CEDO a constatat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii) în urma anulării privatizării hotelului Dacia.
Astfel, în cazul Dacia SRL vs Moldova, Curtea a decis, în unanimitate, că Guvernul Moldovei urmează să restituie companiei reclamante hotelul „Dacia", inclusiv inventarul hotelului, precum şi terenul aferent, plus orice taxă care poate fi percepută. În cazul în care Guvernul va restitui reclamantului hotelul, terenul şi inventarul hotelului, Curtea a decis că compania reclamantă urmează să plătească Guvernului Moldovei suma de 374 mii 299 euro, care reprezintă diferenţa între sumele plătite de către Guvern companiei Dacia SRL pentru anularea privatizării hotelului în 2003, adică 1 mil. 264 mii 924 euro şi suma acordată companiei Dacia SRL cu titlu de prejudiciu material, adică 890 mii 625 euro.
În cazul în care Guvernul nu va restitui hotelul, el urmează să plătească reclamantului 7 mil. 237,7 mii euro cu titlu de prejudiciu material.
În plus, Curtea a mai acordat companiei reclamante 25 mii euro cu titlu de prejudiciu moral şi 6 mii euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Notă. După pronunţarea hotărârii Curţii din 18 martie 2008, Dacia SRL a solicitat restituirea hotelului şi a terenului aferent. Dacă aceasta era imposibil, compania reclamantă a solicitat să fie compensată potrivit valorii de piaţă a hotelului, după cum era estimată în evaluarea prezentată Curţii, care constituia aproximativ 7mil. 612 mii euro. În aceasta se includeau taxele de stat plătite de către compania reclamantă la examinarea în instanţele de judecată a litigiului privind anularea privatizării hotelului, sumele sechestrate din casa hotelului în ziua când statul a preluat hotelul, dobânda de întârziere pentru plata întârziată de către stat a sumelor acordate de către instanţele de judecată în favoarea companiei reclamante pentru preluarea hotelului, precum şi venitul ratat pentru perioada în care Dacia SRL nu a putut administra hotelul.
Compania reclamantă a prezentat dovezi care demonstrau că „Jolly Allon", un hotel situat în apropierea hotelului „Dacia", a fost estimat în valoare de 11 mil.309 mii 932 euro. Aceste dovezi s-au bazat pe informaţia privind acţiunile din cadrul hotelului „Jolly Allon" care au fost făcute publice de către Guvern în mai 2008.
Guvernul a considerat că pretenţiile Dacia SRL erau exagerate şi neconsistente. El a prezentat un raport preliminar de evaluare din 5 decembrie 2008, potrivit căruia valoarea hotelului „Dacia" constituia 2 mil. 219 mii 191 euro.
Curtea a notat că nu poate să ia în consideraţie raportul preliminar al Guvernului privind evaluarea hotelului „Dacia", deoarece el nu conţinea calcule sau alte explicaţii care ar fi arătat în ce mod s-a ajuns la această sumă. Curtea a mai notat că compania reclamantă a prezentat un raport detaliat de evaluare a hotelului, care a fost întocmit de către un expert cu experienţă, care a folosit 3 metode diferite de calculare. Curtea a mai observat că estimarea companiei reclamante a valorii hotelului „Dacia" era proporţională cu estimarea valorii hotelului „Jolly Allon". În absenţa oricărui raport alternativ de evaluare, Curtea nu a găsit niciun temei de a pune la îndoială rezonabilitatea pretenţiilor companiei Dacia SRL.
