Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a adoptat la 10 februarie curent o decizie în care şi-a exprimat nemultumire faţă de Codul de procedură penală a Republicii Moldova privind interceptarea telefonică a persoanelor. Miercuri, intr-o conferinta de presa, avocatul Vitalie Nagacevschi a declarat într-o conferinţă de presă că cinci membri ai organizaţiei „Juriştii pentru drepturile omului" au depus o cerere în care reclamau că puteau deveni potenţiale victime a interceptării telefoanelor lor.
Potrivit reclamanţilor, după venirea la putere a Partidului Comuniştilor, numărul violărilor drepturilor omului a crescut semnificativ. În acel context, a fost creată organizaţia, a cărei scop era protejarea drepturilor omului prin asistenţa persoanelor care doreau să depună cereri la Curte. Astfel, reclamanţii au considerat că ei au cauzat daune serioase Guvernului în urma prejudicierii imaginii sale şi a pierderilor financiare ca rezultat al constatării violărilor în cauzele reprezentate de ei în faţa Curţii.
Reclamanţii au susţinut că, datorită legislaţiei în vigoare şi având în vedere activitatea acestora, ei erau supuşi unui risc serios ca convorbirile lor telefonice să fie interceptate. Ei nu au pretins de a fi victime ale unor interceptări concrete, telefonice sau poştale, şi nici nu au iniţiat proceduri judecătoreşti în acest sens.
CEDO a constatat că simpla existenţă a legislaţiei implică, pentru cei care cad sub incidenţa ei, un pericol de supraveghere; acest pericol afectează libertatea de comunicare între utilizatorii serviciilor poştale şi de telecomunicaţii şi, prin urmare, constituie o ingerinţă din partea unei autorităţi publice în dreptul reclamanţilor la respectarea corespondenţei.
Deşi legislaţia naţională protejează în termeni generali confidenţialitatea discuţiilor dintre avocat şi client, ea nu instituie o procedură care ar asigura această garanţie. Curtea a fost frapată de lipsa unor reglementări clare care ar indica ce se întâmplă când a fost interceptată o convorbire dintre avocat şi client.
Curtea a considerat că deficienţele pe care le-a identificat influenţează asupra funcţionării actuale a sistemului de supraveghere secretă care există în Moldova. Astfel, Curtea s-a referit la informaţia statistică conţinută în scrisoarea şefului Aparatului Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, potrivit căreia, în anul 2005 au fost emise circa 2,5 mii mandate de interceptare, în anul 2006 - circa 1,900 mandate, iar în anul 2007 - circa 2,3 mii de mandate. Aceste date arată că sistemul de supraveghere secretă din Moldova este, cel puţin, exagerată, ceea ce, în parte, poate fi datorat lipsei garanţiilor legale.
În baza constatărilor de mai sus, Curtea a constatat că legislaţia moldovenească nu acordă o protecţie adecvată împotriva abuzului puterii de stat în domeniul interceptării convorbirilor telefonice.
În acest sens, Curtea a obligat Moldova să achite suma de 3,5 mii euro pentru cheltueli de judecată. Compensaţii cu titlu de daune materiale şi morale nu au fost solicitate. Decizia va intra în vigoare peste trei luni.
