Interlic.md

La finalul sesiunii de lucru a Consiliului Nord-Atlantic, care a avut loc la 3 şi 4 aprilie la Strasbourg (Franţa) şi Kehl (Germania), preşedintele României Traian Băsescu a declarat că Alianţa a hotărât să se implice, sigur politic, în soluţionarea disputei ruso-georgiene. Totodată, şeful statului roman a spus că Alianţa şi-a reconfirmat poziţia pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova.

“Aş face menţiunea că acum se aduce ca element de noutate faţă de summit-ul anterior ideea implicării comunităţii internaţionale în soluţionarea conflictului din Georgia şi acest lucru mi se pare extrem de important. Alianţa a hotărât să se implice, sigur politic, în soluţionarea disputei ruso-georgiene”, a declarat Băsescu.

Şeful statului roman a menţionat că summit-ul a preluat declaraţiile cu privire la conflictele îngheţate din zona Caucazului şi din Republica Moldova. Prin Declaraţia acestui summit se reafirmă susţinerea faţă de rezolvarea paşnică a acestor conflicte, deci Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah, dar în mod egal şi Transnistria sunt obiective în atenţia Alianţei, dar şi cu afirmarea necesităţii rezolvării pe cale paşnică a acestor conflicte.

“Tot o continuare a summitul-ui de la Bucureşti este şi reconfirmarea poziţiei Alianţei de susţinere a menţinerii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Iarăşi o continuare a summitului de la Bucureşti este faptul că aliaţii au menţinut poziţia convenită în sensul dezvoltării de opţiuni pentru un sistem NATO de apărare antirachetă, care să asigure protecţia inclusiv a tuturor teritoriilor aliate, pe baza principiului indivizibilităţii securităţii aliate şi, respectiv, al solidarităţii colective”, a spus Traian Băsescu.

De asemenea, în concluziile summitul-ui de la Strasbourg-Kehl, se menţine opţiunea Alianţei de a primi Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina în structurile Alianţei şi asigură Ucraina şi Georgia că pot deveni membre ale Alianţei.

Vă prezentăm discursul integral al preşedintelui României Traian Băsescu:

“Buna ziua. Nu am să mă refer la ansamblul documentelor adoptate, ci voi face o prezentare a obiectivelor noastre în raport cu ceea ce summit-ul a reţinut în concluzii. Îmi permit să fac o apreciere: foarte mulţi dintre vorbitori, dintre şefii de stat şi de guvern, în abordările lor, au făcut referire la summitul de la Bucureşti. Lucru pe care în intervenţiile mele, şi în cea de aseară şi în cea de astăzi, l-am făcut şi eu. Şi era firesc să se întâmple aşa pentru că acest summit este o continuare din punct de vedere al poziţiilor Alianţei a ceea ce s-a stabilit la Bucureşti. Şi din acest punct de vedere o să argumentez chiar cu concluziile summitul-ui.

În primul rând, aş face menţiunea că Albania şi Croaţia sunt noi membri ai Alianţei şi v-aş aduce aminte că şi Albania şi Croaţia au fost invitate să devină membre NATO la summitul de la Bucureşti. De asemenea, un alt element care îşi are bazele în summit-ul de la Bucureşti este revenirea Franţei în structurile militare aliate, lucru pe care l-a anunţat la Bucureşti, iar acest summit a consemnat revenirea de facto a Franţei în structurile militare aliate. V-aş aminti că Franţa s-a retras din structurile militare în 1966. Ca o concluzie la aceste prime elemente, prin intrarea Albaniei şi Croaţiei în NATO şi prin revenirea Franţei în structurile militare, Alianţa este mai puternică.

De asemenea, în concluziile summitul-ui de la Strasbourg-Kehl, se menţine opţiunea Alianţei de a primi Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina în structurile Alianţei şi, ca o continuare a summitul-ui de la Bucureşti, la acest summit se vorbeşte de faptul că cele două state vor primi, atunci când vor fi pregătite Membership Action Plan-ul, deci Planul de Acţiune pentru a deveni membri ai Alianţei. De asemenea, concluziile actualului summit menţin cele stabilite la Bucureşti legate de Serbia, adică întărirea relaţiilor Alianţei cu Serbia atunci când Serbia va fi pregătită, ceea ce înseamnă că Alianţa îşi menţine opţiunile de a avea un parteneriat cu Serbia. Nu mai puţin important este că şi concluziile actualului summit asigură Ucraina şi Georgia că pot deveni membre ale Alianţei, tot o continuare sau o consolidare a poziţiilor de la Bucureşti.

Din acest punct de vedere aş face menţiunea că acum se aduce ca element de noutate faţă de summit-ul anterior ideea implicării comunităţii internaţionale în soluţionarea conflictului din Georgia şi acest lucru mi se pare extrem de important. Alianţa a hotărât să se implice, sigur politic, în soluţionarea disputei ruso-georgiene. De asemenea, acest summit preia declaraţiile cu privire la conflictele îngheţate din zona Caucazului şi din Republica Moldova. Prin Declaraţia acestui summit se reafirmă susţinerea faţă de rezolvarea paşnică a acestor conflicte, deci Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah, dar în mod egal şi Transnistria sunt obiective în atenţia Alianţei, dar şi cu afirmarea necesităţii rezolvării pe cale paşnică a acestor conflicte.

Tot o continuare a summitul-ui de la Bucureşti este şi reconfirmarea poziţiei Alianţei de susţinere a menţinerii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Iarăşi o continuare a summitului de la Bucureşti este faptul că aliaţii au menţinut poziţia convenită în sensul dezvoltării de opţiuni pentru un sistem NATO de apărare antirachetă, care să asigure protecţia inclusiv a tuturor teritoriilor aliate, pe baza principiului indivizibilităţii securităţii aliate şi, respectiv, al solidarităţii colective.

Faţă de summit-ul de la Bucureşti sunt şi noutăţi şi acestea se referă la relaţia dintre Alianţă şi Rusia. În concluziile actualului summit se precizează decizia Alianţei de a reveni la nivelul relaţiilor existente la momentul summitul-ui de la Bucureşti în relaţiile cu Federaţia Rusă. Ştiţi cu siguranţă că, după evenimentele din Georgia, NATO a suspendat relaţiile cu Federaţia Rusă, actualul summit a decis reluarea relaţiilor de parteneriat cu Federaţia Rusă. Sigur, Consiliul NATO-Rusia urmează să reînceapă să funcţioneze pe aceleaşi principii ca şi înainte de îngheţarea relaţiilor.

În domeniul securităţii energetice vă pot spune că s-a prezentat un raport cu privire la ceea ce s-a îndeplinit de la Bucureşti şi până acum din punct de vedere al implicării NATO în probleme de securitate a infrastructurilor energetice: linii de transport, maritime, infrastructură de transport terestră ş.a.m.d. Iar lucrurile merg în progres. Este un alt element preluat şi continuat, în raport cu summit-ul de la Bucureşti. Un câştig pentru noi şi o susţinere absolut directă a României, dincolo de cele ce v-am prezentat până acum, dar mi se pare cu o semnificaţie deosebită, este legat de Marea Neagră.

Faţă de angajamentele NATO legate de regiunea Mării Negre de la Bucureşti, concluziile actualului summit arată că aliaţii au fost de acord să susţină priorităţile regionale ale statelor din zona Mării Negre. Această formulare mi se pare extrem de importantă, rămâne ca în continuare să lucrăm cu aliaţii de la Marea Neagră, cu Turcia şi cu Bulgaria, dar nu mai puţin şi cu celelalte ţări riverane, şi opţiunea noastră va fi să implicăm şi Federaţia Rusă, şi Ucraina, şi Republica Moldova, şi Georgia în acţiuni, în proiecte regionale prioritare, care să fie acceptate şi implicit susţinute de aliaţii din NATO.

Revin, cu trimitere la summit-ul de la Bucureşti, şi vreau să vă asigur că în concluziile summitul-ui se face des referire la summit-ul de la Bucureşti, /.../ la Afganistan. Şi acum s-a adoptat o declaraţie cu privire la Afganistan. Ea corespunde în cea mai mare parte şi abordării din intervenţia mea cu privire la Afganistan, din intervenţia României, şi se precizează foarte clar că numai aportul militar a devenit insuficient. Aliaţii se angajează în urma acestei declaraţii să contribuie la dezvoltarea instituţională a Afganistanului, să contribuie la instruirea armatei afgane, la instruirea poliţiei afgane, la crearea instituţiilor care la un moment dat să poată prelua responsabilitatea gestionării în siguranţă a teritoriului afgan. În acelaşi timp s-a abordat şi problema suplimentării forţelor în Afganistan, pentru că nu putem sta liniştiţi ca alianţă din punct de vedere al succeselor militare din Afganistan, aşa că o suplimentare a forţelor este necesară. Din acest punct de vedere vreau să îmi clarific, să clarific foarte bine poziţia României.

România şi-a îndeplinit integral angajamentele de la summit-ul de la Bucureşti. Dacă în timpul summitul-ui de la Bucureşti aveam în Afganistan circa 500 de militari, în momentul de faţă România are 1000 de militari în Afganistan, în zonă de contact cu forţele insurgente. Deci, din acest punct de vedere România şi-a materializat obligaţiile asumate, ceea ce nu exclude ca în continuare să avem în vedere participarea cu capacităţi suplimentare de instruire a armatei afgane, de ordine publică, sprijin medical şi în alte zone de acest gen, care ajută la construcţia instituţională.

Aici vă pot spune că discursul meu s-a încheiat cu o formulare care nu ştiu dacă place, dar o consider extrem de importantă, şi anume aceea că oricărui om politic îi este greu să meargă la el acasă şi să spună că ar trebui să mai trimită militari în Afganistan. Este un risc însă pe care oamenii politici trebuie să şi-l asume, pentru că există un risc şi mai mare decât acesta. Şi acest risc şi mai mare este decredibilizarea Alianţei în cazul în care NATO nu va fi capabil să câştige războiul din Afganistan. Atunci puţini dintre cetăţenii noştri ar mai avea încredere într-o alianţă pe care o consideră scut sigur pentru securitatea naţională a fiecăruia dintre membrii ei. În ceea ce priveşte conceptul general legat de Afganistan noi am susţinut, şi aici vreau să închid subiectul, am susţinut o abordare cuprinzătoare a problematicii Afganistan. O simplă abordare militară nu este suficientă. Şi aici noi ne angajăm să continuăm să ne mărim capacităţile din Afganistan în zona construcţiei instituţionale, în zona pregătirii armatei afgane, în zona construcţiei instituţiilor, în zona asistenţei medicale. Avem zone care considerăm că le putem susţine alături de aliaţii noştri.

În ceea ce priveşte al treilea element, declaraţia asupra securităţii Alianţei, vă pot spune că România a susţinut că principalele repere ale fundamentării activităţii de viitor a Alianţei trebuie să fie legate de o puternică relaţie transatlantică în primul rând. Nu suntem în competiţie cu America ci suntem parteneri ai Americii în garantarea securităţii pentru toate statele membre ale Alianţei. De asemenea, am susţinut că în continuare Alianţa trebuie să se bizuie pe conceptele fundamentale, care se leagă de apărarea colectivă, celebru articol 5, şi indivizibilitatea securităţii aliate. Sunt principii la care în procesul de modernizare a Alianţei nu trebuie să se renunţe şi România nu acceptă renunţarea la astfel de principii.

Un alt element pe care îl susţinem legat de viitoarea formulă de funcţionare a Alianţei, care este cuprins în Declaraţia asupra securităţii Alianţei, este legat de evidenţierea succesului extinderii Alianţei şi a contribuţiei acestui proces la reunificarea Europei. De asemenea, susţinem continuarea politicii uşilor deschise pentru Alianţă, şi aici se încadrează şi suţinerea noastră pentru Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Serbia şi nu mai puţin pentru Ucraina şi Georgia. Din acest punct de vedere, considerăm că extinderea Alianţei înseamnă, dacă privim din punct de vedere naţional, extinderea înseamnă garantarea unor state aliate în jurul frontierelor noastre, ceea ce corespunde principiilor noastre de garantare a securităţii naţionale a României.

Nu în ultimul rând, susţinem că Alianţa trebuie să devină un partener al altor instituţii internaţionale, cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite şi Uniunea Europeană. Alianţa, cea mai puternică forţă militară a planetei, trebuie să devină un partener al ONU, în ansamblul ei, şi nu neapărat pe state membre. Alianţa are capacitate să îndeplinească misiuni sub mandat al ONU, dar şi sub mandat al UE. Acestea ar fi principalele elemente care, cred eu, sunt de interes pentru noi; sigur, cele trei documente - Declaraţia asupra Afganistanului, Declaraţia asupra securităţii Alianţei şi concluziile summitului - sunt mult mai vaste, vă asigur că am disponibilitatea unei prezentări acasă, dar cred că, în momentul de faţă, pentru români este foarte important dacă noi ne-am atins obiectivele la acest summit sau nu şi vă pot spune cu certitudine că ni le-am atins la parametri maximi şi ultimele săptămâni de muncă, de efort diplomatic intens al Ministerului Afacerilor Externe, al Ministerului Apărării Naţionale, dacă vreţi, al Preşedinţiei, prin contactele directe cu şefi de stat şi de guvern, pentru găsirea soluţiilor care să convină şi României şi, în acelaşi timp, să marcheze un progres faţă de summit-ul de la Bucureşti, au fost extrem de importante şi, îmi permit să spun, bine utilizate pentru România. Cam acestea sunt elementele principale. Cred că o declaraţie e suficientă şi la Bucureşti, putem face şi conferinţe de presă, pentru că avionul e gata.”