igor Dodon, Ministru al Economiei si Comertului, a enuntat initiativa de subventionare partiala din contul resurselor bugetare a dobanzilor la creditele bancare acordate intreprinderilor producatoare si exportatoare din Republica Moldova. In conditiile in care accesul la finantare constituie una din problemele majore ale mediului de afaceri din tara, fapt reflectat si de ratingurile internationale, o asemenea masura raspunde in mod direct necesitatilor comunitatii de afaceri. Mai mult decat atat, in contextul actualei crize financiare si economice mondiale, facilitarea accesului intreprinderilor la sursele de finantare ar diminua considerabil repercusiunile crizei asupra climatului investitional din tara. Totusi, in conditiile deficitului bugetar de 573,8 milioane lei - cu peste 2,5 ori mai mare fata de anul 2008 si la cel mai inalt nivel din ultimii ani - este necesar de analizat viabilitatea unei asemenea initiative. Totodata, este necesar de identificat si componenta electorala a unei asemenea initiative, luand in consideratie faptul ca aceasta a fost lansata cu cateva luni inainte de alegerile parlamentare.
Cat de fezabila este subventionarea creditelor din resurese bugetare fara a crea „gauri negre" in buget, care ar urma sa fie acoperite de noua guvernare dupa alegeri?
Potrivit declaratiei prim-vicepremierului, va fi constituit un fond special cu ajutorul caruia statul va acoperi o anumita cota din rata anuala a dobanzii aferenta creditelor bancare contractate de anumite intreprinderi. Rata medie a dobanzii la credite pentru persoanele fizice este de 22,48% anual, iar pentru unele tipuri de credite aceasta, impreuna cu comisionul, depaseste 26% anual. Cu alte cuvinte, masura propriu-zisa ar constitui un important suport pentru companiile autohtone.
Faptul ca lipsa accesului la sursele de finantare reprezinta o problema-cheie in mediul de afaceri moldovenesc este reflectat si in ratingurile internationale. Astfel, potrivit Raportului Competitivitatii Globale 2008-2009, elaborat de organizatia The World Economic Forum[1], cel mai problematic factor pentru practicarea activitatii de antreprenoriat in Moldova a constituit accesul la finantare[2]. Deasemenea, conform raportului Doing Business 2009, elaborat de Banca Mondiala, tara noastra a inregistrat una din cele mai proaste performante la capitolul accesului la credite, situandu-se pe locul 84 - cu 5 pozitii mai jos fata de anul precedent
Rata medie a creditelor acordate persoanelor juridice a crescut de la 18,92% in decembrie 2007 pana la 22,48% in decembrie 2008[3]. Deoarece presiunile inflationiste sunt in scadere, asemenea rate la credite nu pot fi calificate altfel decat exorbitante.
Mai multe nedumeriri trezeste si lipsa de reactie a bancilor comerciale la reducerea treptata a ratei de baza a BNM de la 18,5% la 12,5% efectuata pe parcursul ultimilor 7 luni. Astfel, cu toate ca relaxarea politicii monetare a dus la scaderea costurilor pentru bancile comerciale la acordarea imprumuturilor, in realitate, dobanzile au continuat sa se majoreze. Prin urmare, interventia statului, in asemenea circumstante, pare a fi destul de justificata.
Cat ar costa bugetul subventionarea creditelor?
Cu toate acestea, crearea unui fond special destinat subventionarii creditelor pentru intreprinderi implica alocarea unor importante resurse bugetare. Aceasta este o misiune extrem de dificila in conditiile aprobarii pentru anul 2009 a unui deficit bugetar record din ultimii ani[4]. Mai mult decat atat, bugetul de stat a fost elaborat pe baza unei cresteri economice prognozate de 6% pentru anul curent, pe cand, in conditiile crizei economice mondiale, cresterea reala se anticipeaza a fi de doua ori mai mica.
Volumul dobanzilor aferente creditelor acordate de catre bancile comerciale persoanelor juridice pe parcursul anului 2008 a constituit peste 2,8 miliarde lei[5]. Prin urmare, in cazul in care statul va decide subventionarea a 10% dintr-o dobanda anuala de 26%, aceasta ar presupune acoperirea a circa 38,5% din costul creditului. Un simplu calcul matematic, aplicat la volumul total al dobanzilor platite de intreprinderi in 2008, arata ca statul ar fi trebuit sa compenseze agentilor economici dobanzi totale de circa 1,08 miliarde lei. Chiar daca se presupune ca nu toate companiile vor beneficia de aceasta sustinere, ci doar cele orientate spre producere si export, cu siguranta, bugetul de stat nu poate aloca sume de asa proportii.
Elasticitatea bugetului de stat in ajunul alegerilor parlamentare
Cert este ca in bugetul de stat nu s-au prevazut asemenea cheltuieli pentru anul 2009, iar constituirea fondului pentru subventionarea creditelor pentru intreprinderi finantat din contul resurselor bugetare nu este o optiune viabila. Din contra, nu excludem ca in 2009 va necesara o revizuire a bugetului de stat, luandu-se in consideratie constrangerile generate de criza economica mondiala.
In general, odata cu apropierea alegerilor se face simtit un iz electoral tot mai puternic al majoritatii initiativelor esentiale propuse de Guvern. Cea mai vizibila a fost anuntarea, in ianuarie curent, de catre Guvern si la initiativa Sefului Statului, a dublarii salariilor profesorilor pana la sfarsitul anului 2009. O asemenea masura, in contextul crizei economice mondiale si a contrangerilor bugetare existente, risca sa afecteze esential stabilitatea bugetara catre finele anului curent. Cu siguranta, aceasta gaura neagra la bugetul de stat urmeaza sa fie acoperita de viitorul Guvern, iar actuala guvernare fie ca in mod intentionat arunca responsabilitatea pe umerii celor care vor prelua conducerea dupa alegeri (si nu este exclus ca multi oameni din actuala echipa vor trebui sa implementeze promisiunile pe care le fac astazi), fie acorda prioritate obiectivelor politice pe termen scurt in detrimentul celor financiare pe termen mediu.
Deoarece guvernarea intelege foarte bine care sunt constrangerile financiare, recenta initiativa de a subventiona creditele intreprinderilor pare a fi o noua componenta a campaniei sale electorale, incercand sa modeleze, intr-un fel sau altul, comportamentul electoral al exponentilor mediului de afaceri din tara.
Care este solutia alternativa?
In esenta, conceptul si utilitatea unei asemenea co-finantari a persoanelor juridice sunt binevenite. Insa, credem ca este necesara o alta forma de organizare si de functionare a fondului respectiv. Or, finantarea acestuia exclusiv din contul resurselor bugetare sorteste esecului initiativa respectiva. In conditiile in care bugetul de stat pentru anul 2009 poarta un caracter social pronuntat, circa 70% din cheltuieli fiind de ordin social, resursele bugetare pentru sustinerea sectorului real sunt insuficiente.
Cea mai viabila alternativa de functionare a unui fond care ar co-finanta intreprinderile la gestionarea costurilor aferente creditelor contractate ar fi stabilirea principiului de capitalizare a fondului respectiv, care ulterior sa incorporeze si conceptul de joint-venture. Aceasta ar diminua dependenta fondului de resursele bugetare si ar asigura activitatea sa durabila, eliminand o povara semnificativa pentru bugetul de stat.
Principiul de capitalizare a oricarui fond consta in reinvestirea activelor defalcate la fond in instrumente financiare: depozite bancare, hartii de valoare de stat, obligatiuni si alte valori mobiliare, care, pe langa faptul ca protejeaza activele de efectele inflatiei, asigura o importanta sursa de venit pentru fondul respectiv.
Conceptul de joint-venture, aplicat pentru prezentul fond, ar presupune, in linii generale, cesionarea unei anumite cote-parti din capitalul statutar al intreprinderii finantate cu conditia rascumpararii aceleiasi cote dupa o anumita perioada de timp contra pretului de piata din momentul respectiv. Spre exemplu, intreprinderea care a contractat un credit bancar cu o dobanda de 25% anual poate solicita o co-finantare a dobanzii respective din partea fondului, astfel incat 10% din dobanda sa fie acoperita de fond, iar cealalta parte - de intreprindere. In schimb, compania respectiva va cesiona fondului o anumita cota din capitalul sau statutar cu conditia rascumpararii acestuia peste 5 ani la pretul de piata din acel moment. Prin urmare, surplusul de valoare la cota cesionata, creat pe parcursul acestei perioade de timp, va forma venitul fondului.
Problema disponibilizarii capitalului de start-up poate fi solutionata prin stabilirea unui parteneriat public-privat prin contributii din partea bugetului de stat, a bancilor si a investitorilor privati care vor fi coactionarii fondului respectiv.
In concluzie, initiativa lansata recent de catre prim-vicepremierul Igor Dodon, desi vine in intampinarea necesitatilor reale ale mediului de afaceri autohton, nu este viabila in formula dependentei acestuia de bugetul de stat. Implementarea „cu orice pret" a acestui concept va destabiliza echilibrul bugetar in anul 2009 prin crearea unor enorme „gauri negre" in buget, de acoperirea carora va fi responsabil urmatorul guvern.
[1] Global Competitiveness Report 2008-2009, The World Economic Forum [2] Studiul a fost elaborat pe baza unor chestionare unde respondenţii au selectat dintr-o listă de 15 factori 5 factori cei mai problematici pentru mediul de afaceri cărora urma să fie atribuită o notă de la 1 (cel mai problematic) la 5. Potrivit studiului, în favoarea accesului la finanţare drept factorul cel mai problematic s-au pronunţat 18,6%, după care a urmat corupţia - 15,0% şi inflaţia - 14,8%. [3] Banca Naţională a Moldovei [4] Conform Legii bugetului de stat pentru anul 2009 deficitul bugetar este estimat la 573,8 mil. lei. Pentru comparaţie, deficitul bugetar stabilit în Legea bugetului de stat pentru anul 2008 a constituit 223,7 mil. lei. [5] Calculele au fost făcute de autor pe baza datelor Băncii Naţionale a Moldovei şi includ atât creditele acrodate în monedă naţională şi valută străină.
