Sărbătoare religioasă creştină, Paştele comemorează învierea lui Isus Cristos, la trei zile după crucificarea sa în Vinerea sfântă. Pentru creştini, Paştele este sărbătoarea cea mai sfântă din calendar. Paştele creştin are loc în calendar în preajma sărbătorii Paştelui evreiesc - Pesah, care comemorează Exodul, pentru că Isus a înviat în zilele în care se ţinea această festivitate.
Deloc întâmplător, această celebrare anuală a Învierii lui Isus are loc primăvara, în anotimpul renaşterii naturii. Este o sărbătoare a luminii şi a bucuriei, a reîntoarcerii la noi înşine şi la lucrurile frumoase din jurul nostru.
ORGINEA PAŞTELUI
Paştele a fost sărbătorit pentru prima dată în jurul anului 1400 î.Hr, la evrei, pentru care Paştele semnifica ieşirea din robia egipteană şi traversarea Mării Roşii. Începând cu anul 33 d.Hr, Paştele evreiesc a coincis cu patimile, răstignirea şi învierea lui Isus - evenimente care, pentru creştini, vor căpăta tot numele de "Paşte".
DATA PAŞTELUI
Creştinii nu sărbătoresc în fiecare an la aceeaşi dată Paştele. Mai mult, există date diferite de sărbătorire a Paştelui la diferitele rituri - catolicii şi ortodocşii sărbătoresc diferit Paştele. Primul Sinod ecumenic desfăşurat la Niceea în anul 325 d.Hr a hotărât ca Paştele creştin să nu mai fie celebrat odată cu Paştele, ci în prima duminică de după luna plină a echinocţiului de primăvară. Data Paştelui depindea de două fenomene astronomice, unul cu dată fixă (echinocţiul de primăvară) şi unul cu dată schimbătoare - mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului - luna plină de după echinocţiu. La acest Sinod, noţiunea de echinocţiu de primăvară a căpătat o semnificaţie deosebită - s-a considerat că este un moment reprezentativ pentru timpul primordial în care Dumnezeu a separat lumina de întuneric şi a poruncit ca lumina să fie dată de soare - ziua şi de lună - noaptea.
Până în 1582 toţi creştinii, indiferent de confesiune, sărbătoreau data Paştelui la aceeaşi dată. Modificarea datei Paştelui la catolici s-a făcut odată cu reforma calendarului iniţiată de Papa Grigorie al VIII-lea, care a vrut să rectifice decalajul descoperit de astronomi între calendarul folosit până atunci, cel iulian, şi timpul real astronomic. Folosindu-se calendarul iulian, stabilirea datei Paştelui era, implicit, viciată. În timp ce catolicii au început să prăznuiască Paştele după noul calendar rectificat. Bisericile creştin-ortodoxe au rămas la sărbătorirea după vechiul calendar, care indica echinocţiul şi luna plină la date care nu mai corespundeau cu datele astronomice. Aşa se explică decalajul existent şi astăzi.
TRADIŢII ŞI SIMBOLURI DE PAŞTI
Deşi data Paştelui este diferită la catolici şi ortodocşi, tradiţiile de Paşti rămân asemănătoare. De pe masa creştinilor de rit catolic sau ortodox nu lipsesc ouăle roşii, carnea de miel, pasca cu brânză dulce sau cozonacii. În noaptea de Înviere, credincioşii, atât catolici şi protestanţi, cât şi ortodocşi, sunt prezenţi la slujba de Înviere.
Paştele este şi una dintre sărbătorile cu cele mai multe şi bogate tradiţii.
În Bucovina, unul dintre obiceiurile din preajma Paştelui, adus la nivel de artă, este încondeiatul (ichistritul) ouălelor. Este un lucru migălos, care cere răbdare, pricepere, simţ artistic şi care face din meşterii bucovineni adevăraţi artişti populari.
În tradiţie creştină, ouăle roşii simbolizează sângele vărsat de Isus şi miracolul renaşterii. Oul devine astfel, element central al sărbătorii pascale. Ouăle se ciocnesc la masa de Pasti respectându-se un anumit ritual: persoana mai în vîrstă ciocneşte prima oul rostind cunoscuta formulă"Hristos a Înviat !", la care se i se răspunde cu: "Adevarat a Înviat !" Roşii iniţial, ouăle de Paşti sunt astăzi divers colorat şi, în unele zone, încondeiate în diferite motive.
Simbol al jertfei lui Isus, mielul este, în mod tradiţional, alături de ouă, nelipsit de pe masa creştinilor de Paşti. La origine, tradiţia mielului vine de la evrei, unde era adus ca jertfă în faţa lui Dumnezeu. Odată cu trecerea la creştinism, a fost preluat şi acest obicei al mielului la masa de Paşti. În tradiţia populară se spune că mielul este aducător de noroc şi că, dacă întâlneşti un miel în preajma Paştelui, este semn de noroc şi bunăstare.
Preluat din lumea germanică a festivalurilor păgâne, iepuraşul de Paşti simbolizează fertilitatea, primăvara, bucuria. El este prietenul copiilor, cel care aduce daruri în preajma Paştelui.
